examen Flashcards

Question

Ce sunt stakeholderii?

Answer 1

Grupuri cointeresate

Answer 2

Freeman, Strategic management: a stakeholder approach (1984). Cu toate că de atunci au fost scrise numeroase articole și lucrări asupra acestei probleme, conceptul tot nu a dobândit un acord asupra semnificației exacte a ceea ce Freeman numește „principiul a cine sau ce contează cu adevărat (Crăciun et al., 2005: 367).

Answer 3

persoane, grupuri sau organizații care au un interes și/sau sunt afectate de acțiunile/performanțele unei organizații cu care interacționează. În literatura de specialitate conceptul de parte cointeresată (stakeholder) are atât un sens restrâns, cât și unul larg.

Answer 4

sunt vitali (și au în același timp un interes major) pentru existența și succesul unei organizații (proprietari, acționari, angajați, clienți, furnizori, colaboratori direcți etc.).

Answer 5

sunt afectați într-un fel sau altul de activitățile organizației (mass-media, instituțiile statului, comunitățile locale și naționale/internaționale, opinia publică etc.). În ambele sensuri ale termenului (grup primar, respectiv secundar), proprietarii afacerii nu sunt altceva decât o sub-clasă a părților cointeresate în organizația respectivă, motiv pentru care interesele și drepturile lor nu mai sunt considerate în mod automat drept singurele (sau cele mai importante) care trebuie promovate de organizația respectivă.

Answer 6

(1) stakeholderi interni, (2) stakeholderi din mediul specific, (3) stakeholderi din mediul general.

Answer 7

proprietarii, acționarii, consiliile și comitetele de conducere, angajații, membrii Consiliului de Administrație (CA).

Answer 8

clienții, cumpărătorii, consumatorii, sindicatele, aliații strategici, distribuitorii, furnizorii, concurenții, creditorii, grupurile de presiune (activiști), instituțiile financiare, bancare, fondurile de pensii, de investiții, alți colaboratori direcți.

Answer 9

diversele instituții (politice, legislative, de mediu, culturale, sportive, religioase, educaționale, de sănătate), mass-media, administrația publică, fundațiile, ONG-urile, comunitatea locală/ națională/internațională, opinia publică.

Answer 10

adjectivul latin „moralis” (sau inițial, „mos-moris”), care înseamnă moravuri, echivalent al cuvântului grecesc „ethos”.

Answer 11

disciplina științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în principii, norme, reguli etc.;  ansamblul normelor de conduită, de comportare a oamenilor etc.

Answer 12

ansamblul principiilor de dimensiune universalnormativă (adeseori dogmatică), bazate pe distincția între bine și rău. Morala reprezintă "ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică " (DEX, 1984).

Answer 13

convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în principii, norme, reguli determinate istoric și social, care reglementează comportamentul și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și societate (familie, grup, națiune, societate), în funcție de categoriile: bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și opinie publică. În sens mai larg, morala cuprinde și fenomene care țin de conștiința morală și individuală, calitățile și defectele morale, judecățile și sentimentele morale, valorile morale etc

Answer 14

1. Morala generală (fundamentală) sau teoretică, având ca obiect de studiu conduita oamenilor, în general, și principiile și normele esențiale care o călăuzesc. 2. Morala specială (aplicată) sau practică, având ca obiect studiul aplicării principiilor generale ale moralei. Aceasta se divide în:  morala individuală, care are ca obiect conduita omului, personalitatea morală creatoare, studiul acțiunilor care se raportează la binele personal, sau care produc efecte folositoare pentru individ și pentru societate;  morala socială, care are ca obiect studiul acțiunilor care se raportează la semenii noștri, sau care produc asupra celorlalți efecte juste sau injuste, binefăcătoare sau răufăcătoare, ansamblul idealurilor și normelor promovate de opinia publică, de instituțiile comunității, de conștiința socială etc

Answer 15

antiteză. Individul nu poate fi separat de societate, conștiința sa și tendințele sale sunt moșteniri ale societății în care s-a format, deci orice problemă de morală individuală nu poate fi străină de morala socială

Answer 16

 respect unilateral (pentru adult)  constrângere  egocentrism  sancțiuni ispășitoare  reguli exterioare  realism moral  conformism social  conservatorism politic

Answer 17

 respect reciproc (între egali)  cooperare  decentrare  sancțiuni pentru reciprocitate  interiorizarea regulilor  relativism moral  creativitate  progresism

Answer 18

1. Funcția de cooperare în vederea realizării scopurilor. 2. Funcția de integrare a individului în comunitatea morală. 3. Funcția de reglementare normativă. 4. Funcția de reproducție morală (sau de conservare a tradiției morale). 5. Funcția de promovare a inovației morale (sau de creație valorică).

Answer 19

reprezintă manifestarea efectivă a moralei prin atitudini, conștiință, fiind susținută de principii morale (de exemplu, principiul demnității, al omeniei, responsabilității, libertății, principiul adevărului, principiul loialității, principiul solidarității, principiul altruismului, principiul dreptății etc.).

Answer 20

acțiunile și comportamentul în ansamblu (moravuri) al indivizilor, ale unor mari grupuri, comunități și clase; anumite relații între oameni și grupuri sociale; fenomene ale voinței, mobilurile, motivele, aspirațiile omului, trăsăturile psihice ale persoanei; reacții subiective, adică receptare și atitudine axiologică și volitivă față de realitate (Cozma, 1997: 37).

Answer 21

etica: Caracter accentuat cognitiv și explicativ morala: Caracter proiectiv – programator moralitatea: Caracter real – practic

Answer 22

= fără morală, lipsit de morală și de principiile morale, care nu are noțiunea moralității, străin categoriei moralității, indiferent față de morală, cu două semnificații: ceea ce e neutru din punct de vedere moral, împotriva moralei, în afara moralei, cu scuze: indiferența naturală fată de ideile de bine/rău, necunoaștere, neglijență, ignoranță condamnabilă, dezvoltarea incompletă a conștiinței morale (cazuri patologice)

Answer 23

ceea ce e contrar moralei, răul moral săvârșit cu intenție, răul moral săvârșit în cunoștință de cauză, ceea ce e contrar regulilor de conduită (în timp și spațiu), ceea ce încalcă normele morale.

Answer 24

1. Sila (constrângerea, violența). 2. Frica (tulburarea sufletească provocată de un pericol sau de un rău real ori numai închipuit, care ne amenință). Responsabilitatea morală pentru un act săvârșit din frică este înlăturată numai atunci când frica întunecă cu totul conștiința omului și paralizează total voința, suprimându-i total libertatea. 3. Ignoranța, adică neștiința sau lipsa de cunoaștere a unor lucruri care, de fapt, ar fi trebuit să fie cunoscute. 4. Pasiunile, adică stările patologice ale unor sentimente care pun stăpânire exclusivă pe sufletul omenesc (supărarea, disperarea, groaza). 5. Deprinderile sunt acte voluntare care prin repetare au ajuns să se realizeze cu ușurință, fără control permanent conștient („obișnuința este a doua natură”). 6. Alte influențe asupra actelor voluntare se referă la o serie de condiții ce se regăsesc în însăși natura individuală (sistemul hormonal, constituția somatică, temperamentele, cazurile patologice: psihoze, nevroze, psihopatii etc.), precum și la influențele din mediul social și fizic.

Answer 25

Norma este o regulă care indică drumul pentru realizarea unor valori (valoarea este scopul, iar norma este mijlocul care orientează spre scop). Deci, norma poate fi considerată un model de acțiune și comportament. Termenul de „normă” este definit ca regulă obligatorie după care trebuie să se conducă cineva sau ceva, conducând la cel de „normal”, adică conform unei norme, unor reguli. O normă este o regulă de comportament, având valabilitate supra-individuală, explicit nuanțată la nivelul conștiinței colective ca standard de conduită, deliberat acceptat și respectat de către indivizi (Crăciun, 2005: 56). Pe lângă normele morale există și alte categorii de norme (obligatorii sau recomandabile), de exemplu: norme juridice, sportive, religioase, tehnice, norme de timp, norme de muncă, de circulație, norme de mediu etc.

Answer 26

1. Norme generale, universale 2. Norme particulare 3. Norme speciale

Answer 27

* au durabilitate mare în timp; * sunt prezente în toate tipurile de comunități umane; * reglează toate tipurile de relații și activități umane; * sunt proprii comunităților, societăților umane; * influențează toate activitățile umane (demnitatea, sinceritatea, loialitatea) etc.

Answer 28

* posedă o anumită variație în timp; * reglează relații și activități umane particulare: normele vieții de familie, cele specifice anumitor activități profesionale (medici, avocați, profesori, economiști etc.); * se adresează unor grupuri de indivizi, unor comunități umane determinate etc.

Answer 29

* sunt ocazionale; * se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse; * vizează relații și acțiuni specifice: norme de protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichetă în afaceri etc.; * se adresează unor grupuri distincte, specifice.

Answer 30

cunoașterea și acceptarea de către indivizi a valorilor, normelor și regulilor de conduită, la autostimularea acestora de a le respecta din convingere. Acest lucru este posibil ca urmare a unor sugestii, recompense, stimulente materiale și spirituale, a recunoașterii acțiunilor și comportamentelor dezirabile.

Answer 31

pe frica de sancțiuni și pedepse, în cazul nerespectării sau încălcării normelor și regulilor impuse și acceptate de societate.

Answer 32

interdicții de natură juridică, morală, culturală, religioasă, administrativă, profesională, colegială etc. Pot fi utilizate mai multe mijloace/ sancțiuni, dintre care amintim: izolare, marginalizare, plata unor amenzi, ironizare, exilare etc.

Answer 33

* creează un sistem de drepturi și obligații, interdicții; * asigură cadrul normativ pentru ordinea juridică și socială; * permite evitarea și rezolvarea conflictelor; * arată ceea ce trebuie să fie într-o societate (nu ceea ce este); * nu stabilesc puncte, linii normative, ci o „zonă” în cadrul căreia sunt permise și variații.

Answer 34

1. Neorganizat (neinstituționalizat) - grupuri de apartenență (familie, rude, prieteni, vecini, colegi etc.), - spontan, difuz (moravuri, cutume, uzanțe, obiceiuri, tradiții, - adaptate diverselor contexte etc 2. Organizat (instituționalizat) - organizații, - instituții, - agenții specializate, - etc

Answer 35

 se referă la actele noastre libere, cu consecințe asupra celorlalți sau/și asupra propriei noastre persoane;  forma cea mai caracteristică sunt expresiile normative categorice și universalizabile care formulează anumite obligații sau datorii de a săvârși fapte de natură să potențeze valoarea intrinsecă a umanității;  se bazează pe autonomia voinței, fiind impuse de o autoritate imanentă subiectului - conștiința morală, sunt însoțite de sancțiuni spirituale și au drept funcție socială promovarea unui maximum de sociabilitate

Answer 36

universalității, cu alte cuvinte, să fie aplicabile oricui, oricând, oriunde. Ele ar trebui să aibă caracter absolut și obiectiv: să nu depindă de credințe, sentimente, obiceiuri particulare, nici de voința arbitrară a cuiva aflat în poziție de putere formală.

Answer 37

“reguli etice universale și obiective, și aceasta, fără a exista un cadru etic, care este deja suplinit de convenții și tratate încheiate (afacerile la nivel internațional neputând altfel exista)”. Cei care adoptă poziția universalistă susțin că există o largă accepțiune a mai multor principii ale afacerilor în întreaga lume. Universaliștii susțin, însă, că există o înțelegere conceptuală răspândită printre toți oamenii cu privire la moralitatea acesteia.

Answer 38

standarde absolute, universale. Ele diferă în funcție de comunitate și istorie. Relativismul se justifică astăzi prin solidaritatea sa cu valoarea toleranței. Există o distincție uzuală între relativismul individual, care postulează că „o idee este adevărată deoarece este un adevăr pentru mine” și relativismul social, organizat în jurul tezei conform căreia „o idee este adevărată întrucât este recunoscută de întreaga noastră comunitate”. Nici distincția între relativismul subiectiv, conform căruia „adevărul unei aserțiuni este relativ la persoană”, relativismul obiectiv după care „adevărul unei aserțiuni este relativ la scopul persoanei care o formulează” și relativismul conceptual care consideră că „adevărul unei aserțiuni este relativ la cadrul conceptual în care este formulată”, nu este destul de profundă pentru înțelegerea și examinarea relativismului

Answer 39

fenomenele naturiio

Answer 40

activitatea gandirii umane

Answer 41

comportamentul moral al oamenilor. Kant folosește conceptul de lege cu un rost definitoriu pentru știința eticii. Spre deosebire de legile naturii, legile studiate de etică sunt „legi ale libertății”. În timp ce legile naturii sunt legi conform cărora se întâmplă totul, legea morală (la Kant, „legile voinței”) este legea conform căreia trebuie să se întâmple totul.

Answer 42

e impune, întotdeauna și oricui, realizarea unui bine determinat, lăsând libertate în alegere și acțiune. Legea morală are deci ca obiect binele, iar ca scop suprem, fericirea.

Answer 43

de manifestare și de cunoaștere al legii morale. Conștiința morală este o judecată asupra valorii morale a faptelor noastre (uneori chiar ale altora), ea fiind ceva subiectiv, temporar, în timp ce legea morală are o realitate obiectivă, impersonală și permanentă.

Answer 44

: universalitatea, necesitatea, obiectivitatea, continuitatea vizând ordinea morală, inviolabilitatea persoanei, responsabilitatea acțiunilor etc., implicând libertatea. Iată o scurtă prezentare a legăturilor dintre legea morală și cea juridică

Answer 45

pe norme și principii morale (și nu invers);

Answer 46

normele morale, le „îmbracă” în juridic, impunând respectarea lor;

Answer 47

o datorie morală;

Answer 48

sunt universale, generale

Answer 49

să reglementeze fiecare moment din viața noastră, în funcție de anumite contexte;

Answer 50

(de exemplu, avortul, pedeapsa cu moartea);

Answer 51

prima trebuie să primeze (de exemplu, managerul trebuie mai întâi să respecte legea juridică, și mai apoi să-și manifeste comportamentul altruist) etc.

Answer 52

nu are caracter de constrângere, ca cea juridică, de exemplu, dar impune totuși sancțiuni, și pedepse dacă nu este respectată.

Answer 53

1. Sanctiunea naturala 2. Sanctiunea sociala 3. Sanctiunea legala 4. Santiunea interioara

Answer 54

* Este o consecință firească a acțiunilor noastre. Dacă trăim conform cu legile naturii și urmărim în viața noastră scopul dictat de înclinațiile firești, vom fi răsplătiți. Este cunoscut că munca ne înlesnește bunul trai, iar lenea a fost totdeauna cauza mizeriei și a sărăciei.

Answer 55

* Este aceea a opiniei publice, prin acordarea de stimă și admirație sau ură și dispreț. Omul onest se bucură de onoarea și considerația publică, pe când cel neonest este disprețuit și urât.

Answer 56

* Cuprinde totalitatea pedepselor și recompenselor hotărâte de legiuitorul fiecărui popor. Ea se include pedepsele ce revin celor culpabili.

Answer 57

Este aceea a propriei conștiințe. Ea se compune din pedepsele și recompensele ce ni le aplicăm noi, singuri. Suntem mulțumiți de noi ori de câte ori am lucrat conform cu legea morală; ne pare rău, suntem chinuiți, când am încălcat-o

Answer 58

e „regula de aur”, „CE ȚIE NU-ȚI PLACE, ALTUIA NU FACE”

Answer 59

 în creștinism: „Ceea ce-ai vrea ca oamenii să-ți facă ție, fă-le și tu lor!”(Matei, 7:12);  în islam: „Nici unul dintre voi nu este un adevărat credincios până când nu îi dorește aproapelui ceea ce-și dorește sieși” (Coran);  în iudaism: „Ceea ce este pentru tine detestabil, nu face aproapelui tău. Aceasta este toată Legea; restul sunt comentarii!” (Talmud);  în budism: „Nu-i răni pe ceilalți prin ceea ce te face pe tine să suferi!” (Udana Varga, 5, 1);  în hinduism: „Aceasta este datoria supremă: nu face altora ceea ce nu dorești ca ei să-ți facă ție!” (Mahabharata, 5, 1517);  în zoroastrism: „Orice îți displace ție, nu face altora”;  în confucianism: „Ceea ce nu vrei să ți se facă ție, n-o face altora!” (Analecte, 15:23);  în Bahá´i: „Și dacă e să-ți întorci privirea către dreptate, alege pentru aproapele tău ceea ce ai alege și pentru tine!”;  în jainism: „Orice om ar trebui să se întrebe cum să trateze toate ființele? Așa cum el ar vrea să fie tratat la rândul său!”;  proverb Yoruba (Nigeria): „Cel ce se pregătește să străpungă un pui de pasăre cu un băț ascuțit ar trebui să-l încerce mai întâi asupra lui însuși, să vadă cât e de dureros” (apud Maxwell, 2003: 22)

Answer 60

Conștiința este un fenomen complex, circular și dinamic, care se actualizează progresiv, în mai multe trepte. În acest context, putem vorbi de: conștiința de sine;  conștiința de grup (transindividuală): reflectă raporturile eu - tu, eu - el, respectiv raporturile legate de norma etică, ordinea comunicării, atitudinea liderului, poziția eului etc.;  conștiința socială: vizează structurile formalizate ale societății, instituite prin lege.

Answer 61

spirit sau cuget

Answer 62

n instinct divin, o judecată practică a sufletului și rațiunii, spre a face o faptă reală, o putere psihică prin care deosebim faptele bune de cele rele. În fizica modernă, conștiința nu mai este considerată un "câmp", ci un "sistem cuantic multidimensional" (de aici și noțiunea de "conștiință cuantică").

Answer 63

a moralității, regula externă după care trebuie să se conducă omul în viață. Alături de norma obiectivă există și o normă subiectivă, o regulă internă, nescrisă, cuprinsă în conștiința morală.

Answer 64

 conștiința morală convertește legea morală (norma obiectivă a acțiunii morale) în lege personală, în cerință a propriei rațiuni, în îndemn imediat adresat voinței noastre proprii. Legea morală, ca regulă obiectivă, este externă; conștiința morală, ca regulă formală și subiectivă, este internă;  prin conștiința morală, legea morală trece pe planul temporal. Legea morală obiectivă este eternă și impersonală, iar conștiința morală este temporală și personală;  într-un sens mai larg, conștiința morală este o putere sufletească, iar în sens mai restrâns este o acțiune ce se desfășoară în om, prin care legea obiectivă – ce stă în afara și deasupra omului – devine lege proprie omului.

Answer 65

Valorile morale cuprind întreaga existență umană, fiind repere de bază ale vieții noastre sufletești și spirituale. (1) Unele valori sunt fundamentale (cardinale), altele sunt secundare sau derivate. (2) Unele valori țin de scopuri (denumite valori finale), altele de mijloace (valori instrumentale). (3) Unele valori privesc lucrurile (opere, bunuri), altele privesc persoanele (caracter, personalitate). (4) Anumite valori au caracter facultativ, altele au caracter obligatoriu. Acestea din urmă sunt sprijinite și apărate, promovate de sisteme normative care includ reguli și sancțiuni morale, juridice, religioase etc.

Answer 66

standarde (etaloane) ale comportării, eficienței, frumuseții sau virtuții pe care oamenii le aprobă încercând să trăiască conform acestora (J. Fraenkel);

Answer 67

absolută, obiectivă, transcendentă, relativă (culturi diferite au norme morale și valori diferite), subiectivă (are la bază judecățile morale și sentimentele noastre, putând face aprecieri greșite), imanentă etc. Valorile se manifestă atunci când individul încearcă să-și acopere nevoile

Answer 68

 valorile sunt plurale, incomensurabile și, prin urmare, incomparabile;  nu există o cale rațională de a compara și alege între valori diferite;  nu se poate decide rațional între valori rivale, ci se poate opta doar între indiferență și saltul de la o valoare la alta.

Answer 69

selectării atitudinilor, acțiunilor umane, declarându-le morale sau amorale, îi măsoară individului gradul de participare în procesul formării propriei moralități, dirijează, în spațiul social, comportamentul indivizilor și tinde să canalizeze aspirațiile acestora. Prin urmare, valorile îl ajută pe individ să acționeze nu din reflex, ci conștient. Pentru ca valorile morale să se manifeste este necesar ca ele să fie sprijinite da norme, reguli și standarde.

