competenta organelor judiciare

Question 1

Art. 35: Competenţa judecătoriei

Answer 1

(1)Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în
competenţa altor instanţe.
(2)Judecătoria soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Question 2

Art. 36: Competenţa tribunalului

Answer 2

(1)Tribunalul judecă în primă instanţă:
a)infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 2561
, 263,
282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 şi art. 360-367;
b)infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c)infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţia Naţională
Anticorupţie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare;
c
1
)infracţiunile de spălare a banilor şi infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările
ulterioare;
c
2
)infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul
European, potrivit Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de
punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea
Parchetului European (EPPO);
d)alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.
(2)Tribunalul soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din
circumscripţia sa, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de
judecătorie în cazurile prevăzute de lege.
(3)Tribunalul soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Question 3

Art. 37: Competenţa tribunalului militar

Answer 3

(1)Tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la
gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
(2)Tribunalul militar soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Question 4

Art. 38: Competenţa curţii de apel

Answer 4

(1)Curtea de apel judecă în primă instanţă:
a)infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 şi 438-445;
b)infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale;
c)infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la
parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;
d)infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii
financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi;
e)infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi
membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f)infracţiunile săvârşite de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de
judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la
parchetele de pe lângă aceste instanţe;
g)infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ,
de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;
h)cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.
(2)Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă
de judecătorii şi de tribunale.
(3)Curtea de apel soluţionează conflictele de competenţă ivite între instanţele din
circumscripţia sa, altele decât cele prevăzute la art. 36 alin. (2), precum şi contestaţiile
formulate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în cazurile prevăzute de lege.
(4)Curtea de apel soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Question 5

Art. 39: Competenţa curţii militare de apel

Answer 5

(1)Curtea militară de apel judecă în primă instanţă:
a)infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 şi 438-445, săvârşite de
militari;
b)infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale, săvârşite
de militari;
c)infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi de procurorii militari de la
parchetele militare care funcţionează pe lângă aceste instanţe.
d)infracţiunile săvârşite de generali, mareşali şi amirali;
e)cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.
(2)Curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de
tribunalele militare.
(3)Curtea militară de apel soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele
militare din circumscripţia sa, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor
pronunţate de acestea în cazurile prevăzute de lege.
(4)Curtea militară de apel soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Question 6

Art. 40: Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Answer 6

(1)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare,
infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European,
de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului
Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de
la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate
în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor penale
definitive, precum şi recursurile în interesul legii.
(4)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care
este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei
este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile
formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.
(5)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Question 7

Art. 41: Competenţa pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României-comptenta teritoriala-determinare-cazuri specifice, aia cu pavilioanele

Answer 7

(1)Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:
a)locul săvârşirii infracţiunii;
b)locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c)locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului
persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;
d)locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
(2)Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea
infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
(3)În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor
instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.
(4)Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate
succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine
instanţei mai întâi sesizate.
(5)Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe
instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei
ordini.
(6)Infracţiunea săvârşită pe o navă sub pavilion românesc este de competenţa instanţei în a
cărei circumscripţie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în
care prin lege se dispune altfel.
(7)Infracţiunea săvârşită pe o aeronavă înmatriculată în România este de competenţa instanţei
în a cărei circumscripţie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român.
(8)Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul
român, iar competenţa nu se poate determina potrivit alin. (1), competenţa este cea prevăzută
la alin. (4).

Question 8

Art. 42: Competenţa pentru infracţiunile săvârşite în afara teritoriului României

Answer 8

(1)Infracţiunile săvârşite în afara teritoriului României se judecă de către instanţele în a căror
circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz,
sediul inculpatului persoană juridică.
(2)Dacă inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracţiunea este
de competenţa judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar în
celelalte cazuri, de instanţa competentă după materie ori după calitatea persoanei din
municipiul Bucureşti, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
(3)Infracţiunea săvârşită pe o navă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se
află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune
altfel.
(4)Infracţiunea săvârşită pe o aeronavă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie
se află primul loc de aterizare pe teritoriul român.
(5)Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul
român, competenţa este cea prevăzută la alin. (1) şi (2), în afară de cazul în care prin lege se
dispune altfel.

