ion Flashcards

1
Q

Liviu Rebreanu, prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care

A

se impune în conştiinţa literară prin specificul artei sale, ce dezvăluie resorturile interioare ale creaţiei.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q

romanele Ion,
Pădurea spânzuraţilor,
Răscoala

A

primul se individualizează prin prezentarea unei întregi umanităţi rurale,
cel de-al doilea este primul roman de analiză psihologică din literatura română,
iar ultimul reprezintă fresca ţărănimii ca personaj colectiv în miezul unor evenimente istorice.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

Debutând ca nuvelist, deşi prozele scurte

A

nu îi anunţă vocaţia de romancier, Rebreanu rămâne un creator esenţial de viaţă reflectată într-o varietate de teme abordate.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q

Fiind un roman, acţiunea este

A

amplă şi se desfăşoară pe mai multe planuri narative: viaţa ţăranilor din satul Pripas este prezentată alternativ, prin contrapunct, cu viaţa intelectualilor.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q

Dacă primul plan narativ are în centru

A

conflictul dintre Ion şi Vasile Baciu,
viaţa intelectualilor este marcată de
conflictul dintre preot şi învăţător, dar şi de
modul în care românii sunt persecutați de autorităţi;
de asemenea, căutarea unui drum în viaţă de către Titu Herdelea
(escapadele sale la Roza Lang, activitatea de angajat la biroul la care nu pune sechestru decât pe averile ungurilor, elanurile naţionaliste din perioada alegerilor la care candidează Grofşoru, plecarea sa în Regat cu ajutorul fratelui lui Pintea)
reprezintă un important fir narativ al romanului intelectualilor.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q

Prin Ion, roman modern realist, a cărui temă o constituie

A

condiţia ţăranului însetat de pământ, pe fundalul vieţii unui sat ardelenesc la începutul secolului al XX-lea, Rebreanu a contribuit la modernizarea prozei româneşti, eliberând-o de excesele idilice ale prozei semănătoriste sau de nota moralizatoare din romanele lui Slavici.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q

Acestei teme i se adaugă cea a

A

iubirii, =>destinul personajului principal este definit de aceste două mari coordonate. De fapt, nu pământul se află în centrul romanului, ci dorinţa lui Ion de a-l avea.
=> putem considera că şi tema destinului este definitorie pentru roman.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q

Un alt element realist al operei îl reprezintă geneza:

A

la baza operei stau fapte reale, expuse de prozator în volumul „Mărturisiri”.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q

Rebreanu este martorul următoarelor scene petrecute în satul natal:

A

vede un ţăran în straie de sărbătoare sărutând pământul,
discută cu un ţăran pe nume Ion Pop Glanetaşul, harnic şi iubitor de pământ, dar sărac,
apoi aude păţania Rodovicăi, bătută de tatăl ei pentru că păcătuise cu cel mai neisprăvit ţăran din sat.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q

Totuşi, faptele relatate sunt

A

fictive, dar prezentate credibil, ca şi cum ar fi reale, conform principiului realist al verosimilităţii.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q

În planul conţinutului, romanul respectă

A

principiul realist care solicită prezentarea vieţii în multitudinea ipostazelor sale.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q

În ceea ce priveşte planurile narative, Rebreanu foloseşte

A

tehnica planurilor paralele, prin care prezintă simultan viaţa ţărănimii (Ion, Ana, Vasile Baciu, George, Florica) şi viaţa intelectualităţii (preotul Belciug şi familia Herdelea).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

Titlul este sugestiv din această perspectivă, reprezentând

A

numele personajului principal, care devine astfel, personaj eponim.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q

Relaţii spaţio-temporale: acţiunea romanului se desfăşoară în

A

satul Pripas, în Ardeal, la începutul secolului al XX-lea. Spaţiul este fictiv, iar incipitul romanului prezintă drumul către universul rural prin tehnica detaliului şi a restrângerii perspectivei, prin selectarea unor toponime reale şi fictive (Râpele-Dracului şi Cişmeaua-Morţilor), prin surprinderea unor detalii cu funcţie simbolică (crucea deplorabilă ce anticipă înstrăinarea sătenilor de sacralitate).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
15
Q

De asemenea, pe parcursul romanului personajele evoluează şi în împrejurimile

A

Pripasului (Jidoviţa, Armadia), iar plecarea lui Titu în Regat este precedată de trecerea graniţei la Sibiu.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
16
Q

Structura şi relaţia incipit-final: Ion este structurat în două mari părţi, având titluri metaforice:

A

„Glasul pământului” şi „Glasul iubirii”, iar dintre cele 13 capitole amintim: Zvârcolirea, Nunta, Botezul, Ştreangul.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
17
Q

Romanul are o structură specifică operelor realiste prin

A

simetria incipit-final, prin relatarea cronologică a faptelor şi prin evoluţia gradată, coerentă, fără lovituri de teatru, a acţiunii.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
18
Q

Incipitul constă în fixarea

A

indicilor spaţiali prin descrierea drumului spre satul Pripas, loc fictiv, şi prin enumerarea toponimelor reale (Armadia, Cârlibaba, Someş, Pasul Bârgăului) şi a celor fictive (Râpa Dracului, Cişmeaua-Mortului).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
19
Q

Tehnica detaliului conferă

A

verosimilitate descrierii, înregistrându-se şi detalii cu funcţie simbolică: crucea în stare deplorabilă ->îndepărtarea de sacralitate a oamenilor din sat.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
20
Q

. Pretextul narativ prin care sunt adunate toate personajele în aceeași scenă (aşa cum se întâmplă şi în

A

Enigma Otiliei prin jocul de table din casa lui Giurgiuveanu sau în Moromeţii prin scena cinei) îl constituie hora,

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
21
Q

hora are triplu rol:

A

prezentarea personajelor, pe categorii sociale, în aceeaşi scenă (dansatori, fete neinvitate, mame, copii, bărbaţi discutând treburi obşteşti, intelectuali),
prefigurarea conflictelor dintre Ion si Vasile Baciu, dintre Ion si George,
realizarea unei pagini etnografice (care prezintă obiceiuri populare) prin descrierea unei realităţi esenţiale din viaţa satului.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
22
Q

Finalul prezintă

A

adunarea personajelor la sfinţirea noii biserici clădite de Belciug, care simbolizează purificarea spaţiului, apoi drumul parcurs de Herdeleni spre ieşirea din Pripas.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
23
Q

Finalul are un caracter dublu:

A

este închis pentru că deznodământul este cert, conflictul soluţionându-se prin moartea protagonistului, pe de altă parte,
finalul este deschis: imaginea roţilor căruţei Herdelenilor prin pietriş paralel cu imaginea timpului ce se scurge indiferent la evenimentele din sat.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
24
Q

caracterul circular al romanului permite o analogie cu

A

alte romane rebreniene: Padurea spanzuratilor – începe și se termina cu o scena de spânzuratoare, Răscoala – cu o discuție în tren.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
25
Q

Conflictele de esenţă socială au la bază

A

dorinţa protagonistului de a parveni social (element realist), lupta pentru o poziţie socială sau de confuziile generate de iubire. Miza lor o reprezintă pământul văzut ca o entitate ce conferă statut personajelor în ochii celorlalţi.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
26
Q

Conflictul central al romanului este generat de

A

lupta pentru pământ care determină în lumea satului poziţia socială a indivizilor şi autoritatea lor morală

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
27
Q

Ion este implicat într-un dublu conflict exterior:

A

cu Vasile Baciu, pentru obţinerea pământului, şi cu
George Bulbuc, pentru Ana şi apoi pentru Florica. În confruntarea cu Vasile Baciu, el foloseşte şantajul moral, ameninţând că, dacă nu i se vor satisface condiţiile, Ana va fi expusă lumii ca una care a păcătuit înainte de nuntă, rămânând însărcinată. Cu George, conflictul are ca miză iubirea. Momentul în care se intensifică conflictele este nunta lui Ion cu Ana, când fata realizează că ea nu reprezintă pentru soţul ei decât sursa averii.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
28
Q

În confruntarea cu Vasile Baciu, el foloseşte

A

şantajul moral, ameninţând că, dacă nu i se vor satisface condiţiile, Ana va fi expusă lumii ca una care a păcătuit înainte de nuntă, rămânând însărcinată. Cu George, conflictul are ca miză iubirea.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
29
Q

Momentul în care se intensifică conflictele este

A

nunta lui Ion cu Ana, când fata realizează că ea nu reprezintă pentru soţul ei decât sursa averii.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
30
Q

