Examen Flashcards
(25 cards)
Care sunt intervențiile de urgență în infarctul de miocard acut?
Chemarea serviciilor medicale, administrarea de nitroglicerina daca TA nu este prea scazuta, administrarea unei doze de aspirine, daca este posibil oxigenoterapia, masurarea functiilor vitale.
Care sunt intervențiile de urgență în insuficiența respiratorie acută?
Chemarea serviciilor medicale, ne asiguram ca pacientul est ein pozitie semisezand la 45-90 de grade, ne asiguram ca respiratia nu este obstructionata, masuram functiile vitale.
Retenția Acută de Urină
Chemarea serviciilor medicale, ne asiguram ca pacientul este comfortabil, introducem un cateter urinar pentru a elibera urina acumulata si evaluam din ce cauza s-a intamplat aceasta retentie.
Administrarea Cortizonului
Are efect anti inflamator, scade activitatea sistemul imunitar, poate creste nivelul de zahar din sange, se foloeste pentru tratarea alergiilor, boli autoimune (lupusul), afectiuni ale pielii.
Care sunt locurile comune pentru măsurarea temperaturii?
oral, axilar, rectal, auricular, temporal. Oral: Plasați termometrul sub limbă și țineți-l închis cu buzele.
Axilar: Plasați termometrul sub braț și apăsați brațul pe lângă corp.
Rectal: Lubrifiați termometrul și introduceți-l ușor în rect (aproximativ 1-2 cm).
Auricular: Introduceți vârful termometrului în canalul auditiv, trăgând ușor urechea în sus și înapoi.
Temporal: Glisați termometrul de-a lungul frunții, de la o tâmplă la cealaltă.
Febră: Temperatură peste valorile normale specifice locului de măsurare. (de obicei peste 36-37 grade)
Hipotermie: Temperatură sub 35°C indiferent de locul de măsurare.
Intervenții de Urgență în Șocul Anafilactic
Sunați la 112: Chemarea imediată a ajutoarelor de urgență.
Epinefrină: Administrați epinefrină (EpiPen) intramuscular în coapsă.
Căi respiratorii: Verificați și eliberați căile respiratorii; poziționați pacientul pe spate și ridicați bărbia.
Oxigen: Administrați oxigen cu mască sau canulă nazală.
Antihistaminice: Administrați antihistaminice (ex. difenhidramină).
Corticosteroizi: Administrați corticosteroizi pentru inflamație pe termen lung.
Monitorizare: Verificați pulsul, tensiunea arterială, respirația și saturația de oxigen.
Poziționare: Așezați pacientul pe spate cu picioarele ridicate, dacă nu sunt dificultăți respiratorii sau vărsături.
Identificare alergen: Îndepărtați factorul declanșator și transportați pacientul la spital pentru tratament suplimentar.
Masurarea,notarea si interpretarea tensiunii arteriale (conditii de masurare corecta)
Tensiunea arterială (TA) este presiunea exercitată de sânge asupra pereților arterelor în timp ce este pompată prin corp de către inimă. Este un indicator vital al stării de sănătate și poate oferi informații importante despre sănătatea cardiovasculară a unei persoane
Pregătire: Pacientul trebuie să fie relaxat și așezat, cu brațul sprijinit.
Măsurați pe brațul stâng, de obicei.
Manșetă: Poziționați manșeta 2-3 cm deasupra cotului. Asigurați-vă că este bine fixată, dar nu prea strânsă.
Procedura:
Umflați manșeta până la dispariția pulsului.
Deflați manșeta lent și ascultați cu stetoscopul (sau așteptați citirea pentru tensiometrele electronice), asculta primul sunet (TA siastola) si ultimul sunet (TA diastola)
Notarea Valorilor:
Notați valorile ca două numere: sistolică / diastolică.
De exemplu: 120/80 mmHg.
Interpretarea Valorilor:
Normal: Sub 120/80 mmHg.
Pre-hipertensiune: 120-129/80-89 mmHg.
Hipertensiune: Peste 130/90 mmHg.
Interventii de urgenta in hipovolemie
Hipovolemia este o stare medicală caracterizată printr-o scădere a volumului de sânge circulant din organism
Sunați imediat la serviciile de urgență (112).
Verificați semnele vitale: puls, tensiune arterială, respirație și nivel de conștiență.
Administrați fluide intravenoase (soluții saline izotonice sau Ringer lactat) pentru a restabili volumul de sânge.
Dacă există sângerări, aplicați presiune directă pentru a controla hemoragia.
Monitorizați continuu semnele vitale și răspunsul la tratament.
Administrați oxigen dacă pacientul are dificultăți respiratorii sau saturația de oxigen este scăzută.
identificați și tratați cauza hipovolemiei (de exemplu, oprirea sângerărilor sau tratarea deshidratării).
Masurarea,notarea si interpretatrea respiratiei (definitie,elemente de apreciat,instrumente necesare)
Măsurarea respirației implică evaluarea frecvenței și caracteristicilor respirațiilor pacientului.
Elemente de Apreciat:
Frecvența: Numărul de respirații pe minut.
Normal: 12-20 respirații pe minut pentru adulți.
Ritmul: Regularitatea respirațiilor (de exemplu, respirații regulate sau neregulate).
Adâncimea: Cantitatea de aer inhalat și expirat (adâncă sau superficială).
Calitatea: Claritatea respirațiilor (de exemplu, respirații șuierătoare, zgomotoase sau normale).
Instrumente Necesare:
Ceas: Pentru a număra respirațiile pe minut.
Stetoscop: Pentru a asculta sunetele respiratorii (opțional, pentru evaluări mai detaliate).
Pregătire: Asigurați-vă că pacientul este relaxat și într-o poziție confortabilă.
Observație: În timp ce pacientul este liniștit, observați mișcările toracelui și abdomenului pentru a număra respirațiile.
Numărare: Numărați respirațiile timp de 30 de secunde și înmulțiți cu 2 pentru a obține numărul de respirații pe minut. Alternativ, numărați respirațiile timp de 1 minut pentru mai mare precizie.
Normal: 12-20 respirații pe minut, ritm regulat, adâncime normală.
Tachipnee: Peste 20 respirații pe minut (posibil semn de hipoxie sau alte afecțiuni).
Bradipnee: Sub 12 respirații pe minut (posibil semn de depresie respiratorie).
Respirație șuierătoare sau zgomotoasă: Poate indica obstrucție a căilor respiratorii sau alte probleme pulmonare.
Interventi de urgenta in hipertensiunea arteriala (circumstante de aparitie,interventiile asistentului medical)
Circumstanțe de Apariție:
Criză hipertensivă: Tensiune arterială extrem de ridicată care poate cauza leziuni organice (ex. peste 180/120 mmHg).
Urgență hipertensivă: Hipertensiune severă cu simptome acute, cum ar fi dureri în piept, dificultăți de respirație sau dureri de cap intense.
Efecte secundare: Poate apărea în urma încetării bruste a medicamentelor antihipertensive sau în cazuri de hipertensiune secundară la alte afecțiuni.
Intervențiile Asistentului Medical:
Sunați imediat la serviciile de urgență (112) dacă pacientul prezintă simptome severe sau nu se îmbunătățește.
Verificați semnele vitale, inclusiv tensiunea arterială, pulsul și frecvența respiratorie.
Evaluați simptomele pacientului, cum ar fi dureri de cap, dureri în piept, dificultăți de respirație.
Măsurați și notați tensiunea arterială la intervale regulate pentru a urmări evoluția stării pacientului.
Administrați medicamente antihipertensive conform prescripției medicale. Acestea pot include medicamente pentru scăderea rapidă a tensiunii arteriale.
Așezați pacientul într-o poziție confortabilă, de obicei semi-sedentară, pentru a ajuta la reducerea presiunii asupra inimii.
Administrați oxigen dacă pacientul prezintă semne de insuficiență respiratorie sau scăderea saturației de oxigen.
Urmăriți atent starea pacientului și ajustați tratamentul conform recomandărilor medicului.
Pansamentul (definitie,scop, tipuri)
Pansamentul este un material aplicat pe o rană pentru a proteja, favoriza vindecarea și preveni infecțiile.
Pansamentul are mai multe scopuri. În primul rând, protejează rana de murdărie și lovituri. De asemenea, absoarbe sângele și alte lichide pentru a păstra rana curată și uscată. Ajută rana să se vindece mai repede și previne infecțiile, împiedicând bacteriile să ajungă în rană.
Tipuri: Pansamentele sterile, Pansamentele hidrogel, Pansamentele de spumă, pansamente adezive cum ar fi plasturii
Interventii de urgenta in colica biliara (conduita de urgenta)
Conduita de urgență pentru colica biliară începe cu evaluarea pacientului. Se verifică semnele vitale, cum ar fi pulsul, tensiunea arterială, respirația și temperatura, și se întreabă pacientul despre simptomele actuale și istoricul medical.
Pentru managementul durerii, se administrează analgezice, cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul, conform prescripției medicului. Antispasticele sunt de asemenea utile pentru a reduce spasmele musculare și durerea.