Question 9

Art. 43: Reunirea cauzelor-in ce caz se aplica ob, in ce caz se aplica facultativ-la aceeasi instanta?

Answer 9

(1)Instanţa dispune reunirea cauzelor în cazul infracţiunii continuate, al concursului formal de
infracţiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură
infracţiune.
(2)Instanţa poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata,
în următoarele situaţii:
a)când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană;
b)când la săvârşirea unei infracţiuni au participat două sau mai multe persoane;
c)când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune
pentru buna înfăptuire a justiţiei.
(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în cazurile în care în faţa aceleiaşi instanţe
sunt mai multe cauze cu acelaşi obiect.

Question 10

Art. 44: Competenţa în caz de reunire a cauzelor-in caz de reunire normala–prorogarea de competenta, cand ramane competenta castigata-conflictul intre instante militare si civile-competenta pt infractiuni in legatura cu infaptuirea justitiei

Answer 10

(1)În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte, competenţa
aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele
şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după
calitatea persoanelor, competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a
judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.
(2)Competenţa judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru
făptuitorul care a determinat competenţa unei anumite instanţe s-a dispus disjungerea sau
încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.
(3)Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa
instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competenţa
după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate
cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.
(4)Dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta este militară, competenţa revine instanţei
civile.
(5)Dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa revine instanţei civile
echivalente în grad competente potrivit art. 41 şi 42.

Question 11

Art. 45: Procedura de reunire a cauzelor-cine o cere-cand se pot reuni-caracterele incheierii

Answer 11

(1)Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului, a părţilor, a persoanei vătămate
şi din oficiu de către instanţa competentă.
(2)Cauzele se pot reuni dacă ele se află în faţa primei instanţe, chiar după desfiinţarea sau
casarea hotărârii, sau în faţa instanţei de apel.
(3)Instanţa se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul

Question 12

Art. 46: Disjungerea cauzelor

Answer 12

(1)Pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune
disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni.
(2)Disjungerea cauzei se dispune de instanţă, prin încheiere, din oficiu sau la cererea
procurorului ori a părţilor

Question 13

Art. 47: Excepţiile de necompetenţă-si teritoriala-cine o invoca

Answer 13

(1)Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare
celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea
hotărârii definitive.
(2)Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare
celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti.
(3)Excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiţiile alin. (2).
(4)Excepţiile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana
vătămată sau de către părţi.

Question 14

Art. 48: Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului

Answer 14

(1)Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa
rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu
mai are acea calitate, în cazurile când:
a)fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;
b)s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.
(2)Dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu
excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1).

Question 15

Art. 49: Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei-cand -schimbarea normelor privind competenta

Answer 15

(1)Instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă,
după schimbarea încadrării juridice, infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare.
(2)Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursul judecării cauzei, nu
atrage necompetenţa instanţei, în afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel

Question 16

Art. 50: Declinarea de competenţă-ce trimite-caracter hotarare-probele

Answer 16

(1)Instanţa care îşi declină competenţa trimite, de îndată, dosarul instanţei de judecată
desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.
(2)Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei,
instanţa căreia i s-a trimis cauza poate menţine, motivat, probele administrate, actele
îndeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care şi-a declinat competenţa.
(3)În cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, probele administrate, actele îndeplinite
şi măsurile dispuse se menţin.
(4)Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac

Question 17

Art. 51: Conflictul de competenţă-cand apare si cine il rezolva-cine face sesizarea conflictului-suspendare?-masurile urgente-daca de fapt nu era competenta niciuna-instanta desemnata-probele