Answer 70

1) Binele: util pentru un scop/o ființă, eficacitate, bunăstare, succes în afaceri (dar nu cu orice mijloace, oricum). 2) Adevărul moral: opusul minciunii, ipocriziei, vicleniei, duplicității, etc.; 3) Iubirea aproapelui: respect, prețuire, bunătate, blândețe, compasiune, dăruire, solicitudine, etc. 4)Dreptatea: echitate, rațiune, corectitudine, civism, etc. 5)Omenia: onestitate, sinceritate, modestie, etc. 6) Datoria și obligația morală: a munci, a ajuta pe cei din jur, a fi generoși, a fi cinstiți, a cultiva prietenia, justiția, a urma binele, a evita răul.

Answer 71

1. Responsable: persoana se recunoaște ca autor al unei acțiuni, dispune de anumite sarcini, atribuțiuni și poate fi sancționat. 2. Accountable: persoana trebuie să dea socoteală în legătură cu misiunea care i-a fost încredințată și cu actele comise. 3. Answerable: persoana răspunde de ceva ce i-a fost încredințat și trebuia să-l aibă în pază

Answer 72

 asumarea în cunoștință și conștiință de cauză a unor sarcini cu identitatea unor valori/datorii morale și îndeplinirea lor prin acțiune;  conștientizarea acestor asumări în procesul luării deciziilor, în temeiul deliberării morale;  asigurarea solidarității deciziilor asumate cu comportamentul;  a da socoteală, în chip demn și onest, de calitatea deciziilor și actelor, a rezultatelor și implicațiilor socio-morale, individuale, colective;  asumarea la nivel de conștiință și la nivelul actului realizator al refacerii daunelor, al onoarei pătate pe nedrept

Answer 73

, obligația ce revine unei persoane de a se recunoaște ca autor liber al faptelor sale și de a lua asupra sa urmările.

Answer 74

* persoana responsabilă; * domeniul de responsabilitate: sarcini, acțiuni, atitudini; * instanța căreia i se dă socoteală: tribunal, oamenii investiți, conștiința individuală, opinia publică, Dumnezeu.

Answer 75

Raspunderea: * Obligația exterioară de a face ceva impus. * Omul = rol pasiv. * Asigură condiția minimală a omului. * Are caracter obiectiv (extern): față de legi, familie/prieteni etc. Responsabilitatea: * Asumarea conștientă, din liberă inițiativă. * Omul = rol activ. * Asigură un anumit „grad de trezire”. * Are caracter subiectiv (intern): față de propria conștiință

Answer 76

„deon - deontos”, care înseamnă, ceea ce trebuie făcut, datorie, necesitate, nevoie, obligație și „logos”, adică, știință, cuvânt, discurs.

Answer 77

− datorie, obligații, reguli, în general; − datorie, obligații, reguli, norme morale; − norme, reguli și obligații profesionale; − norme, reguli și obligații morale specifice unei profesiuni.

Answer 78

 de a respecta Constituția și legile țării;  de a ne supune puterilor constitutive ale statului;  de a munci (pentru a ne asigura dreptul la viață și fericire, onoarea, demnitatea);  de a apăra patria (pentru a ne asigura drepturile cetățenești, condiția etnică și morală);  de a respecta proprietatea altuia;  de a ne respecta cuvântul dat (pentru a ne bucura de încredere);  de a fi cinstiți, sinceri, modești etc.;  de a respecta demnitatea și onoarea celuilalt;  de a ne subordona, în orice împrejurări, binelui moral;  de a fi onești în aprecierea sau sancționarea semenilor noștri etc.

Answer 79

disciplina care include normele de conduită și obligațiile morale ale unei profesii bine definite; un studiu al moralelor profesionale; un ansamblul de reguli care reglementează o profesiune, conduita celor care o exercită, rapoartele dintre aceștia și clienții lor, dintre ei și public.

Answer 80

drepturile și datoriile profesionale ale celor care practică o anumită profesie, meserie. Datoria profesională vizează nu numai latura tehnică (strict a profesiei), ci și pe cea umană (a moralității). Ea include stăpânirea domeniului (de specialitate), precum și atitudinea individului față de profesie și față de persoanele cu care vine în contact, față de organizație și față de comunitate, în general.

Answer 81

prin slujirea directă a unui anumit ideal, într-un mod moral permisiv, dincolo de ceea ce le cere nemijlocit legea, piața și morala comună

Answer 82

 profesia presupune o cunoaștere a teoriilor domeniului, deci o pregătire consistentă și îndelungată;  standardele de inițiere, menținere și avansare a unei persoane sunt stabilite de către corpul profesional;  cea mai dură măsură de pedepsire pentru delicte profesionale este eliminarea din comunitatea profesională;  rolul profesiilor este să ducă la satisfacerea unor nevoi sociale;  membrii unui grup profesional sunt legați printr-un cod etic prin care se stipulează nu numai scopurile centrale ale profesiei, ci și cel ale slujirii altruiste a societății;  membrii unei profesii trebuie să aibă relații colegiale iar comportamentul fiecărui membru este monitorizat colegial etc

Answer 83

 este o particularizare a moralei generale la diversele profesiuni;  este „morala profesională” tratată prin prisma „datoriei profesionale”;  este știința îndatoririlor profesionale, a comportamentului profesional;  cuprinde o serie de reguli și principii cerute de exercitarea unei profesiuni;  este o știință complexă fundamentată pe cunoștințele de specialitate, o autentică cultură generală umanistă, un fel de a fi în relațiile interpersonale;  dă expresie necesității însușirii și demonstrării, în profesie, a unor norme tehnice, de comportament, dar și a unor norme morale care să contribuie la reușita profesională;  liniile majore ale unei deontologii țin de conformarea comportamentului profesional la reguli și principii morale (fără a ignora imperativul rentabilității, dar sub control moral): -principiul datoriei de a munci; -principiul „lucrului bine făcut”; -principiul respectului pentru om și pentru lucruri; -principiul respectului pentru valoare și pentru lege;  face liantul între domeniul dreptului și cel al eticului (este o extensie a dreptului);  este o importantă diviziune a filosofiei moralei, știință a ceea ce este just și rațional

Answer 84

ideologie relevantă pentru cei care lucrează în același domeniu.

Answer 85

 expertiză în exercitarea unei profesii;  credință în autonomia deciziilor profesionale și a exercitării profesiei;  identificarea cu profesia și cu cei din același domeniu;  dedicația pentru o lungă parte a vieții față de profesia aleasă;  obligația morală de a lucra în serviciul clientului, evitând implicarea emoțională excesivă, arbitrarul și tratamentul preferențial;  credință în capacitatea de autoreglare și menținerea standardelor profesionale

Answer 86

 Să-și manifeste vizibil dorința de a fi corect față de sine și față de semeni.  Să aibă capacitatea de a gândi drept (să aibă conștiință morală) și de a recunoaște dimensiunea morală a lucrurilor/proceselor/fenomenelor.  Să se implice efectiv în realizarea binelui și evitarea răului.  Să identifice și să analizeze problemele de morală cu impact semnificativ în activitatea/echipa pe care o conduce.  Să fie capabil să rezolve eficient dilemele etice și situațiile conflictuale prin respectarea legii și a libertății, prin asumarea responsabilității și a răspunderii, fără a face rabat de corectitudine, solicitudine, altruism, flexibilitate etc.  Să știe care sunt cele mai importante principii morale care îl ajută, îl ghidează eficient în adoptarea deciziilor.  Să fie un adevărat model moral pentru cei din jur, să fie capabil să creeze și să întrețină un climatul moral la locul de muncă.  Să manifeste o grijă permanentă pentru moralitate, să-și însușească metodele prin care se poate crea o atmosferă bazată pe respect, încredere, dreptate, corectitudine, loialitate etc

Answer 87

1. Modelul profesionistului de circumstanță. 2. Modelul profesionistului de meserie. 3. Modelul profesionistului de vocație.

Answer 88

 Descoperind într-un anumit domeniu condiții optime de realizare a unor interese de ordin material, de prestigiu sau de rang social, abordează autorealizarea profesională, inclusiv componenta morală a acesteia, ca mijloc și nu ca scop.  Datoria profesională și morală este mijlocul de realizare a unor scopuri străine sistemului în care acționează.  Va respecta regulile de conduită în profesie numai din grija pentru conservarea și dezvoltarea foloaselor sale, din frica pentru posibilitatea pierderii acestora.  Orice ocazie care i-ar oferi avantaje superioare îl va determina să renunțe la profesie, fără nici un regret.

Answer 89

 Transformă profesiunea în obișnuință, împinsă până la automatism.  Respectă normele profesionale și morale în mod reflex.  Proiecția îndatoririlor este îndreptată întotdeauna spre trecut, nu spre viitor.  Orice sistem de norme care i se impune este bun, pentru că „așa s-a stabilit”.  Se mulțumește întotdeauna cu ceea ce i se oferă.  Oferă întotdeauna doar ceea ce a învățat la nivelul instruirii inițiale.  Ușor manipulabil, este un foarte bun executant, fără a-și asuma inițiative.  Nu „deranjează” pe nimeni și nu este afectat în mod deosebit de nedreptate.

Answer 90

 Este simbolul auto-realizării depline în plan moral și profesional.  Acționează din sentimentul datoriei și este conștient de acest fapt.  Are semnificația datoriei față de sine și față de ceilalți.  Nu suportă nedreptatea și luptă pentru a se feri pe sine și pe ceilalți din calea ei.  În îndeplinirea îndatoririlor sale dovedește angajare deplină, creatoare.  Își asumă riscuri și are sentimentul sacrificiului de sine.  Se autoevaluează și luptă permanent pentru autoperfecționare.  Introduce în mediul în care acționează o atmosferă de responsabilitate și moralitate, oferind cu generozitate modelul său.  Treptele ierarhiei sociale sunt etape firești ale împlinirii idealului profesional

Answer 91

ce fel de profesionist ar trebui să fiu?

