Infractiunea Flashcards
(38 cards)
art 15. Trasaturile esentiale ale infractiunii
(1) Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o.
(2) Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.
art 16. Vinovatia
(1) Fapta constituie infractiune numai daca a fost savarsita cu forma de vinovatie ceruta de legea penala.
(2) Vinovatie exista cand fapta este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita
(3) Fapta este savarsita cu intentie cand faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este savarsita din culpa, cand faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.
(5) Exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune intentionata produce un rezultat mai grav, care se datoreaza culpei faptuitorului.
(6) Fapta constand intr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai cand legea o prevede in mod expres.
art 17. Savarsirea infractiunii comisive prin omisiune
Infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat se considera savarsita si prin omisiune, cand:
a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului.
art 18. Dispozitii generale (cauze justificative)
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca exista vreuna dintre cauzele justificative prevazute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.
art 19. Legitima aparare
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare
(2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului
(3) Se prezuma a fi in legitima aparare, in conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, fara drept, prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea modalitati nelegale ori in timpul noptii.
art 20. Starea de necesitate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de necesitate.
(2) Este in stare de necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi inlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat.
art 21. Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in mod vadit ilegala.
art 22. Consimtamantul persoanei vatamate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita cu consimtamantul persoanei vatamate, daca aceasta putea sa dispuna in mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa in pericol
(2) Consimtamantul persoanei vatamate nu produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia
art 23. Dispozitii generale (cauze de neimputabilitate)
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca a fost comisa in conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor, cu exceptia cazului fortuit.
art 24. Constrangerea fizica
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista
art 25. Constrangerea morala
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod.
art 26. Excesul neimputabil
(1) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de legitima aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului
(2) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de necesitate, care nu si-a dat seama, in momentul comiterii faptei, ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu este inlaturat.
art 27. Minoritatea faptuitorului
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de catre un minor, care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal
art 28. Iresponsabilitatea
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
art 29. Intoxicatia
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea sa le controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau alte substante psihoactive.
art 30. Eroarea
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori imprejurarea pe care infractorul nu a unoscut-o in momentul savarsirii infractiunii
(4) Prevederile alin (1)-(3) se aplica in mod corespunzator si in cazul necunoasterii unei dispozitii extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de lefea penala savarsita ca urmare a necunoasterii sau a cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei imprejurari care nu putea fi in niciun fel evitata
art 31. Cazul fortuit
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala al carei rezultat e consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.
art 32. Tentativa
(1) Tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produ efectul
(2) Nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea
art 33. Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepseste numai cand legea penala prevede in mod expres aceasta
(2) Tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se reduc la jumatate. Cand pentru infractiunea consumata legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativase sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani
art 34. Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului
(1) Nu se pedepseste autorul care, inainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a incunostintat autoritatile de comiterea acesteia, astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata, sau a impiedicat el insusi consumarea infractiunii.
(2) Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarea producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune
art 35. Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe
(1) Infractiunea este continuata atunci cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii si impotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.
(2) Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala
art 36. Pedeapsa pentru infractiunea continuata si infractiunea complexa
(1) Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii, respectiv cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii.
(2) Infractiunea complexa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune
(3) Infractiunea complexa savarsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea complexa consumata.
art 37. Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau infractiunea complexa
Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.
art 38. Concursul de infractiuni
(1) Exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci cand una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni.
(2) Exista concurs formal de infragtiuni cand o actiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni.