modalitatile juridice ale drepturilor Flashcards
Proprietatea conditionala
Atributele proprietatii conditionale sunt exercitate concomitent, dar diferentiat. Apartenenta dreptului de proprietate la unul dintre titulari este incerta => dedublarea dreptului:
un titular are o virtualitate de drept, nu are un drept de proprietate propriu-zis, dar in viitor se poate transforma intr-un drept pur si simplu
celalalt titular are un drept propriu-zis, dar care se poate pierde in viitor sau se poate transforma in drept pur si simplu
Există deci o diferență calitativă între cei 2 proprietari. Este adevărat că și titularul care are o simplă virtualitate de drept poate exercita prerogativele conferite de această virtualitate, adică poate să dispună de acest drept incipient, numai că dobânditorul va avea exact ceea ce a avut transmițătorul, adică tot o virtualitate.
Formele de manifestare a acestei proprietăți condiționate sunt proprietatea rezolubilă și proprietatea anulabilă.
asemanari intre formele prop conditionale
În ambele cazuri, există o incertitudine pe durata existenței proprietății condiționale în legătură cu apartenența dreptului de proprietate la patrimoniul unuia dintre cei doi titulari. Această incertitudine constă în faptul că este posibil ca în momentul în care se împlinește evenimentul care afectează existența proprietății condiționale, unul dintre titulari să piardă cu totul dreptul pe care îl are, fie un drept propriu-zis, fie o virtualitate de drept, iar celălalt titular să devină titularul proprietății în formă pură și simplă.
Exemplu : dacă se încheie un contract de vânzare-cumpărare sub condiție rezolutorie, înseamnă că dobânditorul este proprietar sub condiție rezolutorie, iar transmițătorul este proprietar sub condiție suspensivă. Dacă se împlinește condiția rezolutorie, dobânditorul pierde dreptul de proprietate, iar transmițătorul redobândește dreptul de proprietate. În acest moment încetează incertitudinea care afecta apartenența dreptului la un patrimoniu sau altul.
Proprietatea rezolubila
definitie, nastere forme
- dreptul este exercitat concomitent de doi titulari, unul are calitatea de proprietar sub conditie suspensiva, celalalt sub conditie rezolutorie
- proprietatea rezolubila se naste din acte juridice incheiate atat sub conditie suspensiva, cat si sub conditie rezolutorie – conditia produce efecte inverse in raport cu partile (ex. conditie rezolutorie => transmitatorul e proprietar sub conditie suspensiva, iar dobanditorul sub conditie rezolutorie) => natura conditie se stabileste in raport cu actul juridic, nu cu efectele sale fata de parti, care sunt opuse
- proprietatea rezolubila tipica – evenimentul cu valoare de conditie e stabilit de parti
- proprietatea rezolubila atipica – evenimentul cu valoare de conditie este stabilit de legiuitor
Ex1. cazul celui care construieste pe terenul altuia – manifestarea de vointa a proprietarului terenului de a prelua constructia = conditie pana la implinirea careia exista un drept de proprietate rezolubil
Ex2. Ori de cate ori este posibila desfiintarea cu efect retroactiv a contractului sinalagmatic translativ ca urmare a neexecutarii culpabile sau fortuite a obligatiilor oricareia dintre parti
Proprietatea rezolubila
incetarea
- inceteaza cand se indeplineste conditia/expira termenul pentru indeplinirea ei/trece perioada in care se putea indeplini => efecte:
daca se indeplineste conditia:
proprietarul sub conditie suspensiva devine proprietar pur si simplu => toate actele de dispozitie juridica facute de acesta se consolideaza retroactiv
proprietarul sub conditie rezolutorie:
actele de administrare/condervare raman valabile
actele de dispozitie sunt desfiintate retroactiv – daca tertii au stiut de conditie (daca sunt de buna-credinta – situatia vanzarii bunului altuia)
actele materiale de utilizare raman sa profite acestuia
daca nu se indeplineste conditia
actele juridice incheiate de proprietarul sub conditie rezolutorie se consolideaza retroactiv
actele juridice incheiate de proprietarul sub conditie suspensiva vor fi desfiintate retroactiv
Proprietarea anulabila
- ori de cate ori actul translativ de proprietate este afectat de un motiv de nulitate relativa, exista o incertitudine cu privire la apartenenta dreptului de proprietate la patrimoniul transmitatorului/dobanditorului => exista 2 titulari cu calitati diferite:
trasmitatorul – proprietar sub conditie suspesiva (doar o virtualitate de drept)
dobanditorul – proprietar sub conditie rezolutorie (actele sale de dispozitie sunt supuse riscului desfiitarii)
Proprietarea anulabila
confirmare actului – efecte:
actul translativ de proprietate se consolideaza partial – numai in raportul dintre transmitator si dobanditor
actele juridice incheiate cu tertii de buna-credinta nu sunt desfiintare (art. 1265)
fata de tertii de buna-credinta, care pot cere ei insisi anularea actului pe calea actiunii oblice, actul translativ se va consolida numai daca renunta la dreptul de a utiliza actiunea oblica/s-a prescris sau a fost anulata actiunea lor in anulare
Proprietarea anulabila
PE actiunii in anulare/respingerea actiunii in anulare – efecte:
actele juridice incheiate de trasmitator cu terti se desfiinteaza retroactiv
actele juridice incheiate de dobanditor se consolideaza retroactiv
Proprietarea anulabila
admiterea actiunii in anulare – efecte:
actele juridice incheiate de transmitator se consolideaza retroactiv
dobanditorul pierde dreptul sau + beneficiul actelor juridice de dispozitie incheiate cu terti
actele de administrare/conservare se mentin
dobanditorul ramane beneficiarul actelor de utilizare, iar daca nu se rastoarna prezumtia de buna-credinta pastreaza fructele
Proprietatea comuna
caracterizare si forme
În acest caz, avem, de asemenea 2 sau mai mulți titular (art. 631) care exercită concomitent și împreună atributele dreptului de proprietate, fără a mai fi, deci, o diferență calitativă între ei.