Answer 17

(1)Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi
declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de
instanţa ierarhic superioară comună.
(2)Instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către
instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către
instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
(3)Sesizarea instanţei ierarhic superioare comune se poate face şi de procuror sau de părţi.
(4)Până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecata se suspendă.
(5)Instanţa care şi-a declinat competenţa ori care s-a declarat competentă cea din urmă ia
măsurile şi efectuează actele ce reclamă urgenţă.
(6)Instanţa ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de
urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
(7)Când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză
este de competenţa altei instanţe decât cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu
este instanţă superioară comună, trimite dosarul instanţei superioare comune.
(8)Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate
declara necompetentă, cu excepţia situaţiilor în care apar elemente noi care atrag competenţa
altor instanţe.
(9)Instanţa căreia i s-a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 50 alin. (2) şi
(3).-mentine sau anuleaza probele

Question 18

Art. 52: Chestiunile prealabile-in ce cazuri le judeca ea-cum se judeca-hot altei instante in materie

Answer 18

(1)Instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluţionării cauzei,
chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe, cu excepţia
situaţiilor în care competenţa de soluţionare nu aparţine organelor judiciare.
(2)Chestiunea prealabilă se judecă de către instanţa penală, potrivit regulilor şi mijloacelor de
probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune.
(3)Hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în
procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.

Question 19

Art. 53: Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi

Answer 19

Judecătorul de drepturi şi libertăţi este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit
competenţei acesteia, soluţionează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile,
plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind:
a)măsurile preventive;
b)măsurile asigurătorii;
c)măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu;
d)actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;
e)încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii metodelor şi tehnicilor speciale de supraveghere sau
cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
f)procedura audierii anticipate;
g)alte situaţii expres prevăzute de lege.

Question 20

Art. 54: Competenţa judecătorului de cameră preliminară

Answer 20

Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit
competenţei acesteia:
a)verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;
b)verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele
de urmărire penală;
c)soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;
d)soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege.

Question 21

(1)Organele de urmărire penală sunt:

Answer 21

(1)Organele de urmărire penală sunt:
a)procurorul;
b)organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare;
c)organele de cercetare penală speciale.
(2)Procurorii sunt constituiţi în parchete care funcţionează pe lângă instanţele judecătoreşti şi
îşi exercită atribuţiile în cadrul Ministerului Public.

Question 22

(3)În cadrul procesului penal procurorul are următoarele atribuţii:

Answer 22

(3)În cadrul procesului penal procurorul are următoarele atribuţii:
a)supraveghează sau efectuează urmărirea penală;
b)sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi şi instanţa de judecată;
c)exercită acţiunea penală;
d)exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege:
e)încheie acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în condiţiile legii;
f)formulează şi exercită contestaţiile şi căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor
judecătoreşti;
g)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Question 23

(4)Atribuţiile organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare

Answer 23

(4)Atribuţiile organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare sunt îndeplinite de lucrători
specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi în condiţiile legii
speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori avizul procurorului desemnat în acest sens.
(5)Atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiţeri anume
desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(6)Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale
îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea şi supravegherea procurorului.

Question 24

Art. 56: Competenţa procurorului-aici e competrenta functionala-ce face el in legatura cu o cauza

Answer 24

(1)Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliţiei
judiciare şi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De asemenea,
procurorul supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea
dispoziţiilor legale.
(2)Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce şi
le supraveghează.

Question 25

(3)Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror:-cazurile specifice-militari si teritorial

Answer 25

(3)Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror:
a)în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de judecată în primă instanţă aparţine Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel;
b)în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 188-191, art. 257, 277, art. 279-283 şi art. 289-294
din Codul penal;
c)în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie depăşită, care au avut ca urmare moartea unei
persoane;
d)în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de a efectua urmărirea penală aparţine
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţiei
Naţionale Anticorupţie;
e)în alte cazuri prevăzute de lege.
(4)Urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de militari se efectuează, în mod
obligatoriu, de procurorul militar.
(5)Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiilor militare ale parchetelor
efectuează urmărirea penală potrivit competenţei parchetului din care fac parte, faţă de toţi
participanţii la săvârşirea infracţiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanţa
competentă potrivit art. 44.
(6)Este competent să efectueze ori, după caz, să conducă şi să supravegheze urmărirea penală
procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă
cauza cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel

Question 26

Art. 57: Competenţa organelor de cercetare penală-cand efectueaza ele urmarirea-competenta organelor speciale

Answer 26

(1)Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice
infracţiune care nu este dată, prin lege, în competenţa organelor de cercetare penală speciale
sau procurorului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(2)Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în
condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în
cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie
şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei
civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a
personalului. De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul
infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor
de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere
tehnică

Question 27

Art. 58: Verificarea competenţei

Answer 27

(1)Organul de urmărire penală este dator să îşi verifice competenţa imediat după sesizare.
(2)Dacă procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea
penală, dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă şi trimite cauza
procurorului competent.
(3)Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea
penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării
organului competent.

Question 28

Art. 59: Extinderea competenţei teritoriale

Answer 28

(1)Când anumite acte de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în
care se face urmărirea, procurorul sau, după caz, organul de cercetare penală poate să le
efectueze ori poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare.
(2)În cuprinsul aceleiaşi localităţi, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz,
efectuează toate actele de urmărire, chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara
razei sale teritoriale.

Question 29

Art. 60: Cazurile urgente

Answer 29

Procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de
urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de
competenţa acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului
competent

Question 30

Art. 61: Actele încheiate de unele organe de constatare

Answer 30

(1)Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni,
sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:
a)organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum şi ale autorităţilor publice,
instituţiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care
constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, potrivit
legii;
b)organele de control şi cele de conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale altor
autorităţi publice, instituţii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru
infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordinea ori sub controlul
lor;
c)organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul
exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.
(2)Organele prevăzute la alin. (1) au obligaţia să ia măsuri de conservare a locului săvârşirii
infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul
infracţiunilor flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale
vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire
penală.
(3)Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecţii ori
precizări sau au de dat explicaţii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de
constatare are obligaţia de a le consemna în procesul-verbal.
(4)Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată,
organelor de urmărire penală.
(5)Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a
organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului
administrativ.

Question 31

Art. 62: Actele încheiate de comandanţii de nave şi aeronave

Answer 31

(1)Comandanţii de nave şi aeronave sunt competenţi să facă percheziţii corporale sau ale
vehiculelor şi să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul
cât navele şi aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor şi
pentru infracţiunile săvârşite pe aceste nave sau aeronave, având totodată şi obligaţiile şi
drepturile prevăzute la art. 61.
(2)Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează organelor de
urmărire penală, de îndată ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc.
(3)În cazul infracţiunilor flagrante, comandanţii de nave şi aeronave au dreptul de a face
percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta organelor
de urmărire penală.
(4)Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a
organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului
administrativ.

Question 32

Art. 63: Dispoziţii comune-ce dispozitii se aplica -competenta teritoriala a organelor de urmarire penala-conflictele de competenta a organelor de urmarire

Answer 32

(1)Dispoziţiile prevăzute la art. 41-46 şi 48 se aplică în mod corespunzător şi în cursul
urmăririi penale.-adica tot mai putin ce tine de rezolvarea conflictului de competenta aparaut intre instante-adica disjungere, reunire, schimabre a calitatii etc.
(2)Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplică în faza de urmărire penală.-adica comptenta nu ramane castigata daca s-a dispuns disjungerea pt fapta sau persoana ori s-a dispus clasare pt fapta sau persoana care a atras
(3)Urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 41 se efectuează
de către organul de urmărire penală din circumscripţia instanţei competente să judece cauza,
dacă legea nu dispune altfel.
(4)Conflictul de competenţă dintre 2 sau mai mulţi procurori se rezolvă de către procurorul
ierarhic superior comun acestora. Când conflictul se iveşte între două sau mai multe organe
de cercetare penală, competenţa se stabileşte de către procurorul care exercită supravegherea
activităţii de cercetare penală a acestor organe. În cazul în care procurorul nu exercită
supravegherea activităţii tuturor organelor de cercetare penală între care s-a ivit conflictul,
competenţa se stabileşte de către prim-procurorul parchetului în circumscripţia căruia se află
organele de cercetare penală.

