Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.docx 1 / 2 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga Flashcards
Lucian Blaga
Lucian Blaga şi-a lăsat amprenta asupra literaturii române, fiind un mare poet și reprezentant al modernismului interbelic. Autor a unui sistem propriu de gândire filozofică, Blaga a scris și publicat în secolul al XX-lea. Primul său volum de versuri, „Poemele luminii“ (1919) se deschide cu poemul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii“, fiind o confesiune lirică și un poem manifest. Printre scrierile sale putem enumera: „Lauda somnului“, „La curțile dorului“, „Pașii profetului“.
Modernismul.
Expresionismul
Modernismul este mișcarea culturală-artistică, apărută ca reacție împotriva tradițiilor academice și istorice, caracterizată prin inovațiile aduse expresiei artistice. Lucian Blaga este și principalul reprezentant al expresionismului românesc, mişcare artistică, care se bazează pe înţelegerea lumii prin perspectivă subiectivă sau experiență emoțională. Expresionismul a apărut la începutul secolului al XX-lea, în Germania.
exacerbarea eului liric
Poemul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii“ se încadrează în expresionism, întrucât prezintă trăsăturile acestei mișcări moderne. O primă trăsătură care poate fi remarcată în poezie constă în exacerbarea eului liric, poetul este puternic individualizat, cu o prezență accentuată. Apare pronumele personal, formă accentuată, persoana I, „eu“, de șase ori în poem, inclusiv în titlu. Acesta îl centrează pe eul liric în univers, fiind cel care este responsabil de cunoașterea lumii prin iubire.
dinamismul liric
Expresionismul se remarcă în poemul lui Blaga şi prin dinamismul liric, pe care-l regăsim aici prin verbe precum: ucid, sugrumă, strivesc. Prin intermediul acestora, eul liric își declară scopul său în univers şi mentine o diferentiere între sine si restul lumii: „Eu nu strivesc“, „nu ucid“, ci „eu cu lumina mea sporesc“, „eu iubesc“.
bogăția imagistică.
tensiune lirică
Bogăția imagistică este o altă trăsătură pe care o putem regăsi în poem: predomină imaginile vizuale, construite pe baza unor contraste între lumină și întuneric, de exemplu: „lumina altora“,“adâncimi de întuneric“.
Expresionismul poemului reiese și din prezenţa unei tensiuni lirice se crează o opoziție între cunoaşterea luciferică și cea paradisiacă.
Artă poetică
Poemul lui Blaga este o artă poetică, având în vedere faptul că autorul îşi exprimă propria concepție despre lume, creație și rolul său în univers: lumea din poezie este prezentată ca fiind un loc al misterelor, iar rolul poetuluj este acela de a proteja tainele si minunile lumii.
Tema
Tema principală a liricii blagiene este cunoasterea posibilă numai prin iubire, temă care reiese din toate cele trei secvente ale poemului. Titlu surprinde o metaforă revelatorie și arată rolul poetului în lume.
Prima secvență
Prima secventă reia titlul poemului, enunţând misiunea poetului în lume, aceea de a nu strivi corola de minuni a lumii. Corola este un simbol pentru perfectiune, universul fiind în ochii poetului, o creatie perfectă, ideală. Minunile umi sunt simboluri, regăsite chiar la finalul primei secvenţe: florile (care semnifică frumusețea și viața), ochii (care sugerează cunoașterea), buzele (reprezentative pentru iubire) şi mormintele (referitoare la moarte). Astfel, incipitul poemului îl așază pe leul liric în centrul lumi, cunoasterea poetului fiind una profundă, nu de tip rațional, acesta refuzând cunoaşterea logică.
Cea de-a doua secvență
Dacă prima secvență îl centrează pe eul liric, cea de-a doua se focusează pe restul lumii: „Lumina altora“, făcând referire la tipul de cunoastere pe care ceilalți o posedă, o cunoaștere paradisiacă, o cunoaștere care „sugrumă vraja nepătrunsului ascuns“. Ultimul
2 / 2
vers din secvență sugerează că lumea trebuie să rămână un loc al misterelor pentru că altfel, încercarea de a înţelege totul rational duce la „adâncimi de întuneric“, la haos și lipsă de cunoaştere reală.
Cea de-a treia secvență
Cea de-a treia secventă începe prin conjuncția adversativă „dar“, prin care eul liric se diferențiază de restul. Se revine la Colul eului lirio, acela de a proteja tainele lumiil Acesta se compară cu imaginea lunii care nu elucidează taina nopții, ci aduce un plus de mister. Tot aşa, poetul nu urmărește să distrugă farmecul acestei lumi misterioase, ci să o amplifice. Spre finalul poemului apar câteva metaforel referitoare la lume și la cunoastere: „întunecata zare“, „largi fiori de sfânt mister“, „neînțelesuri și mai mari“, care prezintă lumea, ca pe un univers plin de mistere Ultimul vers reia simbolurile din prima secvență, care alcătuiesc corola de minuni a lumii: „căci eu iubesc/ şi flori şi ochi și buze şi morminte“. Adevărata cunoaștere este posibilă aşadar, numai prin iubire.
Doua opoziții specifice filoz. blagiene
Doua tipuri de metafore
Astfel, poezia este construită pe două opoziții specifice filozofiei blagiene: cunoaşterea paradisiacă (specifică celorlalți, rațională), şi cea luciferică (specifică poetului, prezentă în prima și a treia secvență). De asemenea, remarcăm și două tipuri de matafore: plasticizantă, care doar înfrumuseţează (de exemplu: „lumina altora“, „întunecata zare“), șievelatorie, care încearcă să reveleze un mister esențial (de exemplu: „corola de minuni a lumii“, „largi flori de sfânt mister“.).
Dpv structural
Poezia este structurată într-un mod modern, formată dintr-o singură strofă, cu 20 de versuri cu măsură și lungime variabile. Versurile încep atât cu literă mare, cât și cu literă mică, iar ideea dintr-un vers continuă și în altele.
Concluzie
Concluzionând opera lirică „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii“ este
O artă poetică modernă, Lucian Blaga fiind considerat „cel mai original creator de imagini“ (Eugen Lovinescu).