Îngrijirea generală presupune menținerea pacientului într-o poziție confortabilă și evitarea consumului de alimente și lichide până la o evaluare medicală completă
Participarea as.medical la punctia peritoneala (paracenteza)- def,scop, indicatii/contraindicatii.
Definitie: este o procedură medicală prin care se introduce un ac în cavitatea abdominală (peritoneu) pentru a extrage lichid. Aceasta se realizează atât pentru diagnostic, cât și pentru tratament.
Scopul paracentezei este de a obține lichid peritoneal pentru a diagnostica afecțiuni precum infecții, sângerări sau malignități. De asemenea, este utilizată pentru a ameliora simptomele pacienților cu ascită severă, care este acumularea excesivă de lichid în cavitatea abdominală, de obicei din cauza cirozei hepatice sau altor afecțiuni hepatice.
Indicații
este indicată în următoarele situații:
Ascită de cauză necunoscută.
Ascită mare sau dureroasă care provoacă disconfort sever
peritonită bacteriană spontană
sânge în cavitatea peritoneală
Contraindicații:
probleme de coagulare a sângelui care nu pot fi corectate.
Infecții ale pielii la locul de puncție.
Pacient necooperant sau incapabil să stea nemișcat în timpul procedurii.
Sarcină avansată, în care riscul pentru făt este crescut.
Asistentul se ocupă de pregătirea pacientului, explicând procedura și obținând consimțământul informat. Este important ca pacientul să fie poziționat corect, de obicei în decubit dorsal sau semi-Fowler (semi-șezut)
Asistentul pregătește apoi echipamentul necesar, care include acul de puncție, seringile, recipientele sterile pentru colectarea lichidului și soluțiile antiseptice. Asistentul ajută la dezinfectarea locului de puncție și poate administra anestezicul local sub supravegherea medicului.
După finalizarea paracentezei, asistentul ajută la aplicarea unui pansament steril la locul de puncție și monitorizează pacientul pentru semne de complicații, cum ar fi sângerarea sau infecția.
Interventii de urgenta in colica renala (conduita de urgenta –in ambulator si in spital)
În ambulator
Verifici semnele vitale.
Dai analgezice (paracetamol, ibuprofen) pentru durere.
Administrezi antispastice pentru a relaxa mușchii.
Îndemni pacientul să bea apă.
Recomanzi un consult urologic.
În spital
Verifici semnele vitale și faci analize de sânge și urină.
Administrezi analgezice puternice (morfina) și antispastice intravenos.
Realizezi ecografie sau tomografie pentru a vedea pietrele.
Posibil să faci litotripsie (spargerea pietrelor) sau să pui un stent ureteral.
Administrarea coagulantelor
Anticoagulantele sunt medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge. Ele previn cheagurile care pot cauza tromboză sau embolie.
Tipuri
Orale: Warfarină, rivaroxaban. Se iau pe gură.
Injectabile: Heparină. Se injectează.
Administrare
Orale: Conform prescripției, de obicei zilnic.
Injectabile: De către personalul medical sau, uneori, de pacient (în cazul auto-administrării).
Monitorizare
Warfarină: Se verifică INR (un test de sânge).
Heparină: Se verifică PTT (un alt test de sânge).
Precauții
Verifici semne de sângerare (vânătăi, sânge în urină).
Evită alte medicamente care pot cauza sângerări.
Contraindicații
Nu se administrează dacă sunt sângerări active sau afecțiuni severe ale rinichilor sau ficatului.
Interventii de urgenta in coma diabetica (definitie,interventii in spital)
Coma diabetică este o stare de inconștiență cauzată de dezechilibre severe ale glicemiei în diabet, fie din cauza nivelului scăzut de zahăr (hipoglicemie), fie din cauza nivelului ridicat (hiperglicemie).
În spital, prima etapă este evaluarea pacientului. Se verifică semnele vitale și se realizează teste de sânge pentru a verifica nivelul glicemiei, electroliții și funcția renală.
Dacă coma este cauzată de hipoglicemie, se administrează glucoză intravenos pentru a crește rapid nivelul zahărului în sânge. Glicemia este monitorizată frecvent pentru a ajusta tratamentul.
Pentru hiperglicemie, se administrează insulină intravenoasă pentru a reduce nivelul ridicat de zahăr din sânge și fluide intravenoase pentru a trata deshidratarea și a restabili echilibrul electrolitic.
Se tratează orice complicații suplimentare, cum ar fi infecțiile sau problemele respiratorii, și se monitorizează funcția renală și echilibrul electrolitic pentru a preveni alte probleme. Pacientul este supravegheat continuu pentru a evalua răspunsul la tratament și a preveni recidiva.