Pe planul intelectualităţii se manifestă atât conflictul dintre

A

preot şi învăţător, iniţial latent şi apoi manifest, cât şi conflictul naţional între mica intelectualitate, care doreşte autonomia românească, şi stăpânirea austro-ungară

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
31
Q

Totuşi, definitoriu pentru personajul principal este conflictul

A

interior, între glasul pământului şi glasul iubirii, care îl conduce pe acesta într-o situaţie limită.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
32
Q

De fapt, destinul lui Ion nu este marcat de

A

confruntările cu semenii săi, pe care îi şi domină, de altfel, ci de relaţia cu pământul care devine pentru el o obsesie.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
33
Q

La nivel naratologic, Ion este un roman realist obiectiv prin

A

naraţiunea la persoana a III-a şi prin
prezenţa naratorului omniprezent/omniscient/omnipotent,
căruia îi corespunde o viziune „din spate” (naratorul ştie mai multe decât fiecare personaj în parte)şi
o perspectiva auctorială ( evenimentele sunt povestite de un narator exterior evenimentelor).

34
Q

Condiţia ţăranului este evidenţiată prin tema

A

pământului care este, de fapt, miza conflictului, pentru că el determină în lumea satului poziţia socială şi autoritatea morală a indivizilor.

35
Q

Acestei teme[pamantului] i se adaugă cea a

A

iubirii, pentru că destinul personajului principal este definit de aceste două mari coordonate. De fapt, nu pământul se află în centrul romanului, ci dorinţa lui Ion de a-l avea. De aceea, putem considera că şi tema destinului este definitorie pentru roman.

36
Q

Această obsesie a pămîntului îl apropie pe ţăranul lui Rebreanu de eroii lui

A

Dostoievski sau de François Torissard, personajul lui Balzac (Pământul), care, sărac fiind, lucrează pentru grădinarul unui castel şi primeşte pământ. Deosebirea constă în faptul că, în timp ce în romanul lui Balzac pămîntul este folosit pentru acumularea banilor, la Rebreanu, banii nu au relevanţă pentru o umanitate tradiţională, care vede în terenul deţinut măsura tuturor lucrurilor.

37
Q

Ţăranul lui Rebreanu se raportează permanent la

A

mediul din care face parte, se implică, participă activ la tot ceea ce ţine de viaţa satului, la toate evenimentele esenţiale ale existenţei rurale: nunta, hora, înmormântarea.

38
Q

Rebreanu acordă horei un rol esenţial pentru că ea

A

coagulează viaţa satului, fiind nu numai loc de întâlnire şi de petrecere, dar şi de confruntări. Naratorul ne oferă astfel imaginea satului tradiţional, cu obiceiuri vechi: prezenţa lăutarilor, a preotului, modul în care petrec tinerii şi bătrânii.

39
Q

De asemenea, nunta, ocupă şi ea un loc important, constituind un

A

pretext pentru ca naratorul să pătrundă în psihologia personajelor.

40
Q

Nunta lui Ion cu Ana respectă toate

A

tradiţiile rurale: prezenţa peţitorilor, a lăutarilor, a starostelui nunţii, numărarea banilor de către naş.

41
Q

Ritualul[nuntii] reuneşte chiar şi

A

personaje aflate în conflict: druşca miresei este Florica, cea cu care Ana îşi va disputa dragostea lui Ion.

42
Q

Evenimentul echivalează cu momentul în care

A

se intensifică conflictele, pentru că Ana realizează acum că ea nu reprezintă pentru soţul ei decât sursa averii.

43
Q

Deşi personajul lui Rebreanu aparţine unui mediu social, care-l modelează, totuşi, el se detaşează prin ceea ce Silviu Angelescu numea

+vb

A

„factorul iraţional”.
Ion nu este singurul care apelează la strategia unei căsătorii de convenţie pt pământului dorit.
Chiar, socrul său, Vasile Baciu, procedase în acelaşi mod cu mama Anei, pe care însă o iubise, spre deosebire de Ion care nu vede în Ana decât sursa pamântului mult dorit.

44
Q

Ceea ce particularizează personajul lui Rebreanu este faptul că el se încadrează, conform delimitării teoreticianului E. M. Forster, în

A

tipologia personajului rotund, având capacitatea de a surprinde cititorul în mod convingător prin reacţiile şi gesturile lui. El se opune personajelor plate, construite în jurul unei singure idei sau calităţi, precum Ana, Florica.