Answer 92

e coduri deontologice. Uneori, codul deontologic se mai numește cod etic, al onoarei sau cod de comportament, de conduită, declarație de principii, ansamblu de reguli de conduită, statut, cartă de acțiuni etc. ! Francezii, datorită existenței codului civil și al celui penal, optează pentru termenul de „cartă”, chiar dacă la origine o cartă/chartă este o listă de drepturi (și nu de îndatoriri), adesea acordate de un suveran. Carta este (1) un act destinat a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat; (2) manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc.; (3) act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale (DEX)

Answer 93

toți cei interesați să participe la implementarea prescripțiilor. Codurile de origine guvernamentală pot fi asimilate unor decrete, ordonanțe, hotărâri. Codurile naționale sunt concepute de către una sau mai multe asociații naționale existente.

Answer 94

asociații patronale sau de sindicate, de asociații profesionale sau de grupuri constituite în mod voluntar, pe lângă o profesiune. Anumite coduri pot fi elaborate de mai multe grupuri și asociații, în colaborare cu patronatele, sindicatele existente, cu experți ai domeniului și chiar cu beneficiarii.

Answer 95

 poate codifica îndatoririle membrilor săi;  poate să impună promovarea unui examen de acces la profesie, în special pentru cei care doresc să profeseze într-o manieră liberală;  poate să ceară efectuarea unui stagiu de pregătire sau să impună modalități de perfecționare și de verificare a aptitudinilor;  poate, prin avertisment, să-i reamintească unui profesionist îndatoririle și, dacă este vorba de obligații legale, să determine intervenția autorităților publice

Answer 96

Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Managerilor Publici din România (AMPR), Asociația Generală a Finanțiștilor din România (AGFR), Asociația Română de Marketing Direct (ARMAD), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR) etc

Answer 97

 asigurarea aplicării legilor și regulamentelor referitoare la exercitarea profesiei;  asigurarea și consolidarea competențelor profesionale și ale integrității fiecărui profesionist;  apărarea și promovarea interesele membrilor și a grupului, în general;  supravegherea respectării obiectivității și corectitudinii activităților desfășurate de membri;  elaborarea și implementarea riguroasă a normelor și regulilor referitoare la drepturile și obligațiile profesionale ale membrilor;  elaborarea, adoptarea și supravegherea respectării cadrului deontologic;  reprezentarea membrilor, în relațiile cu asociațiile științifice și sindicale;  inițierea și dezvoltarea relațiilor pe plan extern cu organizații cu funcțiuni similare etc

Answer 98

practică, marcată în primul rând de formarea deontologică (morală și profesională) a celor vizați. În general, orice organizație are deja documente formale, legi interne, pentru desfășurarea eficientă a tuturor acțiunilor, proceselor

Answer 99

 consolidarea integrității și a competențelor profesionale;  asigurarea unui nivel maxim de responsabilitate și profesionalism;  supravegherea respectării independenței și obiectivității activităților desfășurate de cei implicați în profesia respectivă;  promovarea intereselor tuturor membrilor;  supravegherea respectării regulilor privind secretul profesional;  susținerea și promovarea aplicării și respectării nu numai a normelor interne, ci și a celor naționale și internaționale;  minimizarea încălcării regulilor deontologice, a comportamentelor imorale, lipsite de responsabilitate (se pot stabili sancțiuni de forma: blamul, mustrarea, avertizarea disciplinară, amenzi, suspendarea sau excluderea).

Answer 100

 codul deontologic are un rol decisiv în informarea tuturor celor vizați asupra profesiei, a regulilor de conduită, a drepturilor și obligațiilor ce se impun;  poate garanta fidelitatea clienților și prosperitatea în cadrul profesiei respective;  creează o solidaritate remarcabilă în cadrul grupului profesional;  menține sau chiar îmbunătățește prestigiul profesiunii;  prin emiterea unui ideal al profesiei, conștiința individuală a fiecărui membru își recunoaște și activează valorile și principiile morale necesare;  dă fiecărui membru un sentiment de securitate și forță colectivă;  poate să ajute la evitarea intervenției statului sau să limiteze constrângerile impuse de alte instituții și organizații;  protejează profesioniștii de cererile și impunerile unor patroni care le-ar cere un comportament contrar interesului public, împotriva principiilor morale;  pot fi ușor integrate în contractele de angajare și pot să conțină și sancțiuni;  ajută la adoptarea unor decizii de grup, în caz de urgență etc.

Answer 101

Codurile condamnă multe și prescriu puține, deoarece este mai ușor să se pună de acord asupra greșelilor ce trebuie evitate decât asupra virtuților ce trebuie practicate. Însă o morală negativă nu este suficientă (Bertrand, 2000: 97).

Answer 102

un scop în sine, ci un sistem de relații și interacțiuni între indivizi sau grupuri, în cadrul căruia toți agenții economici urmăresc cele mai bune rezultate pentru fiecare (Crăciun, 2005: 123).

Answer 103

interconectată permanent, sau nu, cu cooperarea, cu asumarea responsabilităților morale față de ceilalți. Afacerea nu trebuie înțeleasă ca o competiție dură, ci ca o activitate de cooperare.

Answer 104

clarifice problemele de natură morală ce se ridică în mod curent în activitatea agenților economici dintr-o societate capitalistă. Etica în afaceri este definită în literatura de specialitate ca fiind

Answer 105

* „perspectiva etică, fie implicită în comportament, fie enunțată explicit, a unei companii sau a unui individ ce face afaceri”. * „acel set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, la nivel individual sau colectiv”. * „studiul modului în care normele morale personale se aplică în activitățile și scopurile întreprinderii comerciale”. * ”studiul situațiilor, activităților și deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în legătură cu (ceea ce este moralmente) bine și rău”.

Answer 106

management moral în locul celui de etică în afaceri.

Answer 107

excelența etică, la practica și implementarea principiului maximizării morale.

Answer 108

etică și morală, deși unii autori consideră că etica are o natură societală sau culturală, în timp ce morala vizează valorile individuale și personale. Dar ambele promovează binele, dreptatea și comportamentul adecvat (corect, drept, onorabil).

Answer 109

omul, un grup de indivizi (grupuri, asociații profesionale, sindicate etc.), membrii unei organizații, agentul economic cu personalitate juridică (în relație cu patronii, angajații, alți stakeholderi), societatea, în general. Prin urmare, subiectul eticii în afaceri este „actorul” individual și colectiv.

Answer 110

▪ o afacere în general; ▪ procesul și mijloacele de obținere a profitului; ▪ un domeniu specific, particular; de exemplu, funcțiunile firmei (cercetaredezvoltare, producție, resurse umane, financiar-contabilitate, marketing-logistică); ▪ o activitate specifică orientată către atingerea obiectivelor, satisfacerea trebuințelor etc.; ▪ un anumit contract, o relație de afaceri specifică; ▪ o situație acțională, anumite operații, sarcini; ▪ anumite relații interindividuale sau intergrupuri; ▪ ansamblul de condiții sociale, culturale, economice etc

Answer 111

1. Cadrul teoretic de analiză a eticii în afaceri este cel al conceptelor, al opiniilor, judecăților, intențiilor și reglementărilor formale, a „ceea ce se discută” în legătură cu problema aleasă: documentele formale cu rol de reglementare a unor relațiile sau poziții, codul de etică, diagramele de relații, misiunea și obiectivele organizației, strategiile, tacticile, planurile de afaceri, programele de acțiune, fișele postului etc. 2. Cadrul practic de analiză a eticii în afaceri (a „ceea ce se face”) este cel al derulării efective a afacerilor, al experienței, al comportamentului, al rezultatelor reale, al consecințelor etc.

Answer 112

atitudini, concepții și cerințe morale diferite, specifice (excepție făcând normele universal-valabile). În acest sens, în unele situații concrete trebuie să discutăm separat de manageri (decidenți, coordonatori, supraveghetori, deținători al puterii formale etc.), executanți (subordonați, ascultători, supuși), colaboratori, beneficiari (acționari, patroni, clienți, consumatori) etc.

Answer 113

(1) ceea ce se vrea - valori, ideal; (2) ceea ce trebuie - prescripții, reguli, principii, interdicții, sfaturi practice. Dacă subiectul moralei este individul, ne vor interesa conceptele legate de conștiința morală, nivelul personalității morale, voință, caracter, temperament, atitudini, deprinderi, sentimente, intenții, comportamentul efectiv etc. Dacă ne referim la un grup de indivizi, trebuie avute în vedere conștiința de grup, cultura organizațională, responsabilitatea socială, manifestările reale, acțiunile comune, rezultatele etc.

Answer 114

observația, analiza, sinteza, deducția, demonstrația, controlul, verificarea etc. Mijloacele și instrumentele folosite sunt următoarele: concepte, operații de analiză și examinare științifică, cercetări teoretice ample (sociologice, psihologice, religioase, culturale, istorice etc.) etc.

Answer 115

stabilirea unor legi, principii generale după care trebuie să se orienteze conduita umană în afaceri. Conceptele centrale cu care operează etica afacerilor sunt: datorie și utilitate.

Answer 116

1. Nivelul micro 2. Nivelul macro 3. Nivelul corporatiilor

Answer 117

este cel care se stabilește între indivizi în baza principiului corectitudinii schimbului. Acest nivel este mai aproape de etica tradițională și cuprinde: obligații, promisiuni, intenții, consecințe, drepturi individuale. Toate acestea se află sub principiile schimbului cinstit, a câștigului cinstit și a tratamentului corect. Din perspectivă microeconomică etica este adesea asociată cu încrederea (furnizorilor, clienților, angajaților, comunității).

Answer 118

se referă la reguli instituționale sau sociale ale economiei, ale lumii afacerilor. Conceptele centrale cu care se operează pentru acest nivel sunt: dreptate și legitimitate. Problemele puse în contextul nivelului macro sunt de natură filosofică, preponderent etică și sunt de tipul următor: Care e scopul pieței libere? Este drept sistemul de reglementare al pieței? Ce rol trebuie să aibă statul în afaceri? Sunt corecte și echitabile politicile de impozitare aplicate firmelor?

Answer 119

Discuțiile etice se referă preponderent la rolul jucat în societate, la responsabilitatea socială și impactul corporațiilor.