Administrarea medicamentelor prin perfuzie
Perfuzia intravenoasă este procesul de introducere a soluțiilor și medicamentelor direct în sânge printr-o venă. Aceasta se face pentru a restabili echilibrul lichidelor și electroliților în organism sau pentru a administra tratamente.
Pentru a realiza perfuzia, se începe prin montarea unui cateter intravenos într-o venă, de obicei în braț. Prin acest cateter, medicamentul este introdus treptat în sânge folosind o soluție de perfuzie. Perfuzia poate fi efectuată manual, cu o seringă mare, sau automat, cu ajutorul unui dispozitiv numit pompa de perfuzie, care controlează fluxul și dozajul medicamentului.
Monitorizarea este esențială pe parcursul perfuziei. Se verifică constant semnele vitale ale pacientului și se urmărește orice reacție adversă posibilă. De asemenea, se asigură că perfuzia se desfășoară corect, fără scurgeri sau blocaje.
Interventii de urgenta in criza de astm bronsic/stare de rau astmatic (factori favorizanti,conduita practica)
Intervenții de urgență în criza de astm bronșic
Factori favorizanți
Alergeni: Polen, praf, mucegaiuri, păr de animale.
Infecții respiratorii: Răceli sau gripă.
Poluare: Fumul de țigară, vapori chimici.
Schimbări de temperatură: Expunerea la aer rece sau cald.
Exerciții fizice: Activitate intensă, fără încălzire adecvată.
Stres emoțional: Anxietate sau panică.
Conduita practică în criza de astm bronșic
Evaluarea pacientului
Verifică simptomele și semnele vitale: respirație, puls, tensiune arterială.
Ascultă sunetele respiratorii pentru a evalua severitatea crizei.
Administrarea de medicamente
Bronhodilatatoare: Utilizează inhalatoarele cu medicamente de urgență (beta-agonisti, cum ar fi salbutamol) pentru a deschide căile respiratorii.
Corticosteroizi: În cazuri severe, pot fi administrați corticosteroizi pentru a reduce inflamația (de obicei, intravenos sau oral, conform prescripției medicului).
Îmbunătățirea respiratiei
Îndeamnă pacientul să se așeze într-o poziție confortabilă, de obicei în șezut, pentru a facilita respirația.
Încurajează respirația lentă și adâncă pentru a ajuta la calmarea căilor respiratorii.
Sondajul Gastric
Sondajul gastric este o procedură medicală prin care se introduce un tub oral sau nazal, subțire și flexibil (sonda) în stomac pentru a drena conținutul gastric sau pentru a administra medicamente și alimente.
Se folosește pentru a evalua și trata diverse afecțiuni ale sistemului digestiv, cum ar fi obstrucția intestinală, hemoragia sau acumularea excesivă de lichid în stomac. Procedura ajută și la prevenirea riscurilor de aspirație în cazurile de incapacitate de a înghiți.
Pentru realizarea sondajului gastric, sonda este introdusă prin nas sau gură și avansată cu grijă până ajunge în stomac. După plasare, conținutul gastric poate fi aspirat sau se pot administra medicamente și soluții nutriționale.
Monitorizarea pacientului este importantă pentru a verifica poziționarea corectă a sondei și pentru a preveni complicații, cum ar fi infecțiile sau iritarea mucoasei gastrice. Sonda este îndepărtată când nu mai este necesară, iar starea pacientului este evaluată pentru a asigura recuperarea completă.
Interventii de urgenta in hemoptizie(recunoastere,elemente ce indica etiologia,evaluarea clinica in urgenta)
Hemoptizia este tusea de sânge, care poate varia de la striuri mici de sânge în expectorație la sânge abundent. Este un simptom care poate indica o problemă gravă.
Elemente ce indică etiologia
Sângele roz sau roșu: Poate fi cauzat de infecții respiratorii, bronșite sau tuberculoză.
Sângele în cantitate mare sau cu cheaguri: Poate fi un semn de tuberculoză, cancer pulmonar sau embolie pulmonară.
Sânge amestecat cu spută galbenă sau verde: Poate indica o infecție bacteriană, cum ar fi pneumonia.
Evaluarea clinică în urgență
intervii imediat
Verifici semnele vitale ale pacientului: puls, tensiune arterială, respirație.
Observi aspectul sângelui expectorat și alte simptome însoțitoare (dureri toracice, dificultăți de respirație).