45
Q

El este tipic realist, exponenţial pentru o

A

anumită categorie socială, iar structura sa psihologică este pusă sub semnul unor trăsături dominante: tipul ţăranului, caracterizat printr-o inteligenţă dură, egoism şi cruzime, dar mai ales printr-o voinţă imensă.

46
Q

Iniţial, el este caracterizat în mod direct de către narator, beneficiind de un portret marcat de

A

calităţi: „iute şi harnic ca măsa”; „munca îi era dragă oricât ar fi fost de aspră”.

47
Q

Elementul fundamental al conflictului, pământul, îi subordonează toate trăsăturile:

A

„Pământul îi era drag ca ochii din cap”, iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate, ceea ce justifică dorinţa pătimaşă de a-l avea: „Toată isteţimea lui nu plăteşte o ceapă degerată, dacă n-are şi el pământ mult, mult…”.

48
Q

Celelalte personaje ale romanului îi evidenţiază caracterul,

A

cu lumini şi umbre, în funcţie de conflictele în care sunt implicaţi cu toţii.

49
Q

Astfel, învăţătorul Herdelea îl aprecia ca

A

„unul dintre cei mai iubiţi elevi”, iar doamna Herdelea îl consideră „un băiat cumsecade, muncitor, harnic, săritor, isteţ”. Optica lor se va schimba însă pe parcursul acţiunii, când Ion va trece în conflictul dintre învăţător şi preotul satului, de partea celui din urmă

50
Q

Autocaracterizarea evidenţiază frământările sufleteşti, prin

A

monologul interior: „Mă moleşesc ca o babă năroadă!”.

51
Q

Definitoriu pentru personajul principal este conflictul interior între

A

glasul pământului şi glasul iubirii: deşi o iubeşte pe Florica, fata frumoasă dar săracă, dorinţa de posesie a pământului îl determină să o aleagă pe Ana, cea „urâţică”, dar bogată.

52
Q

Cele mai multe trăsături reies însă din caracterizarea indirectă, din faptele şi atitudinea personajului, din relaţiile cu celelalte personaje.

….completează portretul moral al protagonistului

A

Hărnicia lui, evidenţiată prin dragostea cu care munceşte pământul sau ajutorul dat Herdelenilor este contrabalansată de
ambiţia şi orgoliul din scena horei, în care nu acceptă injuriile lui Vasile Baciu, sau de lăcomia cu care ară bucata de pământ din lotul lui Simion Lungu;
inteligenţa dovedită în felul în care îl obligă pe viitorul socru să i-o dea pe Ana de soţie negociind pământurile este dublată de
naivitatea de a nu semna acte de împroprietărire;
viclenia din planul calculat de seducere a Anei,
încălcarea legilor morale şi creştine prin relaţia cu Florica, devenită soţia lui George, precum şi
impulsivitatea (bătaia cu George, cu Simion Lungu, cu tatăl său)

53
Q

Trăsătura sa definitorie rămâne, însă, dragostea pentru pământ, multiple scene evidenţiind-o:

….Este primul moment în care dragostea pentru pământ depăşeşte limitele firescului.

A

prima dintre ele este cea în care, după terminarea muncii propriului lot, Ion ară o parte din fostul său pământ, aflat acum în posesia lui Simion Lungu; la venirea acestuia, Ion strigă că nu a făcut nicio nedreptate, că nu îi pasă nici de judecăţi, nici de Dumnezeu din cer, sfidând astfel atât legile satului, cât şi morala creştină

54
Q

Scena despre care se vorbeşte cel mai adesea în evidenţierea acestei trăsături a personajului rămâne cea a

A

sărutării pământului, care trebuie pusă în relaţie cu atitudinea lui Ion faţă de aceleaşi pământuri înainte ca acestea să-i aparţină prin căsătoria cu Ana: dacă iniţial Ion se simte un vierme, o frunză în raport cu dimensiunile de uriaş ale pământului, în scena sărutării raportul de forţe se inversează: „pământul se închina în faţa lui”.

55
Q

…Dragostea pentru pământ atinge aici cotele unei

scena2

A

pasiuni erotice, iar detaliile thanatice anticipă moartea personajului.

56
Q

Prin urmare, Liviu Rebreanu construieşte un personaj

A

complex, realist, cu un caracter bine individualizat, un model pentru proza de acest tip din literatura noastră.