Atunci când vorbim de exercitarea atributelor împreună trebuie să ținem seama de faptul că fiecare are vocația de a exercita aceste atribute, chiar dacă nu o face efectiv. Daca unul dintre titulari exercita singur, o face si in numele celorlalti, pe baza unei prezumtii de mandat.
Există două forme ale proprietății comune :
Proprietatea comună în devălmășie (nu există o diferență cantitativă între titulari)
Proprietatea comună pe cote-părți (există o diferență cantitativă, întrucât dreptul este divizat între proprietari, chiar dacă bunul care formează obiectul dreptului își păstrează unitatea. Diferența cantitativă are în vedere faptul că dreptul este divizat între ei, fiecare deținând o cotă-parte din drept. Asta nu înseamnă că o cotă-parte a unui titular ar fi mai mare decât cota-parte a altui titular (există chiar prezumția relativă că aceste cote părți sunt egale).
Nu trebuie să punem semnul egalității între proprietatea comună, care este o modalitate juridică a dreptul de proprietate și modalitățile juridice ale patrimoniului, respectiv indiviziunea, comunitatea matrimonială și patrimoniul profesional comun. Diferența este că, în cazul proprietății comune, este vorba de un drept de proprietate privit ut singuli, cu un obiect de asemenea privit ut singuli, pe când în cazul modalităților juridice ale patrimoniului avem de-a face cu universalități juridice.
!dreptul de proprietate aflat in patrimoniul persoanei juridice este un drept de proprieatte pur si simplu, nu un drept de proprietate comuna
Proprietatea comună pe cote-părți
3 trăsături definesc proprietatea comună pe cote-părți :
Pluralitatea de subiecte – dreptul de proprietate este divizat intre titularii sai
Bunul care formează obiectul proprietății își păstrează unitatea materială (acest bun nu este fracționat material între coproprietari)
Dreptul de proprietate este divizat în cote-părți (acestea se pot exprima prin fracții matematice, prin procentaje, iar, uneori, în mod excepțional, prin unitățile de timp în care fiecare coproprietar exercită folosința asupra bunului)
Proprietatea comună pe cote-părți
cotele parti
Cotele părți din drept ale coproprietarilor se întâlnesc asupra fiecărei fracțiuni materiale din bun: cea mai mică particulă materială a bunului este locul în care se întâlnesc toate cotele-părți ale coproprietarilor. Pentru a se pune problema impartirii sale, dreptul de proprietate comuna pe cote-parti poarta asupra unui bun corporal.
Cotele-parti pot fi determinate sau determinabile, caz in care coproprietarii au la indemana o actiune in constatare.
Art. 633 – daca bunul este stapanit in comun, coproprietatea se prezuma (prezumtie relativa)
Proprietatea comună pe cote-părți
Coproprieteatea si indiviziunea
Proprietatea comună pe cote părți nu se confundă cu indiviziunea, deoarece indiviziunea are în vedere mase patrimoniale (masa patrimonială succesorală), iar coproprietatea are ca obiect un bun corporal individual determinat.
Proprietatea comună pe cote-părți
Coproprietatea si coposesiunea
Când vorbim despre coposesiune – stare de fapt, iar când vorbim de coproprietate – stare de drept. Coposesiunea îndelungată poate duce la dobândirea coproprietății. Coposesiunea este obiectivarea sau manifestarea exterioară a coproprietății, așa cum posesia ca stare de fapt este obiectivarea atributelor dreptului de proprietate. Când coposesorii nu sunt chiar coproprietarii, atunci, prin posesie îndelungată, fiecare poate să dobândească o parte din dreptul de proprietate. Fiecare coposesor este si posesor si detentor precar.