Question 33

Art. 64: Incompatibilitatea judecătorului

Answer 33

(1)Judecătorul este incompatibil dacă:
a)a fost reprezentant sau avocat al unei părţi ori al unui subiect procesual principal, chiar şi în
altă cauză;
b)este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele
prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal, cu
avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c)a fost expert sau martor, în cauză;
d)este tutore sau curator al unei părţi sau al unui subiect procesual principal;
e)a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice
procedură desfăşurată în faţa unui judecător sau a unei instanţe de judecată;
f)există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată.
(2)Nu pot face parte din acelaşi complet de judecată judecătorii care sunt soţi, rude sau afini
între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la
art. 177 din Codul penal.
(3)Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la
judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinţarea
ori casarea hotărârii.
*) În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Codul de procedură penală,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că:
Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu poate participa la judecarea
aceleiaşi cauze într-o cale extraordinară de atac, în etapa admisibilităţii în principiu
(contestaţie în anulare, revizuire şi recurs în casaţie).
(4)Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate participa, în aceeaşi cauză, la procedura de
cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.
(5)Judecătorul care a participat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire
sau netrimitere în judecată nu poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile
de atac.
(6)Judecătorul care s-a pronunţat cu privire la o măsură supusă contestaţiei nu poate participa
la soluţionarea contestaţiei.

Question 34

Art. 65: Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a
magistratului-asistent şi a grefierului-cam aceleasi with a twist si la proc e un caz special

Answer 34

(1)Dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) şi f) se aplică procurorului şi organului de cercetare
penală.
(2)Dispoziţiile art. 64 alin. (1) se aplică magistratului-asistent şi grefierului.
(3)Dispoziţiile art. 64 alin. (2) se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz,
grefierului, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei şi
judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau unul dintre membrii
completului de judecată.
(4)Procurorul care a participat ca judecător într-o cauză nu poate, în aceeaşi cauză, să exercite
funcţia de urmărire penală sau să pună concluzii la judecarea acelei cauze în primă instanţă şi
în căile de atac.

Question 35

Art. 66: Abţinerea

Answer 35

(1)Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei,
procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior că se
abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate şi a temeiurilor
de fapt care constituie motivul abţinerii.
(2)Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de
existenţa cazului de incompatibilitate

Question 36

Art. 67: Recuzarea-in ce caz-de catre cine-cand-impotriva cui si pt ce este inadmisibila-cum se face cererea de recuzare si ce trebuie sa cuprinda-inadmisibilitatea de pe scaun-cine se pronunta asupra masurilor preventive

Answer 36

(1)În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, părţile, subiecţii
procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre
existenţa cazului de incompatibilitate.
(2)Cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de
cercetare penală, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activităţi judiciare în
cauză. Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra
recuzării.
(3)Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul recuzării magistratuluiasistent şi grefierului.
(4)Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în
parte, a cazului de incompatibilitate invocat şi a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul
formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un proces-verbal
sau, după caz, în încheierea de şedinţă.
(5)Nerespectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare
împotriva aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate cu aceleaşi temeiuri de
fapt invocate într-o cerere anterioară de recuzare, care a fost respinsă, atrage inadmisibilitatea
cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul în faţa căruia
s-a formulat cererea de recuzare.
(6)Judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau completul în faţa
căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra
măsurilor preventive

Question 37

Art. 68: Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării

art 1-5–rezolvare jud de pana la complet-rezolvarea in cazul jud din complet-magistratul asistent-grefierul-cum se rezolva cererea

Answer 37

(1)Abţinerea sau recuzarea judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră
preliminară se soluţionează de un judecător de la aceeaşi instanţă.
(2)Abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se
soluţionează de un alt complet de judecată.
(3)Abţinerea sau recuzarea magistratului-asistent se soluţionează de completul de judecată.
(4)Abţinerea sau recuzarea grefierului se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi,
de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată.
(5)Soluţionarea abţinerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu.
Dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată,
după caz, poate efectua orice verificări şi poate asculta procurorul, subiecţii procesuali
principali, părţile şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se solicită

