Alcatuirea corpului uman Flashcards
(42 cards)
Ce alcatuiesc celulele si tesuturile?
În corpul omenesc, celulele si tesuturile alcatuiesc organe si sisteme de organe.
Organele
Organele sunt formate din grupari de celule si tesuturi care s-au diferentiat în vederea îndeplinirii anumitor functii în organism. Organele nu functioneaza izolat în organism, ci în strânsa corelatie unele cu altele. Pentru organele interne, se foloseste curent termenul de viscere.
Sistemele de organe
Sistemele de organe sunt unitati morfologice care îndeplinesc principalele functii ale organismului: de relatie, de nutritie si de reproducere
Din ce este alcatuit corpul omenesc? (segmentele)
Corpul uman este alcatuit din: cap, gât, trunchi si membre. Capul, împreuna cu gatul, formeaza extremitatea cefalica a corpului.
Capul
Capul este alcatuit din partea craniana, care corespunde neurocraniului (cutia craniana), si partea faciala, care corespunde viscerocraniului (fata).
Gatul
Gâtul este segmentul care leaga capul de trunchi si prezinta elemente somatice (muschi, oase, articulatii) si viscere (laringe, trahee, esofag, tiroida, paratiroide etc).
Trunchiul
Trunchiul (fig. 1, 2) este format din torace, abdomen si pelvis. În interiorul lor se gasesc cavitatile: toracica, abdominala si pelviana, care adapostesc viscerele. Cavitatea toracica este separata de cavitatea
abdominala printr-un muschi numit diafragma. Cavitatea abdominala se continua cu cea pelviana, care este limitata inferior de diafragma perineala.
Membrele
Membrele. Cele superioare se leaga de trunchi prin centura scapulara; portiunea lor libera are trei segmente: brat, antebrat si mâna; cele inferioare se
leaga de trunchi prin centura pelviana, si portiunea lor libera prezinta, de asemenea, trei segmente: coapsa, gamba si picior.
Axe si planuri
Pentru precizarea pozitiei segmentelor care alcatuiesc corpul omenesc se folosesc, ca elemente de orientare, axe si planuri (fig. 3).
Cate axe si planuri are corpul omenesc
Corpul omenesc este alcatuit dupa principiul simetriei bilaterale, fiind un corp tridimensional, cu trei axe
si trei planuri.
Axele
Axele corespund dimensiunilor spațiului si se întretaie în unghi drept.
Axul longitudinal, axul lungimii corpului, este vertical la om si are doi poli: superior (cranial) si inferior (caudal).
El pleaca din crestetul capului si merge până la nivelul spatiului delimitat de suprafata talpilor.
Axul sagital sau anteroposterior este axul grosimii corpului. Are un pol anterior si altul posterior.
Axul transversal corespunde latimii corpului. Este orizontal si are un pol stâng si altul drept.
Planurile
Prin câte doua din axele amintite trece câte un plan al corpului.
Planul sagital trece prin axul longitudinal si sagi
tal. Planul care trece prin mijlocul corpului (median),
împartindu-l în doua jumatati simetrice, se numeste plan medio-sagital. Planul medio-sagital este planul
simetriei bilaterale.
Planul frontal merge paralel cu fruntea si trece prin axul longitudinal si cel transversal. El împarte corpul într-o parte anterioara (ventrala) si alta posterioara (dorsala).
Planul transversal sau orizontal trece prin axul sagital si transversal. El împarte corpul într-o parte superioara (craniala) si alta inferioara (caudala). Planul transversal este numit planul metameriei corpului. Aceste axe si planuri se folosesc si pentru precizarea pozitiei elementelor componente la nivelul fiecarui organ.
Nivelurile de organizare
Exista diferite niveluri de organizare a corpului uman, fiecare contribuind in final la cel morfo-functional al intregului organism (fig. 4)
Nomenclatura anatomica
Când se vorbeste de membrele corpului, se folosesc termenii proximal, pentru formatiunile mai apropiate de centuri, si distal, pentru cele mai îndepartate.