Proprietatea comună pe cote-părți
Izvoarele coproprietatii:
Izvoarele coproprietatii:
- mostenirea
- incetarea cominuitatii matrimoniale
- conventie
- uzucapiune
- coproprietatea fortata – fapt juridic in sens restrans (ex. despartiturile comune, cladirile cu mai multe spatii locative apartinand unor proprietari diferiti, bunurile de familie)
Proprietatea comună pe cote-părți
Coproprietatea se clasifică în funcție de cum poate sau nu să înceteze prin partaj judiciar (art. 632):
Coproprietatea obișnuită (încetează prin partaj judiciar)
Coproprietatea forțată (!poate inceta pe alta cale decat partajul judiciar)
Uneori, coproprietatea obișnuită mai este numită și temporară, iar cea forțată – perpetuă. NU este corectă această calificare, deoarece și coproprietatea forțată poate să înceteze. Este adevărat că, sub aspectul stabilității, coproprietatea forțată este mai stabilă și are o durată mai mare în timp. Este motivul pentru care organizarea juridică a coproprietății obișnuite este mai simplă decât organizarea juridică a coproprietății forțate.
Art. 634 – art. 644 = regimul juridic al coproprietății. În principiu, acest regim juridic este reglementat și prin regulile de la partaj, la art. 669 – 687
Coproprietatea obisnuita
Art. 634:
Pluralitatea subiectelor
Unitatea materială a bunului care formează obiectul dreptului de proprietate
Fracționarea matematică a dreptului de proprietate ca realitate intelectuală
În plus față de coproprietatea forțată, regăsim și un al patrulea element = această formă de coproprietate poate să înceteze și prin partaj judiciar => este esentialmente temporara
Coproprietatea obisnuita
două principii :
Principiul sau regula unanimității – din unitatea materiala a bunului => atributele dreptului de proprietate trebuie sa fie exercitate colectiv
In legătură cu bunul în întregul său, fie că este vorba de transformarea substanței bunului sau de distrugerea acestui bun, fie că este vorba de dreptul de proprietate în întregul său, este nevoie de acordul tuturor coproprietarilor pentru orice fapt material sau act juridic.
Fiecare coproprietar poate dispune liber de cota sa parte din drept <= divizarea intelectuala a dreptului de proprietate – se comporta ca si cum ar fi proprietar exclusiv al cotei sale parti: o poate instraina sau greva cu drepturi reale de garantie (art. 634 alin. 1)
În ceea ce privește prima regulă, severitatea ei a creat multe dificultăți în practică, stări litigioase între coproprietari și pentru îmblânzirea acestei reguli, chiar sub imperiul VCC, practica judiciară și doctrina au găsit formule juridice prin care s-au acceptat într-un fel sau altul abateri de la regula unanimității. (De exemplu, atunci când un coproprietar încheie singur acte de administrare cu privire la bun are un mandat tacit din partea celorlalți sau săvârșește o gestiune de afaceri.) Trebuie impacata regula unanimitatii cu cerinta exploatarii normale. NCC, tocmai pentru că a optat pentru o anumită organizare a coproprietății obișnuite, creând un regim juridic special, a mers mai departe și, în anumite situații, a înlocuit regula unanimității cu regula majorității.
Coproprietatea obisnuita
Exercitarea atributelor coproprietății obișnuite
Trebuie să ținem seama de două criterii :
Cele 3 atribute ale proprietăți (posesia, folosința și dispoziția, toate privite ca elemente de drept)
Clasificarea actelor juridice dacă sunt privite ut singuli în acte de conservare, acte de administrare și acte de dispoziție.
Coproprietatea obisnuita
Posesia
!! Nu trebuie să confundăm posesia ca stare de fapt (forma coposesiunii) cu posesia ca atribut al dreptului de proprietate. Când vorbim de exercitarea atributul posesiei avem în vedere un element de drept, care se obiectivează în acte juridice.
Toti titularii dreptului de proprietate sunt indreptatiti la aproprierea si stapanirea bunului. Chiar daca acestea corespund divizarii dreptului, in concret, pentru ca bunul nu este fractionat material, se realizeaza in comun cu ceilalti coproprietari (regula unanimitatii).
Obiectivarea atributului posesiei se poate face de catre unul dintre coproprietari, existand o prezumtie de mandat, mai ales cand nu e vorba de cheltuieli (caz in care ar fi vorba de gestiune de afaceri).
Fiecare coproprietar poate săvârși chiar și singur fapte materiale și poate încheia acte juridice care au ca scop conservarea bunului (inclusiv sa introduca actiunea posesorie – art. 642 alin. 2). Dacă însă stăpânirea pe care o presupune atributul posesiei ar necesita și încheierea unor acte juridice de dispoziție, atunci este nevoie de acordul tuturor coproprietarilor.