Question 38

Art. 68: Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării

art 6-10-mentinerea actelor-caracterele incheirii-cand nu se poate desemna cineva care sa rezolve cererea-cand sectie-cand nu se poate desemna

Answer 38

(6)În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite
ori măsurile dispuse se menţin.
(7)Încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de
atac.
(8)Când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din
cadrul aceleiaşi instanţe sau, în cazul instanţelor organizate pe secţii, din cadrul aceleiaşi
secţii şi nici din cadrul unei secţii cu aceeaşi specializare, cererea se soluţionează de un
judecător de la instanţa ierarhic superioară.
(9)La instanţele care nu sunt organizate pe secţii, în cazul în care se admite abţinerea sau
recuzarea şi nu se poate desemna un judecător de la instanţa competentă pentru soluţionarea
cauzei, judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad
cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din
circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
(91
)În cazul în care se admite abţinerea sau recuzarea, dacă instanţa competentă pentru
soluţionarea cauzei este organizată pe secţii şi nu se poate desemna un judecător de la secţia
corespunzătoare a acestei instanţe, soluţionarea cauzei se realizează de o altă secţie a aceleiaşi
instanţe, care are aceeaşi specializare. Dacă nu există o secţie cu aceeaşi specializare,
judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu
instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din
circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
(10)Dispoziţiile alin. (8)-(91
) se aplică în mod corespunzător şi în cazul soluţionării abţinerii
sau recuzării judecătorului care face parte din completul de judecată.

Question 39

Art. 69: Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării persoanei care efectuează
urmărirea penală

Answer 39

(1)Asupra abţinerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală se pronunţă
procurorul care supraveghează urmărirea penală.
(2)Cererea de recuzare se adresează fie persoanei recuzate, fie procurorului. În cazul în care
cererea este adresată persoanei care efectuează urmărirea penală, aceasta este obligată să o
înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a
întrerupe cursul urmăririi penale.
(3)Procurorul soluţionează abţinerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanţă care
nu este supusă niciunei căi de atac.
(4)În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite
ori măsurile dispuse se menţin.

Question 40

Art. 70: Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării procurorului

Answer 40

(1)În tot cursul procesului penal, asupra abţinerii sau recuzării procurorului se pronunţă
procurorul ierarhic superior.
(2)Declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancţiunea
inadmisibilităţii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constată de procurorul,
judecătorul sau de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3)Procurorul ierarhic superior soluţionează cererea în 48 de ore.
(4)Procurorul ierarhic superior se pronunţă prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de
atac.
(5)Procurorul recuzat poate participa la soluţionarea cererii privitoare la măsura preventivă şi
poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgenţa.
(6)În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite
ori măsurile dispuse se menţin.
*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că soluţia
legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 70 care stabileşte că asupra cererii de recuzare a
procurorului formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în faţa
judecătorului de drepturi şi libertăţi se pronunţă procurorul ierarhic superior este
neconstituţională.

Question 41

Art. 71: Temeiul strămutării

Answer 41

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel
competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un
tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de acelaşi
grad din circumscripţia sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea
judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci
când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o
instanţă militară competentă la o altă instanţă militară de acelaşi grad se dispune de curtea
militară de apel, prevederile prezentei secţiuni privind strămutarea judecării cauzei de către
curtea de apel competentă fiind aplicabile.

Question 42

Art. 72: Cererea de strămutare şi efectele acesteia-cine o face-unde se depune si ce trebuie sa cuprinda-ce se ataseaza-mentiuni referitoare la inculpat-inaintarea cererii-cererea de informatii-efectele respingerii-suspenda?

Answer 42

(1)Strămutarea poate fi cerută de părţi, de persoana vătămată sau de procuror.
(2)Cererea se depune la instanţa de unde se solicită strămutarea şi trebuie să cuprindă
indicarea temeiului de strămutare, precum şi motivarea în fapt şi în drept.
(3)La cerere se anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază.
(4)În cerere se face menţiune dacă inculpatul este supus unei măsuri preventive.
(5)Cererea se înaintează de îndată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel
competente împreună cu înscrisurile anexate.
(6)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă poate solicita informaţii de
la preşedintele instanţei de unde se solicită strămutarea sau de la preşedintele instanţei
ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i
totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui curţii de apel la care
se află cauza a cărei strămutare se cere. Când curtea de apel competentă este instanţa ierarhic
superioară, informaţiile se cer preşedintelui tribunalului la care se află cauza a cărei
strămutare se cere.
(7)În cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeaşi cauză nu mai poate fi formulată o nouă
cerere pentru aceleaşi motive.
(8)Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.

Question 43

Art. 73: Procedura de soluţionare a cererii de strămutare

Answer 43

(1)Soluţionarea cererii de strămutare se face în şedinţă publică, cu participarea procurorului,
în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2)Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru
încunoştinţarea părţilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat
pentru soluţionarea acesteia, cu menţiunea că părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la
termenul fixat pentru soluţionarea cererii.
(3)În informaţiile trimise Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel se face menţiune
expresă despre efectuarea încunoştinţărilor, ataşându-se şi dovezile de comunicare a acestora.
(4)Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea cererii. În cazul în care inculpatul se află
în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea
de apel competentă poate dispune aducerea acestuia la judecarea strămutării, dacă apreciază
că prezenţa sa este necesară pentru soluţionarea cererii.
(5)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă acordă cuvântul părţii care
a formulat cererea de strămutare, celorlalte părţi prezente, precum şi procurorului. Dacă
procurorul a formulat cererea, acestuia i se acordă primul cuvântul.

Question 44

Art. 74: Soluţionarea cererii

Answer 44

(1)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de
strămutare prin sentinţă.
(2)În cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune
strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită
strămutarea, iar curtea de apel dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanţele de
acelaşi grad cu instanţa de la care se solicită strămutarea din circumscripţia sa.
(3)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă hotărăşte în ce măsură se
menţin actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza.
(4)Instanţa de la care a fost strămutată cauza, precum şi instanţa la care s-a strămutat cauza
vor fi înştiinţate de îndată despre admiterea cererii de strămutare.
(5)Dacă instanţa de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei,
hotărârea pronunţată este desfiinţată prin efectul admiterii cererii de strămutare.
(6)Sentinţa prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac.

Question 45

Art. 75: Alte dispoziţii referitoare la stramutare

Answer 45

(1)După strămutarea cauzei, contestaţiile şi celelalte căi de atac se judecă de instanţele
corespunzătoare din circumscripţia instanţei la care s-a strămutat cauza.
(2)Prevederile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi în procedura de cameră
preliminară.
(3)Când strămutarea se dispune în cursul procedurii de cameră preliminară, judecarea cauzei
se efectuează de către instanţa la care s-a strămutat cauza, iar procurorul căruia i-a fost
restituit dosarul, dacă dispune din nou trimiterea în judecată, va sesiza tot instanţa la care s-a
strămutat cauza, cu excepţia situaţiei în care aceasta nu mai este competentă.
(4)În cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei,
în caz de desfiinţare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instanţa
corespunzătoare în grad celei care a soluţionat fondul din circumscripţia celei la care s-a
strămutat cauza, indicată prin decizia de desfiinţare.

Question 46

Art. 76: Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei

Answer 46

(1)Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie să desemneze o altă curte de apel decât cea căreia i-ar reveni competenţa să
judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.
(2)Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere curţii de apel
competente să desemneze un alt tribunal sau, după caz, o altă judecătorie decât cea căreia i-ar
reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizate în cazul în care se va
emite rechizitoriul.
(3)Dispoziţiile art. 71 se aplică în mod corespunzător.
(4)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea în
camera de consiliu, în termen de 15 zile.
(5)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă dispune, prin încheiere
motivată, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în
grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie
sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.
(6)Încheierea prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă
soluţionează cererea nu este supusă niciunei căi de atac.
(7)În cazul respingerii cererii de desemnare a altei instanţe pentru judecarea cauzei formulate,
în aceeaşi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaşi motive.