La mâna, se foloseste termenul volar sau palmar, pentru formatiunile palmei, iar la picior, termenii plantar, pentru formatiunile din talpa piciorului si dorsal, pentru formatiunile superioare ale labei piciorului.
Superficial si profund sunt termeni care arata gradul de apropiere fata de suprafata corpului.
Celula
Celula este unitatea de bazã morfofunctionala si genetica a organizarii materiei vii. Poate exista singura sau în grup, constituind diferite tesuturi,
Forma celulelor este legata de functia lor. Initial, toate au forma globuloasa, dar ulterior pot deveni fusiforme, stelate, cubice, cilindrice etc.; unele, cum sunt unele celulele sangvine, ovulul, celulele adipoase sau cartilaginoase, îsi pastreaza forma globuloasa.
Dimensiunile celulelor variaza în functie de specializarea lor, de starea fiziologica a organismului, de conditiile mediului extern, vârsta etc. Exemple: hematia — 7,5 μ, ovulul — 150–200 μ, fibra musculara striata — 5–15 cm; media se considera 20–30μ
Structura celulei
În alcatuirea celulei distingem trei parti componente principale: 1. membrana celularã; 2. citoplasma; 3. nucleul
Membrana celulara
Membrana celulara(membrana plasmatica, plasmalema) înconjoara celula, îi confera forma si separa structurile interne ale celulei de mediul extracelular. Este alcatuita, în principal, din fosfolipide si proteine. Fosfolipidele sunt astfel dispuse, încât portiunea lor hidrofila formeaza un bistrat, în interiorul caruia se afla cuprinsa portiunea lor hidrofoba. Acest miez hidrofob restrictioneaza pasajul transmembranar al moleculelor hidrosolubile si al ionilor. Componenta proteica este cea care realizeaza functiile specializate ale membranei si mecanismele de transport transmembranar. Proteinele se pot afla pe fata externa sau interna a membranei, precum si transmembranar. Deoarece proteinele nu sunt uniform distribuite în cadrul structurii lipidice, acest model structural a fost denumit modelul mozaic fluid(fig. 5). Membrana contine si glucide (glicoproteine si glicolipide), atasate pe fata ei externa. Acestea sunt puternic încãrcate negativ. La unele celule, citoplasma prezinta diferite prelungiri acoperite de plasmalema. Unele pot fi temporare si neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocitele), altele permanente: microvili (epiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tubilor renali), cili (epiteliul mucoasei traheei) sau desmozomi, corpusculi de legatura care solidarizeaza celulele epiteliale.
Citoplasma
Citoplasma are o structura complexa, la nivelul ei desfasurându-se principalele functii vitale. Este un sistem coloidal, în care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersatã este ansamblul de micelii coloidale ce se gasesc în miscare browniana. Functional, citoplasma are o parte nestructurata, hialoplasma, si o parte structuratã, organitele celulare (fig. 6). Acestea sunt de doua tipuri: comune tuturor celulelor, si specifice, prezente numai în anumite celule, unde îndeplinesc functii speciale.
Organite comune (Structura)
Reticulul Endoplasmatic-Sistem canalicular, care leaga plasmalema de stratul extern al membranei nucleare
RE NETED-Rertea de citomembrane cu aspect diferit, în functie de activitatea celulara
RE rugos (ergastroplasma)-Forma diferentiata a RE. Pe suprafata externa a peretelui membranos prezinta ribozomi
Ribozomii(corpusculii lui Palade)-Organite bogate în ribonucleoproteine, de forma unor granule ovale sau rotunde (150–250 Å). Exista ribozomi liberi în matricea citoplasmatica si asociati RE neted, care formeaza ergastoplasma (RE rugos).
Aparatul Golgi(dictiozomi)- Sistem membranar format din micro- si macrovezicule si din cisterne alungite, situat în apropierea nucleului, în zona cea mai activa a citoplasmei
Mitocondriile-Forma ovala, rotunda, cu un perete de structura trilaminara (lipoproteica). Prezinta un învelis extern (membrana externa), urmat de un interspatiu, si, spre interior, o membrana interna, plicaturata, formând creste mitocondriale. În interior se gaseste matricea mitocondriala, în care se afla sistemele enzimatice care realizeaza fosforilarea oxidativa (sinteza ATP)
Lizozomii- Corpusculi sferici raspânditi în întreaga hialoplasma. Contin enzime hidrolitice, cu rol important în celulele fagocitare (leucocite, macrofage)
Centrozomul-Situat în apropierea nucleului, se manifesta în timpul diviziunii celulare. Este format din doi centrioli cilindrici, orientati perpendicular unul pe celalalt si înconjurati de o zona de citoplasma vâscoasa (centrosfera)
Organite celulare (Functii)
Reticulul Endoplasmatic-Sistem circulator intracitoplas
matic
RE Neted-Rol important în metabolis
mul glicogenului
RE Rugos(ergastroplasma)-Rol în sinteza de proteine
Ribozomii(corpusculii lui Palade)-Sediul sintezei proteice
Aparatul Golgi(dictiozomi)-Excretia unor substante celulare
Mitocondriile-Sediul fosforilarii oxidative, cu eliberare de energie
Lizozomii- Digerarea substantelor si particulelor care patrund în celula, precum si a fragmentelor de celule sau tesuturi.
Centrozomul- Rol în diviziunea celulara (lipseste în neuroni)
Organite specifice
Miofibrilele sunt elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare.
Neurofibrilele constituie o retea care se întinde în citoplasma neuronului, in axoplasma si in dendrite.
Corpii Nissl (corpii tigroizi) sunt echivalenti ai
ergastoplasmei pentru celula nervoasa.
În afara organitelor comune si specifice, in citoplasma se mai gasesc si incluziunile citoplasmatice, care au caracter temporar si sunt reprezentate prin granule de substanta de rezerva, produsi de secretie si pigmenti.
Nucleul
Nucleul este o parte constitutiva principala, cu rolul de a coordona procesele biologice celulare fundamentale (contine materialul genetic, controleaza metabolismul celular, transmite informatia genetica). Pozitia lui în celula poate fi centrala sau excentrica (celule adipoase, mucoase). Are, de obicei, forma celulei.
Numarul nucleilor. Majoritatea celulelor sunt mononucleate, dar pot exista si exceptii: celule binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibra musculara striata), anucleate (hematia adulta). Dimensiunile nucleului pot fi între 3 si 20μ, corespunzator ciclului functional al celulei, fiind în raport de 1/3–1/4 cu citoplasma.
Structura nucleului cuprinde membrana nucle
ara, carioplasma si unul sau mai multi nucleoli.
Membrana nucleara, poroasa, este dubla, cu structurã trilaminata, constituita din doua foite, una externa, spre matricea citoplasmatica, ce prezinta ribozomi
si se continua cu citomembranele reticulului endoplasmic, alta interna, aderenta miezului nuclear. Între cele doua membrane exista un spatiu numit spatiu perinuclear. Sub membrana se afla carioplasma, o solutie coloidala cu aspect omogen. La nivelul ei, exista o retea de filamente subtiri, formate din granulatii fine de cromatina, din care, la începutul diviziunii celulare, se formeaza cromozomii, alcatuiti din ADN, ARN cromozomal, proteine histonice si nonhistonice, cantitati mici de lipide si ioni de Ca si Mg
Proprietatile celulei
Celulele au o serie de proprietati generale si speciale, care le asigura îndeplinirea rolului specific în ansamblul organismului. Dintre aceste proprietati, sinteza proteica, reproducerea celulara si metabolismul celular. Proprietati importante ale celulei sunt insa atât transportul transmembranar, cât si potentialul de membrana
Transportul transmembranar
Membrana celulara prezinta permeabilitate selectiva pentru anumite molecule si majoritatea ionilor. Aceasta permite un schimb bidirectional de substante nutritive si produsi ai catabolismului celular, precum si un transfer ionic, care determina aparitia curentilor electrici.