Answer 120

 individul își descoperă obligațiile și datoriile morale față de el, față de organizație și societate, putându-se raporta eficient la toate relațiile pe care le are, în vederea atingerii scopului individual sau de grup;  ne ajută să ne cunoaștem adevărata valoare morală și viața pe care trebuie să o trăim, „sensul vieții”;  este esențială pentru asigurarea progresului individual și social;  îi ajută pe tineri să aprofundeze cât mai realist posibil dimensiunea psihologică și socio-morală a propriei conștiințe și a propriei personalități;  este o necesitate pentru existența umană deoarece este o cale sigură a individului către cunoaștere, înțelegere, orientare, alegere, acțiune;  asigură un minim de cunoștințe fundamentale, absolut necesare, cu caracter benefic și util pentru realizarea de sine, pentru integrarea armonioasă în mediul natural și social, pentru dezvoltarea personalității;  ajută la consolidarea conștiinței morale, la judecarea cu obiectivitate a situațiilor existente etc.

Answer 121

→ ne încurajează în a alege și a realiza binele; → ne oferă un real ajutor în a evita răul, în a greși cât mai puțin; → ne ajută să rezolvăm corespunzător conflictele zilnice; → ne arată cum să devenim „educatori” ai propriei conștiințe morale; →poate fi un cadru de consolare pentru cei care, deși au un comportament moral, au parte de nedreptate, de nefericire, oferindu-le forța necesară pentru a înțelege situațiile grele, căci, așa cum spunea Goethe: „Cine are dreptate și răbdare, pentru acela vine și timpul!”; →sunt elaborate criteriile principale de evaluare a comportamentului iar normele morale ne călăuzesc spre deciziile/comportamentele bune; →este un ghid pentru cunoaștere și alegere între valoare/nonvaloare, pentru asumarea responsabilităților și îndeplinirea obligațiilor etc.

Answer 122

✓având o reputație bună, întreprinzătorii pot obține mai ușor credite și împrumuturi de la bănci și organizații internaționale; ✓un tratament corect aplicat furnizorilor, prin plăți echitabile și la timp vor asigura o relație de afaceri pe termen lung cu aceștia; ✓onestitatea în raport cu clientul prin produse și servicii de calitate și la un preț rezonabil, duc la loialitate și atragerea de noi clienți; ✓ încrederea este o calitate de bază pentru o relație pe termen lung cu un partener de afaceri serios, din străinătate; ✓ tratarea corectă a angajaților și a furnizorilor îi face loiali, motivați și cu un randament mai mare; ✓ acest lucru este simțit și de clienți, care se vor îndrepta spre produsele și serviciile celui care îndeplinește această condiție

Answer 123

a crea modele, a conștientiza, a motiva, a înțelege, a cunoaște, a iubi, a stabili puncte de referință, a învăța să pierzi, a ști să ierți, a vedea limitele existenței, a uita răul, a reconstrui, a concura, a munci, a construi etc.

Answer 124

Reputația arată legătura emoțională care garantează cine cumpără produsele, cine recomandă organizația, susținerea din partea investitorilor, acceptarea strategiei de către angajați.

Answer 125

 Produse/servicii: firma oferă calitate ridicată.  Inovare: este o firmă inovativă (produce/vinde produse inovative; derulează afaceri în maniere inovative).  Loc de muncă: este un loc de muncă atrăgător, firma își tratează bine angajații.  Guvernanță: este o firmă responsabilă – are un comportament etic și este deschisă/transparentă în afaceri.  Cetățenie: este un bun cetățean corporativ – susține cauzele bune și protejează mediul.  Leadership: este o firmă cu un leadership puternic – are lideri puternici și este gestionată eficace.  Performanță: este o firmă cu o performanță mare – are rezultate financiare bune.

Answer 126

știința care se ocupă în primul rând de elaborarea unui cod de principii, norme, reguli morale care stabilesc ceea ce este bine și rău, corect și incorect, responsabil și iresponsabil, în exercitarea funcțiilor și atribuțiilor manageriale.

Answer 127

de valori, norme, reguli și principii morale, de instrumente și metode pentru cunoașterea și aplicarea acestora, bazându-se pe amplificarea judecății morale, pe activarea conștiinței morale.

Answer 128

1. Valorile sunt de ordinul binelui și indică atributele existenței umane 2. dau marile orientări de viață și acțiune, fixează atitudinile oamenilor. 3. Regulile: integrează deciziile și determină acțiunile.

Answer 129

sunt idei esențiale, generale și abstracte care determină orientarea individului în lumea valorilor morale, impunând conduitei o anumită formă de manifestare (Iosifescu, 2004: 10). Aceste principii se referă la conduita curentă, la obiceiurile și atitudinile oamenilor cu privire la conceptele generale de bine și rău, de adevăr și minciună, de echitate și discriminare, libertate și constrângere etc.

Answer 130

 onestitate – exprim adevărul în cuvintele și în comportamentul meu, sunt sincer; nu doar exprim adevărul, dar sunt și corect;  grijă – nevoile și sentimentele altora sunt importante pentru mine, iar acțiunile mele reflectă acest lucru;  respect – știu că fiecare persoană este valoroasă și că trebuie tratată ca atare;  corectitudine – cred în egalitate și justiție și acționez pentru a mă asigura că toți oamenii sunt tratați cu demnitate;  responsabilitate – știu ce nu ar trebui să fac, ce am de făcut și ce ar trebui să fac; îmi onorez angajamentele;  excelență – fac tot ce pot, cât mai bine, pe măsura potențialului meu deplin;  curaj – fac ceea ce trebuie, chiar dacă este greu sau incomod;  integritate – îmi exprim convingerile și valorile etc.

Answer 131

 Platon: acțiunea înțeleaptă este aceea îndreptată spre un ideal.  Aristotel: acțiunile juste evită extremele nedorite.  Epicur: acțiunea înțeleaptă evită necazurile și sporește mulțumirea.  Hume: acțiunea justă este conformă cu bunul simț al omenirii.  Kant: acțiunea justă este conformă unei reguli cu rol de lege universală.  Bentham: acțiunea înțeleaptă duce la cea mai mare fericire posibilă pentru numărul cel mai mare de oameni.  Marx: acțiunile determinate științific servesc intereselor clasei care se opune instituțiilor depășite.  Hegel: acțiunea justă este în corespondență cu tendința istorică a dezvoltării națiunii.  Toma D`Aquino: acțiunea justă este conformă legilor sau principiilor emise de Dumnezeu sau de natură  Tillich: acțiunile morale reprezintă răspunsuri de recunoștință față de dragostea lui Dumnezeu - chiar dacă greșim.  Dewey: acțiunea inteligentă reduce conflictele care se opun progresului social.

Answer 132

acționarea în mod eficace, real, în situații care au sau implică un aspect etic. Aceste situații apar atât în mediul intern, cât și în cel extern al firmei. În interior, organizațiile îi leagă pe membrii săi împreună prin nenumărate reguli, proceduri, politici și valori care trebuie cu grijă managerizate. În privința mediului extern, corporațiile trebuie să aibă succes în managerizarea cerințelor privind conduita etică a grupurilor de interesați cu privire la justiția rasială, drepturile omului, problemele ecologice și alte asemenea aspecte.

Answer 133

1. Cercetare-dezvoltare 2. Productie 3.Comercial-marketing 4.Financiar-contabilitate 5.Resurse umane

Answer 134

▪ respectarea libertății de a încerca idei și produse noi; ▪ încurajarea creativității în activitatea de C-D; ▪ realizarea de investiții eficiente; ▪ asigurarea celor mai bune condiții tehnico-materiale pentru cercetare etc.

Answer 135

▪ utilizarea la nivel cât mai ridicat a capacității de producție; ▪ folosirea rațională a resurselor firmei; ▪ reducerea consumurilor specifice; ▪ realizarea unor produse/servicii de calitate; ▪ garantarea siguranței utilizării produselor; ▪ efectuarea periodică a controalelor de calitate; ▪ îmbunătățirea continuă a disciplinei tehnologice etc.

Answer 136

▪ informarea corectă a clienților în legătură cu produsele; ▪ realizarea de contracte cu furnizori responsabili, autorizați, competitivi; ▪ practici corecte pentru preț, produs, reclamă, distribuție; ▪ alegerea cu atenție a agenților comerciali; ▪ respectarea strictă a contractelor de vânzare; ▪ fundamentarea pe criterii de eficiență a aprovizionării; ▪ evitarea practicilor de concurență neloială etc.

Answer 137

▪ gestionarea corectă, realizarea de registre exacte; ▪ evidențe și analize financiare reale; ▪ protejarea tuturor activităților financiare și informaționale; ▪ evitarea supraîncărcării nejustificate a costurilor; ▪ evitarea practicilor de evaziune fiscală; ▪ determinarea și gestionarea corectă a costurilor; ▪ adoptarea celor mai bune decizii financiare etc.

Answer 138

▪ previzionarea atentă a necesarului de resurse umane; ▪ corectitudine la angajare, evaluare, promovare etc.; ▪ asigurarea siguranței locului de muncă; ▪ salarizarea și distribuirea echitabilă a veniturilor; ▪ respectarea vieții personale; ▪ evitarea discriminărilor de orice fel; ▪ încurajarea dezvoltării profesionale; ▪ soluționarea eficientă a problemelor sindicaliștilor etc.

Answer 139

 Respectă legile.  Spune adevărul.  Arată respect oamenilor.  Nu uita „regula de aur”: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face (comportă-te cu alții așa cum ai dori ca ei să comporte cu tine).  Mai presus de toate, nu prejudicia.  Practică participarea, nu paternalismul.  Acționează întotdeauna când ai responsabilitatea s-o faci.  Definește comportamentul moral.  Exprimă-ți cu claritate valorile.  Manifestă intoleranță față de încălcarea legilor.  Tratează toți angajații drept persoane unice, valoroase.  Manifestă prudență maximă, siguranță, profesionalism și corectitudine în fundamentarea deciziilor/acțiunilor.  Încurajează comunicarea deschisă.  Asumă-ți responsabilitatea pentru insuflarea unui comportament moral.  Manifestă în permanență dorința de a-ți asuma răspunderea.  Recunoaște faptul că ești privit ca model. Fii consecvent.  Susține libertatea, perfecționarea și dezvoltarea fiecărui angajat.  Formează și încurajează un regim echilibrat de muncă și odihnă

Answer 140

(1) dreptul unei companii de a exista depinde de responsabilitatea sa față de mediul înconjurător, (2) guvernele pot introduce legi stricte dacă afacerile nu includ în aria lor standarde sociale și (3) o politică caracterizată de responsabilitate socială conduce la acceptarea socială și, implicit, consolidează viabilitatea unei firme.