57
Q

La nivelul personajelor, esteticii realiste îi sunt specifice personajele

A

tipice care acţionează în situaţii tipice, reprezentative pentru o categorie socială: ţăranul însetat de pământ este principalul exponent al romanului.

58
Q

Pe de altă parte, personajele sunt în strânsă relaţie cu mediul social în care trăiesc, fiind un produs al

A

societăţii: faptele lui Ion îşi găsesc până la un punct justificarea în modalitatea prin care sătenii din Pripas valorizează indivizii în funcţie de unica valoare materială care contează, pământul.

59
Q

personajele se pot clasifica în plate şi rotunde, conform tipologiei stabilite de E. M. Forster în Aspecte ale romanului.

A

Ion, protagonist şi personaj rotund, cu evoluţie interioară, complexitate psihologică, gesturi memorabile şi având capacitatea de a surprinde în mod credibil cititorul, împlineşte alături de Ana, personaj plat cu vocaţia tragicului, unul dintre cuplurile cu rol esenţial în evoluţia firului epic şi în conturarea dramei personajului principal.

60
Q

În primul rând, între cele două personaje se remarcă o diferenţă de statut social.

A

Personaj eponim, Ion este prototipul ţăranului sărac, năpăstuit de soartă, născut în sânul unei familii unde tatăl a risipit pământurile Zenobiei pe băutură.
La polul opus, Ana este singura fiică ce i-a mai rămas lui Vasile Baciu, ţăran înstărit din sat, posesor al pământurilor soţiei sale;
tatăl doreşte să o dea pe Ana lui George, la fel de bogat, pentru a rotunji averea şi a nu o risipi prin alianţa cu cineva inferior material.

61
Q

Prima scenă în care apar cele două personaje este chiar descrierea horei, pretext narativ prin care prozatorul realist

A

adună toate personajele pe aceeaşi scenă.
Ion şi Ana bat „Someşana”, apoi Ilie, prieten cu George, îi vede retraşi, ceea ce dă naştere furiei şi reacţiilor dispreţuitoare ale lui Vasile Baciu.
Numindu-l pe Ion „tâlhar, hoţ, fleandură, nimeni, sărăntoc”, Vasile Baciu declanşează conflictul exterior principal al romanului, de esenţă socială.

62
Q

De cealaltă parte, Ana, apare ca un personaj

A

lipsit de forţă interioară, care se abandonează încercărilor la care o supune viaţa, incapabilă de a vedea mai departe de pasiunea pentru Ion.

63
Q

Naratorul o caracterizează direct, urmărind reacţiile şi comportamentul fetei îndrăgostite, dar obligată să-şi ascundă iubirea:

A

„față cu stare”, „nu cine ştie ce frumoasă”. Aceste două trăsături o vor defini pe tot parcursul romanului, pentru că ea nu se schimbă, nu evoluează.

64
Q

De altfel, chiar şi Ion, o caracterizează direct[pe ana] prin intermediul

A

monologului interior: „Tare-i slăbuţă şi urâţică, săraca de ea!”

65
Q

Dintre modalităţile indirecte, cele mai reprezentative trăsături

A

ale personajelor rezultă din faptele lor.

66
Q

Lui Ion i se conturează un portret marcat de calităţi:

A

„iute şi harnic ca mă-sa”; „munca îi era dragă oricât ar fi fost de aspră”. Elementul fundamental al conflictului, pământul, îi subordonează toate trăsăturile: „Pământul îi era drag ca ochii din cap”, iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate, ceea ce justifică dorinţa pătimaşă de a-l avea: „Toată isteţimea lui nu plăteşte o ceapă degerată, dacă n-are şi el pământ mult, mult…”

67
Q

Un alt aspect al cuplului Ana-Ion îl constituie viziunea diferită asupra iubirii a celor două personaje, ce se evidenţiază pe tot parcursul romanului.

A

Deşi la horă dansează cu Ana, Ion o iubeşte pe Florica, ţăranca săracă, dar frumoasă a satului. El va avea de ales între a se căsători cu Ana, ceea ce îi garantează schimbarea statutului social, sau mariajul din dragoste cu Florica şi condamnarea la sărăcie. Instinctul posesiunii şi dorinţa de a parveni fiind mai puternice, el va pune în practică ideea seducerii Anei, pe care altfel Baciu nu i-o dă de soţie.