Asigură poziția corectă a pacientului
Îndrumi pacientul să stea într-o poziție confortabilă, de obicei așezat sau semi-șezând, pentru a preveni aspirația și a facilita respirația.
Administrarea oxigenului
Dacă pacientul are dificultăți de respirație sau niveluri scăzute de oxigen, administrezi oxigen pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.
Consultul și investigațiile suplimentare
Efectuezi investigații pentru a identifica cauza hemoptiziei. Acestea pot include radiografii toracice, tomografii computerizate sau bronhoscopie.
Recomanzi analize de sânge și culturi pentru a identifica posibile infecții.
Tratament specific
Administrezi tratamente pe baza cauzei identificate: antibiotice pentru infecții, anticoagulante pentru embolii, sau alte tratamente specifice în funcție de diagnostic.
Monitorizare continuă
Monitorizezi starea pacientului pentru a observa evoluția simptomelor și răspunsul la tratament.
Interventii de urgenta in hemoragia gastrica superioara (clasificare,cauze)
Clasificare:
Acută: Începe brusc și poate fi severă.
Cronică: Se dezvoltă treptat, cu pierderi mai mici de sânge pe termen lung.
Masivă: Pierdere mare de sânge, risc de șoc.
Minoră: Pierdere mică de sânge, adesea trece neobservată.
Cauze:
Ulcer gastric sau duodenal: Leziuni în stomac sau duoden.
Varice esofagiene: Venă dilatată în esofag, frecvent din cauza cirozei.
Gastrită acută: Inflamația mucoasei stomacului, cauzată de alcool, medicamente sau infecții.
Tumori gastrice: Cancerul stomacului care poate cauza sângerări.
Sindrom Mallory-Weiss: Ruptura mucoasei din cauza vomei intense.
Punctia Venoasa
Punctia venoasă este procedura prin care se introduce un ac într-o venă pentru a obține sânge sau pentru a administra medicamente și fluide. Aceasta se efectuează de obicei pentru analize de laborator, administrarea tratamentului intravenos sau colectarea unor probe pentru teste.
Se selectează o venă accesibilă, de obicei în antebraț sau zona cotului. Se dezinfectează bine zona cu un antiseptic, cum ar fi alcoolul, și se lasă să se usuce pentru a preveni iritațiile. Acul este introdus într-un unghi mic, de aproximativ 15-30 de grade, pentru a minimiza riscul de rupere a venei. După ce acul pătrunde în venă, sângele este colectat într-un tub de aspirare sau se administrează medicamentele/fluidul. Se îndepărtează acul, iar locul este presat ușor cu o compresă sterilă pentru a opri sângerarea. Se aplică un bandaj peste zona de punctie și se verifică pacientul pentru orice semne de complicații, cum ar fi hematoame sau durere.
Se monitorizează pacientul pentru reacții adverse și se oferă îngrijire locală, dacă este necesar.
Prevenirea si tratarea escaelor de decubit
Prevenire:
Schimbă poziția pacientului la fiecare 2 ore pentru a evita presiunea constantă.
Folosește saltele speciale și perne pentru a reduce presiunea asupra pielii.
Menține pielea curată și uscată; aplică creme de protecție dacă este necesar.
Asigură o dietă echilibrată pentru a sprijini sănătatea pielii.
Tratament:
Curăță escara cu soluții sterile, fără a freca zona.
Aplică bandaje speciale pentru a proteja și ajuta la vindecare.
Tratează infecțiile cu medicamente recomandate de medic, dacă este nevoie.
Îmbunătățește circulația cu masaje ușoare și poziționare corectă.
Monitorizează starea escarei și ajustează tratamentul pe parcurs.
Interventii de urgenta in hipoglicemie – coma hipoglicemica
Recunoaștere
Coma hipoglicemică apare atunci când nivelul de zahăr din sânge scade foarte mult, provocând pierderea conștienței. Simptomele includ confuzie, tremurături, transpirație excesivă și, în cele din urmă, inconștiență.
Intervenții
Verifică nivelul glicemiei: Măsoară glicemia cu un glucometru dacă este posibil.
Administrare de glucoză: Dacă pacientul este conștient și cooperant, oferă-i o băutură dulce sau tablete de glucoză. Dacă este inconștient, administrează glucoză intravenoasă (dacă ai acces la echipament medical) sau glucagon injectabil, conform prescripției.
Monitorizează starea pacientului: Observă reacția la tratament și starea generală a pacientului. Continuă să verifici glicemia pentru a te asigura că se stabilizează.
Transport la spital: Dacă pacientul nu își revine rapid sau simptomele persistă, transportă-l la spital pentru tratamente suplimentare și evaluare.