Answer 141

1. Responsabilitati economice: de a obtine un profit. sunt solicitate imperativ tuturor organizatiilor 2. Responsabilitati legale: de a respecta legile. sunt sollicitate imperativ tuturor organizatiilor 3. responsabilitati etice: de a respecta normele si principiile etice. societatea asteapta ca firmele sa se conformeze si legii morale 4. responsabilitati discretionare: de a se implica voluntar in actiuni filantropice. nu sunt asteptate sau pretinse cu fermitate de societate, ci doar dorite.

Answer 142

(1) „Mâna invizibilă” vizează opinia că întreaga responsabilitate socială a unei firme poate fi formulată așa: „fă profit și respectă legea”. Unii manageri consideră că singura responsabilitate socială pe care trebuie să și-o asume organizațiile se referă la folosirea eficientă și eficace a resurselor și angajarea numai în acțiuni menite să ducă la creșterea profiturilor, cu încadrarea în „regulile jocului” unei economii libere. Maximizarea profitului este, deci, unicul standard moral al acestor manageri (2) „Mâna guvernului” descrie opinia că interesele societății sunt servite cel mai bine atunci când eforturile firmei sunt ghidate de „mâna” legii și politicii, nu de „mâna invizibilă”. Dacă organizațiile nu doresc să se implice în protejarea mediului și creșterea bunăstării sociale, soluția este ca statul să se implice mai mult în economie și să elaboreze legi restrictive pentru minimizarea acțiunilor iresponsabile ale organizațiilor. (3) „Mâna managementului” se referă la opinia că firmele și managerii trebuie să acționeze pentru protejarea și creșterea bunăstării sociale, la fel ca pentru satisfacerea intereselor economice proprii. Societatea are nevoie de ajutor pentru a-și rezolva problemele specifice, uneori imposibil de rezolvat de guvern sau alte oficialități ale statului, care, în anumite limite, finanțează doar programele sociale prioritare. Implicarea directă a managementului în derularea unor programe sociale este oportunitatea cea mai avantajoasă pentru a rezolva problemele grave ale comunității.

Answer 143

Opinia ca intreaga responsabilitate scoaiala a unei firme poate fi formulata asa: "fa profit si respecta legea". Firma sa nu aiba responsabilitati sociale.

Answer 144

opinia ca interesele societatii sunt servite cel mai bine atunci cand eforturile firmei sunt ghicdate de mana legii si proliticii, si nu de mana invizibila. Frima sa aiba responsabilitati sociale impuse de stat

Answer 145

opinia ca firmele si managerii trebuie sa actioneze pentru protejarea si cresterea bunastarii sociale, la fel ca pentru satisfacerea intereselor economice proprii. Firma sa aiba responsabilitati sociale dorite de ea

Answer 146

1. economic 2. auto-interesului social 3. capacitatii 4. anti-parazitar

Answer 147

spune că organizațiile își asumă o serie de responsabilități sociale în măsura în care efectele sunt benefice pentru profiturile lor. În acest sens, se apreciază faptul că asumarea responsabilității sociale poate determina pe termen lung obținerea unor profituri mai mari și creșterea valorii acțiunilor. Organizațiile percepute ca fiind responsabile social pot beneficia de o clientelă mai largă și mai satisfăcută, în vreme ce o concepție publică de iresponsabilitate socială se poate solda cu un boicot sau cu alte acțiuni ostile din partea consumatorilor. Mai mult decât atât, angajații cei mai buni pot fi atrași să lucreze pentru acele organizații pe care le percep a fi socialmente responsabile. Responsabilitatea bine înțeleasă favorizează loialitatea. Loialitatea și sprijinul reciproc se răspândesc la fel de departe și în toate direcțiile ca și afacerile, atât în cadrul organizațiilor, cât și în exteriorul acestora. Numeroase studii au încercat să examineze dacă implicarea socială afectează performanța economică a organizațiilor. Majoritatea au identificat o ușoară relație pozitivă, dar concluziile nu au putut fi generalizate deoarece s-a demonstrat faptul că performanța este influențată de o multitudine de factori contextuali precum: dimensiunea organizației, domeniul industrial, condițiile economice, politice, sociale, legislative, tehnologice etc.

Answer 148

spune că afacerile există pentru binele societății și, ca urmare, pentru a fi legitime și pentru a supraviețui, ele trebuie să răspundă așteptărilor publicului în privința responsabilității sociale. Acest argument își are obârșia în „legea de fier a responsabilității”: cu timpul, cei care nu folosesc puterea într-o manieră pe care societatea s-o considere responsabilă, vor tinde s-o piardă. Contribuțiile pozitive la dezvoltarea socială pot fi considerate de către organizații drept investiții pe termen lung în consolidarea unei societăți mai sigure, mai bine educate, mai sănătoase și mai echilibrate, factori care pot contribui nu numai la îmbunătățirea condițiilor de viață, ci și la dezvoltarea organizației și a mediului de afaceri, în general.

Answer 149

spune că sectorul privat, datorită resurselor economice și umane considerabile, trebuie să contrabalanseze recentele reduceri de cheltuieli guvernamentale în domeniul programelor sociale. Implicarea voluntară în acțiuni și programe sociale poate să prevină inițiativele legislative restrictive, asigurând astfel o mai mare independență a organizațiilor față de controlul guvernamental. În calitate de actori sociali puternici organizațiile trebuie să își utilizeze puterea și resursele importante de care dispun în mod socialmente responsabil pentru rezolvarea unor probleme sociale dificile (în special atunci când cheltuielile sociale guvernamentale scad). Mai mult decât atât, este extrem de important să se mențină un echilibru optim între puterea deținută de organizații și responsabilitatea acestora, având ca scop contrabalansarea creșterii exponențiale a puterii afacerilor.

Answer 150

afirmă că, întrucât afacerile beneficiază de pe urma dezvoltării societății, ar trebui și să contribuie la costurile acesteia, prin rezolvarea activă a problemelor sociale. Domeniul afacerilor este parte integrantă a societății umane putând fi considerat un „membru” cu o mare putere de influență. Se știe faptul că societatea așteaptă de la fiecare membru în parte (persoană sau grup) să respecte normele universal acceptate și să acționeze permanent pentru îmbunătățirea bunăstării societății. De ce organizațiile de afaceri să fie scutite de aceste obligații?

Answer 151

 îmbunătățirea reputației organizației, creșterea notorietății acesteia, îmbunătățirea și consolidarea imaginii unei mărci (programele de RSO ajută la diferențierea de concurență și obținerea loialității față de brand);  poziționarea eficientă pe piață a brandurilor și/sau a organizației și alinierea la cele mai noi standarde ale pieței (cucerirea de noi piețe prin adaptarea ofertei);  economisirea resurselor prin practici de dezvoltare durabilă/sustenabilă;  lansarea pe piață a produselor ce satisfac o cerere crescândă de produse ecologice;  posibilitatea majorării profiturilor, deoarece tot mai mulți consumatori sunt susținători ai organizațiilor care-și asumă responsabilități sociale, boicotând afacerile celor cu un comportament iresponsabil;  relații de lungă durată cu furnizorii, investitorii și alți actori ai vieții economice, bazate pe încredere;  motivarea angajaților (ei se mândresc cu responsabilitățile sociale asumate);  recrutarea personalului de înaltă ținută morală și reducerea mobilității la locul de muncă;  atragerea și păstrarea celor mai valoroși/performanți angajați;  susținerea unor cauze sociale este un bun prilej de a intra în parteneriate cu alte organizații, instituții, autorități publice sau instituții media. Dacă e vorba de cauze sociale care sunt importante, organizația le va câștiga încrederea și respectul;  evitarea escaladării conflictelor cu anumite grupuri cointeresate;  rezolvarea unor probleme grave ale societății, creșterea bunăstării generale, a calității vieții etc.

Answer 152

1. Argumentul contributiei la bugetul de stat. Firma participa indirect la programele sociale prin plata taxelor si impozitelor catre bugetul de stat. 2. Argumentul responsabilitatilor statului. Problemele sociale trebuie gestionate de institutiile statului. 3. Argumentrul economic: Costurile ocazionate de investirea in diverse programe sociale -limiteaza posibilitatea maximizarii profiturilor sau -pot fi transferate clientilor(sub forma unor preturi majorate) si/sau bugetului de stat(prin diminuarea taxelor si impozitelor) 4 Alte argumente -lipsa abilitatilor/capacitatilor managerilor de a identifica si rezolva eficient problemele sociale -lipsa unor reglementari legale consistente privind actiunile sociale intreprinse din prorprie initiativa

Answer 153

neadecvate, discriminatorii sau chiar ilegale, dacă avem în vedere următoarele:  lipsa abilităților/capacităților managerilor de a identifica și rezolva eficient problemele sociale (nu există nici un motiv să presupunem că managerii au capacitatea de a cunoaște exact ceea ce este mai bine pentru societate și/sau au competența necesară atingerii scopurilor izvorâte din interesele sociale);  devierea de la obiectivul principal al afacerilor (maximizarea profitului);  lipsa unor reglementări legale consistente privind acțiunile sociale întreprinse din proprie inițiativă.

Answer 154

Conceptul de sensibilitate socială a organizației (eng. corporate social responsiveness) trece dincolo de cel de responsabilitate socială (în sens declarativ), vizând faza de percepție, strategie, decizie și acțiune (percepția și receptivitatea față de nevoile sociale, sensibilitatea și reacția, ca urmare a strategiilor și deciziilor legate de obținerea anumitor performanțe sociale). Am tradus termenul anglo-american responsiveness prin cel de sensibilitate, dar facem precizarea că includem aici: (1) capacitatea unei organizații de a răspunde presiunilor sociale, (2) capacitatea de a avea, în mod efectiv, reacții și de a întreprinde anumite acțiuni sociale, ca urmare a receptivității și sensibilității.

Answer 155

(1) ignoranță, (2) defensivă, (3) de acomodare, (4) reactivă, (5) anticipativă și pro-activă.

Answer 156

unui grad „zero” al responsabilității. Organizația urmărește exploatarea punctelor slabe/lipsurilor/limitelor sistemelor de reglementare legislativă ale comunității.

Answer 157

la limita legii și luptă împotriva elaborării de noi reguli, regulamente și standarde care să le restricționeze posibilitatea obținerii unui profit maxim. Acestea se focalizează pe maximizarea profiturilor cu orice preț și identificarea unor „portițe” ale legii.

Answer 158

regulilor și regulamentelor, respectă spiritul și litera legii, dar nu fac nicio schimbare care le poate restricționa profiturile dacă aceasta nu este prevăzută strict de lege. Acestea sunt focalizate pe maximizarea profitului, protejarea reputației și respectarea legii, echivalând cu o responsabilitate socială preventivă ce constă în a-și asigura un anumit confort prin aderarea la norme.

Answer 159

schimbări (reacționează) atunci când știu că lipsa de implicare poate avea efecte negative asupra profiturilor lor. Acestea sunt focalizate pe protejarea profiturilor, respectarea legilor și asumarea din proprie inițiativă a unor acțiuni responsabile social, în situațiile în care lipsa acestora poate afecta performanțele financiare.

Answer 160

acțiunile care pot provoca consecințe negative pentru orice stakeholder, chiar dacă nu sunt presate de prevederile legale. Acestea sunt focalizate pe obținerea de profit, respectul față de lege și anticiparea și contracararea consecințelor negative, indiferent de presiunile sau prevederile legale existente. Atitudinea anticipativă și proactivă este specifică organizațiilor care integrează riscurile sociale/societale și de mediu, în strategiile, tacticile și politicile de afaceri, în aplicarea și controlul procedurilor și regulilor. Acestea inițiază parteneriate cu grupurile cointeresate și participă activ la rezolvarea problemelor actuale ale mediului/comunității în care activează.

Answer 161

1. Auditul social: instrument de evaluare, masurare si raportare a contributiilor sociale ale unei organizatii in diferite domenii de RSO 2. Sondajele de opinie chestionarea opiniei publice cu privire la elementele de interes social 3. prognoza sociale proces sistematic de identificare a tendintelor sociale si de integrare a acestora in ansamblul prognozelor organizatiei 4. managementul problemelor procesul de identificare a unui numar mic de probleme sociale, relevante pentru prganizatie si de pregatirea unui raspuns eficace 5. scanarea sociala supravegherea generala a diferitelor elemente din mediul specific pentru a identifica semnale ale modificarilor iminente care vor afecta responsabilitatile sociale ale organzizatiei

Answer 162

, în urma analizelor făcute, toate alternativele decizionale posibile au cel puțin o consecință negativă în plan social/moral, ceea ce face dificilă distincția clară între bine și rău.

Answer 163

1. Cine va câștiga și cât de mult? 2. Cine va pierde și cât de mult?

Answer 164

1. Funcția rezolutivă – de rezolvare a unei situații problematice concrete; 2. Funcția expresivă – de exprimare a modului personal de a se comporta într-o anumită situație; 3. Funcția realizatoare – de producere a unui fapt moral (comportament, judecată morală, atitudine etc.); 4. Funcția normativă – de actualizare a regulilor de acțiune conform unui cod moral funcțional (în raport cu care acțiunea are semnificație morală); 5. Funcția valorizatoare – de raportare a alegerilor (sau preferințelor valorice) ale agentului la un cadru axiologic de referință (care face inteligibile evaluările implicate în actul moral); 6. Funcția comunicativă – în virtutea căreia „ceilalți” înțeleg semnificațiile morale ale acțiunilor (iar agentul moral are în vedere anticipările lor)

Answer 165

1. Care sunt faptele cunoscute ale situației? 2. Care sunt părțile implicate ce dau valoare faptelor și care sunt lor? 3. Care sunt cauzele/motivele apariției situației? 4. Care credeți că ar fi principiile etice sau valorile operaționale care ar trebui aplicate în această situație și în ce ordine de prioritate? 5. Cine ar trebui să aibă un cuvânt de spus sau să se implice în luarea acestei hotărâri? 6. Listați toate alternativele și planurile de acțiune care ar putea să prevină sau să minimizeze prejudiciile aduse părților cointeresate, să mențină valorile prioritare pentru această situație, să fie o bună soluție pentru situația dată. 7. Elaborați scenariul din alternativa voastră preferată și vedeți cum îi afectează pe cei interesați. Regândiți și revizuiți alternativa voastră preferată, dacă este necesar. 8. Adăugați o componentă de etică preventivă în planul vostru de acțiune care să vizeze motivele care au determinat apariția situației respective. 9. Evaluați decizia luată și planul de acțiune ales. 10. Hotărâți și elaborați un plan de acțiune, implementați-l și monitorizați-l.

Answer 166

1. Abordarea utilitaristă Abordarea utilitaristă presupune focalizarea pe implicațiile morale ale acțiunilor/deciziilor și, deci, pe consecințele acestora. Acest sistem etic teleologic, denumit utilitarism, este o filozofie la originea căreia se află Jeremy Bentham (1748-1832), gânditor britanic care consideră că trebuie să se asigure „cea mai mare fericire pentru cel mai mare număr de oameni”. [Teleologia = teoria finalității; concepție filosofică idealistă care susține că procesele din univers s-ar desfășura în conformitate cu un anumit scop; teleo = scop, finalitate; logie = studiere, descriere, cercetare, teorie, știință)]. A aplica criteriul utilitarist în rezolvarea unei dileme și luarea unei decizii etice înseamnă a-i analiza pe toți cei care vor fi afectați și a calcula „cantitatea de plăcere/durere” care va fi resimțită de ei. Deci, se apreciază deciziile/acțiunile ca fiind corecte sau greșite doar prin prisma efectului lor bun sau rău. Această abordare are o mare tradiție și în opera lui John Stuart Mill (1806-1873). Este, însă, foarte greu să identificăm binele și răul, respectiv măsura de bine promovat și cantitatea de rău prevenit. Binele și răul (bunătatea/răutatea) sunt subiective (doi oameni pot gândi și simți diferit și, prin urmare, rezultatul aceleiași acțiuni/decizii, poate fi considerat bun de către unul, și rău de către celălalt). Această teorie urmărește nu numai maximizarea efectelor pozitive/plăcute pentru cei mai mulți, ci și minimizarea celor negative/neplăcute. Ceea ce contează este balanța netă dintre consecințele bune și cele rele.

Answer 167

Conform abordării universaliste, decizia este considerată etică dacă este în conformitate cu principiile de responsabilitate și îndatorire, ceea ce presupune mai mult decât obținerea unor rezultate favorabile. Mai mult, se va opta pentru acea decizie care poate fi aplicată tuturor oamenilor, în toate situațiile. Această teorie etică afirmă faptul că valoarea morală a unei decizii/acțiuni nu poate depinde de rezultatul acesteia, deoarece aceste rezultate sunt nedefinite și incerte în momentul în care este luată decizia. Conform acestei abordări acțiunile sunt considerate „corecte” sau „greșite”, independent de consecințele lor. Dacă două sau mai multe alternative candidate au statut moral, consecințele pozitive și negative ale fiecăreia vor determina alegerea celei mai bune acțiuni/decizii. Evident, se va alege acțiunea/decizia care respectă principiile morale și asigură consecințe pozitive. Immanuel Kant (1724-1804) este cel mai faimos dintre filozofii care au pus accent pe responsabilitate, considerând că aceasta este mai importantă decât scopul obținerii unor consecințe corecte. În opinia lui Kant pentru a avea o judecată (decizie) etică este esențial să prescrii sau să impui acțiuni care pot fi universale. La baza acestui sistem etic se află problema respectării și protejării drepturilor omului

Answer 168

Abordarea distributivă, propusă de John Rawls (1921-2002), consideră că justiția este prima virtute a instituțiilor sociale, în aceeași măsură în care adevărul este prima virtute a sistemelor de gândire. În luarea deciziei etice, conform acestui sistem, trebuie să ne bazăm pe standardele morale care insistă pe întâietatea unei singure valori, și anume justiția. Fiecare trebuie să acționeze în așa fel încât să asigure o distribuție cât mai echitabilă a bunurilor, întrucât aceasta promovează respectul de sine care este esențial pentru cooperarea socială. Prin urmare, trebuie să ne concentrăm pe examinarea costurilor și beneficiilor unei acțiuni/decizii și pe distribuirea lor echitabilă, ținând cont și de echitatea procesului. Într-un cadru organizațional, justiția distributivă susține faptul că recompensele acordate trebuie să fie întotdeauna proporționale cu contribuția fiecăruia la realizarea obiectivelor. Ne referim aici nu numai la salarii, prime, bonusuri etc., ci și la alte formele de recompense non-financiare (pregătire profesională, promovare, asigurări de viață, diverse facilități etc.).

Answer 169

 fiecăruia în mod egal,  fiecăruia după nevoi,  fiecăruia după pregătire,  fiecăruia după efort,  fiecăruia după contribuție,  fiecăruia după rezultate, fiecăruia după competențe etc.

Answer 170

 educația publică este distribuită în mod egal, cel puțin teoretic;  fondurile de asistență socială se distribuie în funcție de nevoi;  comisioanele din vânzări se acordă în funcție de efort;  onorurile publice se acordă pe bază de merite/contribuție;  salariile managerilor se acordă pe baza criteriilor de competență/performanță etc. Totuși, Rawls consideră că aceste sisteme distributive combinate sunt nedrepte.

Answer 171

(1) justiția distributivă, (2) justiția procedurală și (3) justiția compensatoare, descrise mai jos.

Answer 172

Abordarea virtuților și a principiilor morale este un sistem etic focalizat pe virtuți și principii morale general acceptate. Pentru progresul societății în care trăim este necesar ca fiecare dintre noi să ducă o viață cinstită și să își dezvolte permanent un nucleu al virtuților. Termenul aristotelic de areté, tradus în limbile moderne prin „virtute”, are anumite semnificații aparte, care scapă traducerii; areté înseamnă în primul rând „excelență”, adică maxima actualizare a esenței specifice a unui lucru sau a unei vietăți (Crăciun et al., 2005: 160). Virtuțile sunt însușirile morale sau trăsăturile de caracter pozitive ale oamenilor, abilități excepționale pe care le poate cultiva orice individ. În comportamentul oricărui om sunt esențiale o multitudine de virtuți, dintre care amintim: integritate, generozitate, iubire, politețe, sinceritate, devotament, hărnicie, conștiinciozitate, cinste, autocontrol, dreptate, bunăvoință, etc. Uneori, noțiunea de virtute este considerată identică cu moralitatea. În etimologia greacă cuvântul virtute înseamnă perfecțiune, ceea ce înseamnă că un manager trebuie să acționeze și să ia decizii atât rațional, pe baza abilităților și competențelor intelectuale și profesionale de valoare, cât și social, etic, pe baza principiilor morale recunoscute de societatea în care trăiește.