68
Q

Ana îl iubeşte însă cu sinceritate şi devine victima tragică a

A

lipsei de scrupule şi a nepăsării lui Ion. Căsnicia cu Ion are, aşadar, la bază nu o motivaţie de ordin afectiv sau valori precum respectul reciproc sau conştiinţa datoriei, ci în primul rând considerente materiale (pentru Ion) sau de eliminare a ruşinii provocate în urma abaterii de la morala satului (pentru Vasile Baciu).

69
Q

Cu alte cuvinte, pentru Ion, căsătoria şi iubirea sunt condiţionate material, iar sentimentele sincere şi intense de dragoste ale Anei

A

nu reprezintă nici pentru Vasile Baciu, nici pentru Ion un temei demn de luat în seamă, căci în societatea rurală din acest roman femeia reprezintă o modalitate de parvenire, o sursă de perpetuare a speciei şi „două braţe de muncă”, după cum observa G. Călinescu.

70
Q

O altă etapă în evoluţia cuplului este marcată de momentul nunţii:

A

Ana înţelege abia acum că, deşi este soţul ei, Ion nu o va iubi niciodată; văzându-l că dansează cu Florica, ea îşi explică schimbarea de atitudine a flăcăului de după noaptea petrecută împreună.

71
Q

Dacă în scena horei Ion i se adresează cu diminutivul

A

„Anuţă”, impulsivitatea, nepăsarea şi răceala iau locul falsei afecţiuni de la început; viclenia planului băiatului este dublată de inteligenţa cu care îi condiţionează pământurile lui Vasile Baciu în schimbul căsătoriei cu Ana.

72
Q

Perioada premergătoare nunţii se caracterizează prin îndepărtarea celor doi membri ai cuplului, spre deosebire de pregătirile,

A

în registru idilic, ale nunţii Laurei cu Pintea, în planul vieţii intelectualilor. Niciun moment de intimitate, nicio încercare de mărturisire a afectului, niciun gest de tandreţe,nimic din toate acestea nu defineşte comportamentul lui Ion.

73
Q

Un ultim aspect de semnalat referitor la evoluţia cuplului se leagă de consecinţele căsătoriei. Dacă în alte romane realiste căsnicia reprezintă

A

o etapă a maturizării afective, a trecerii la o altă etapă în evoluţia cuplului, marcată de conştiinţa asumării unor responsabilități, în Ion schimbarea statutului civil nu are consecinţe în ameliorarea relaţiei dintre cei doi

74
Q

Dispreţuită de Ion, jignită de Zenobia, Ana

A

petrece tot mai mult timp în tovărăşia lui Dumitru Moarcăş, de la care învaţă că remediul suferinţei, regăsirea liniştii sufleteşti sunt în moarte.

75
Q

Nici naşterea copilului nu reprezintă un motiv de refacere a familiei:

A

deşi în momentul naşterii pe câmp Ion este impresionat de măreţia momentului, dându-şi cu sfială pălăria jos, ulterior, el nu se dovedeşte a fi un tată iubitor sau un soţ grijuliu.

76
Q

Ana îşi pune capăt zilelor, împlinindu-şi destinul de personaj

A

condamnat la o existenţă tragică, iar pe Ion nici grija copilului ce îi garantează pământurile nu îl preocupă.

77
Q

Dacă până acum în sufletul lui a dominat glasul pământului, odată cu împlinirea materială eroul simte că nu poate face un compromis cu glasul iubirii şi

A

râvneşte la Florica, acum nevasta lui George. Încălcând moralitatea satului prin adulter, Ion moare, lovit de George cu sapa în cap, într-o scenă naturalistă ce reprezintă forma neutră a moralizării

78
Q

Cuplul Ion-Ana evoluează previzibil. Naivitatea Anei,

A

lipsa ei de experienţă, sinceritatea şi intensitatea sentimentelor fac din ea un personaj tragic, iar Ion evoluează în limitele unor trăsături sufleteşti precum lăcomia, orgoliul nemăsurat, sfidarea moralei lumii satului, impulsivitatea.

79
Q

Format pe considerente materiale, nu afective, cuplul cunoaşte o

A

involuţie curmată de moartea celor doi

80
Q

tehnici narative

paic

A

tehnica planurilor narativie=viata taranimii/intelectualitatii
altenanta=trecrea de la un plan narativ-altul
inlantuire=succesiunea evenimentelor narate
tehnica contrapunctului=prezentarea tema in planuri diferite