Answer 173

Abordarea individualistă descrie etica interesului personal și susține faptul că o acțiune/decizie este considerată etică dacă asigură interesele individuale pe termen lung și conduce, în final, la binele general al indivizilor. Ființa umană este prin natura ei egocentrică, cu tendințe naturale de a-și satisface în orice mod dorințele și nevoile. Competiția dintre indivizii cu interese similare impune negocieri finalizate de un contract social. În aceste condiții acțiunea justă este numai cea permisă de contract iar binele este asimilat condiției în care este satisfăcut interesul individual. Competiția nu este un scop în sine, ci un sistem de relații și interacțiuni între indivizi sau grupuri, în cadrul căruia toți agenții economici urmăresc cele mai bune rezultate pentru fiecare (Crăciun, 2005: 123). Acest sistem etic, dezvoltat prima dată de Adam Smith (1723-1790), are la bază credința că promovarea interesului personal va conduce, paradoxal, la binele general (al tuturor). Se presupune că oamenii vor decide în favoarea interesului personal numai dacă deciziile/acțiunile lor vor fi valorizate de alții (dispuși să accepte/plătească).

Answer 174

Cele cinci teorii/abordări etice descrise anterior se diferențiază în funcție de importanța relativă dată consecințelor, acțiunilor, scopurilor, responsabilităților, principiilor, drepturilor, libertăților sau altor concepte de bază. Din punct de vedere managerial, fiecare din teoriile/sistemele prezentate anterior oferă o cauzalitate diferită. În timp ce etica bazată pe rezultatele acțiunii oferă o justificare pentru decizii care vizează binele pentru cei mai mulți oameni, etica bazată pe responsabilitate promovează valori universale care transcend practicile locale (oferind argumentele instaurării unei morale universale în opoziție cu relativismul), iar etica bazată pe drepturi apără drepturile fundamentale ale oamenilor. Sistemele etice nu intră în conflict unele cu altele – o acțiune cum ar fi minciuna, care este considerată imorală într-un sistem, va fi considerată, în general, imorală în toate celelalte sisteme.

Answer 175

incomplet sau inadecvat ca modalitate de judecare a conținutului moral al acțiunilor sau deciziilor individuale. Nu există un sistem unic de convingeri care să ghideze managerii în luarea unor decizii etice dificile, însă aceasta nu înseamnă că toți suntem pe cont propriu, că putem face ce vrem în ceea ce privește deciziile și acțiunile noastre care-i afectează pe alții.

Answer 176

managerul imoral: care alege să se comporte împotriva moralei; managerul amoral: care eșuează în considerarea eticii ca o componentă a comportamentului său;  managerul moral: care face din comportamentul moral un scop în viață

Answer 177

* se conduce întotdeauna conform dreptății, rațiunii și adevărului; * face din echitate și justiție fundamentul deciziilor/acțiunilor sale; * sinceritatea și fidelitatea îi sunt caracteristici absolute; * tratează oamenii cu respect și este demn de admirație și recunoștință; * manifestă intoleranță față de încălcarea legii morale; * manifestă prudență maximă, siguranță și încredere în sine; * conduce afacerile în concordanță cu normele și principiile morale; * trebuie să-și construiască și o „autoritate morală”, ca parte inseparabilă a personalității profesionale; * manifestă în permanență dorința de a-și asuma răspunderea etc

Answer 178

de „rațiune”, indiferent de convingerile sau nevoile lor. În plus, ei trebuie să fie dispuși să acționeze permanent conform judecăților morale și să-i implice pe toți angajații în promovarea comportamentului moral la locul de muncă. Managerii care au un set de valori bine definit vor putea să-i convingă și să-i atragă mai ușor pe ceilalți. Pentru definirea unui set de valori este important să ținem cont de faptul că valorile și așteptările trebuie să fie clare, realiste, armonizate, atractive, ușor de comunicat, să stimuleze performanța, să genereze un sentiment de împlinire și încredere în sine etc. Setul de valori fundamentale trebuie să fie reflectat în misiunea firmei și să fie un reper la care managerii să se raporteze permanent în deciziile și acțiunile întreprinse.

Answer 179

dezvoltării comportamentului moral, individual și de grup, la locul de muncă (Popa et al., 2013): 1. Elaborarea și implementarea eficientă a codului de etică. 2. Utilizarea unor mecanisme, instrumente formale (oficiale) și diverse persoane pentru monitorizarea prevederilor eticii:  ofițerii de etică - persoane responsabile de informarea și instruirea angajaților în legătură cu politicile etice ale organizației, de respectarea prevederilor codului de etică;  comitetul executiv de etică - grup formal de persoane care-și asumă responsabilitatea respectării eticii în organizație prin inventarierea problemelor și anchetarea/pedepsirea abaterilor;  ghidul de orientare în luarea deciziilor etice și rezolvarea plângerilor legate de încălcările prevederilor cuprinse în codul de etică;  auditul intern;  denunțătorii (eng. whistle-blowers) - angajați care anunță comiterea în organizație a unor ilegalități etc. 3. Încurajarea și derularea trainingurilor pe probleme de etică și responsabilitate socială pentru toți angajații. 4. Elaborarea unui program complex care să ajute la instaurarea și menținerea unui climat moral în cadrul organizației.

Answer 180

morală a climatului organizațional care afectează întreaga organizație; se bazează pe moralitatea acțiunilor, relațiilor și comportamentelor dominante (stil managerial, condiții de muncă, relații între angajați, comunicare etc.)

Answer 181

sincopele etice (eng. ethical lapses). Acestea sunt rezultatul unor decizii care sunt în contradicție cu convingerile individuale și politicile declarate ale organizației. Sincopele etice sunt generate, de cele mai multe ori, de presiunile copleșitoare care vin dinspre mediul general al organizației, dar și din cel intern sau specific.

Answer 182

t oficial al organizației prin care aceasta își declară valorile, credințele, normele și principiile care direcționează comportamentele individuale și de grup. Acesta este un ghid formal (specific fiecărei organizații) elaborat, de regulă, pe 3-4 pagini care precizează comportamentele acceptate/dezirabile, precum și cele neacceptate/indezirabile.

Answer 183

 Decalogul sau cele 10 porunci din Vechiul testament (sec. XI î.Hr.), relevate lui Moise pe Muntele Sinai.  Cele douăsprezece table (450 î. Hr.), aparținând Imperiului Roman, cuprindea sistematic și codificat legile care guverna statul.  Jurământul lui Hipocrat (sec. V-IV).  Codul lui Hammurabi (sec. XVIII-XII), aparținând Regatului vechi babilonian, reprezentă o culegere de legi.  Codul lui Manuc (sec. XIII- XVI) din India antică (legi civile și religioase) etc

Answer 184

 caracteristicile unui bun „cetățean organizațional”;  directivele clare privind atitudinea corectă/bună la locul de muncă:  modul în care membrii unei organizații să acționeze într-o situație dată;  modul în care ar trebui să se comporte în situații specifice etc.;  gestionarea corectă a unor probleme, cum ar fi: conflictele de interese, caracterul privat al informațiilor, oferirea cadourilor, oferirea sponsorizărilor politice, concurența între membrii unei profesiuni, conflictele între membrii unui grup, relațiile angajaților cu superiorii și colegii, relațiile cu clienții, consumatorii, furnizorii etc.

Answer 185

 să fie riguroase, să prevadă clar idealurile și/sau obligațiile;  nu trebuie folosite în interes propriu;  nu vor servi unei profesii, în defavoarea interesului public;  trebuie să protejeze interesul public, să fie specifice și oneste;  trebuie să prevadă și pedepse, penalizări, sancțiuni;  trebuie să stabilească anumite priorități, adevăratele valori ale firmei;  să provină de la o autoritate legitimă;  să nu contravină altor legi (de exemplu, Constituția);  să fie posibile din punct de vedere fizic și moral;  să fie cât mai simple și accesibile

Answer 186

, în echipă. Obiectivele sunt stabilite de către managementul de vârf. Normele, valorile și credințele specifice organizației sunt, în general, propuse, discutate și definite de manageri și un colectiv de lucru (din care fac parte și angajați), iar apoi publicate și distribuite tuturor, ținându-se cont de specificul organizației. Difuzarea codurilor etice are loc în mai multe moduri: mese rotunde de sensibilizare, anunțarea codului în preliminariile concursului de angajare, anexarea codului la contractul de muncă și semnarea lui etc.

Answer 187

* încearcă să echilibreze interesul colectiv cu cel personal; * pot oferi un ghid pentru persoanele tinere care intră în firmă; * pot constitui bazele unei acțiuni disciplinare împotriva abaterilor; * poate fi un mijloc de aliniere a abaterilor la normele morale; * asigură transparența modului de realizare a activităților, proceselor etc.; * ajută la rezolvarea eficientă a problemelor de discriminare, a dilemelor etice; * garantează respectarea strategiilor de calitate pe termen lung; * creează o cultură organizațională adecvată; * este un mijloc de încurajare a practicilor morale în organizații; * îmbunătățește climatul de muncă la toate nivelurile; * crește loialitatea și implicarea conducerii și a salariaților; * are loc îmbunătățirea selecției, formării, promovării personalului, a altor practici ale managementului resurselor umane etc.; * sporește încrederea și cooperarea în echipă, inițiativele personale se îndreaptă către interesul general; * deciziile adoptate vizează dreptatea, eficiența și nediscriminarea; * cresc performanțele firmei pe termen mediu și lung etc.

Answer 188

formularea lor în termeni generali tocmai pentru că, la început, managerii și subordonații lor se află în incapacitatea de a identifica toate problemele etice care pot apărea (Blois, 1985: 230). Cu toate că interesul pentru codurile de etică este în creștere, trebuie să amintim că ele nu pot acoperi toate situațiile și nu pot garanta o conduită universal morală.

examen Flashcards

(216 cards)