Coproprietatea obisnuita
Folosinta
A. Exercitarea dreptului de a utiliza bunul
a) Exercitarea prin acte materiale
i) Nu exista partaj de folosinta
Dacă nu există un partaj de folosință, în principiu, toți coproprietarii pot săvârși acte materiale asupra bunului in acelasi timp. In practica, este imosibil.
De regulă, între coproprietari există o înțelegere tacită sau anumite uzanțe care permit utilizarea în comun a bunului fără să apară conflicte între ei. Important este ca utilizarea sa nu excluda accesul celorlalti coproprietari la o asemenea utilizare si sa nu duca la schimbarea destinatiei bunului sau la transformarea modului obisnuit de utilizare (care se pot face numai cu acordul tuturor) – art. 636 alin. 1.
Presupunând că unul dintre coproprietari ar utiliza singur bunului, ceilalți au dreptul să ceară o despăgubire în măsura în care au fost lipsiți de folosința bunului – art. 636 alin. 2 <= impartirea beneficiilor (art. 635). Dreptul de a cere despagubiri nu este suspendat pana la partaj, ius utendi fiind un atribut actual.
In absenta ingaduintei celorlalti coproprietari, utilizarea bunului integral de un singur coproprietar este un delict civil.
ii) Exista partaj de folosinta
Dacă nu se înțeleg între ei în legătură cu utilizarea în comun a bunului, pot să recurgă la partajul de folosință.
!NU se confundă partajul de folosință cu partajul dreptului: partajul de folosință se referă numai la un atribut al dreptului de proprietate, în principal la utilizarea de acte materiale și atunci coproprietarii pot încheia o convenția prin care să stabilească ce parte din bun folosește fiecare, ce acte juridice poate să facă sau în ce unități de timp folosește fiecare bunul respectiv (proprietatea periodica). !nu se are in vedere fractionarea materiala a bunului
Art. 639 – modul de folosire a bunului se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar, în caz de neînțelegere, prin hotarare judecatoreasca. Așadar, partajul de folosință se poate face nu doar prin convenție, ci și prin hotarare judecatoreasca. NCC curmă o controversă din VCC care punea în discuție admisibilitatea partajului judiciar de folosință.
Coproprietatea obisnuita
Folosinta
A. Exercitarea dreptului de a utiliza bunul
b) Exercitarea prin acte juridice
Prin înfrângerea regulii unanimității, NCC a acceptat că, dacă este vorba de acte de administrare, se aplică regula majorității (in raport cu cotele-parti) – urmaresc o punere in valoare normala a bunului – ex. imbunatatirea imobilului, contractele de inchiriere (!imobile - nu trebuie sa depaseasca 5 ani sau sunt considerate acte de dispozitie) – art. 641 alin. 1.
Dacă e vorba de acte de conservare, acestea pot fi făcute de orice coproprietar, intrucat urmaresc preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil (art. 640) – ex. inscrierea unei ipoteci, intreruperea cursului PE, actele juridice incheiate cu terti pentru repararea unui imobil pe cale sa se prabuseasca.
Coproprietatea obisnuita Folosinta A. Exercitarea dreptului de a utiliza bunul b) Exercitarea prin acte juridice in legatura cu actele de dispozitie
În legătură cu actele de dispoziție – art. 641:
Alin. (1) – enumerarea nu este exhaustivă. Este posibil să avem 5 coproprietari, dar dacă unul are 50% +1 din proprietate, el va putea să decidă. Trebuie citit și în lumina alin. (4) – actul de administrare care are în vedere cesiunea trebuie limitat la 3 ani, deoarece peste 3 ani devine act de dispoziție
Alin. (2) – dacă pentru coproprietarul aflat în minoritate decizia luată este ”excesivă” sau dacă sarcina ca atare este împovărătoare, atunci trebuie să-și dea acordul. Acest lucru este prevăzut pentru că majoritatea să nu abuzeze.
Alin. (3) – în mod excepțional, judecătorul poate să înlocuiască, prin voința sa, voința coproprietarului care fie se afla in imposibilitatea de a-si exprima vointa fie refuză nejustificat un act de administrare indispensabil pentru mentinerea utilitatii sau valorii bunului – va da satisfactie regulii majoritatii
Art. 681: actul incheiat un coproprietar cu respectarea conditiilor legale ramane valabil si este opozabil celui care dobandeste bunul in urma partajului
Coproprietatea obisnuita
Folosinta
B. Exercitarea dreptului de a culege fructele
Tinând seama de regula unanimității, toți coproprietarii au dreptul la culegerea fructelor în raport cu cota lor parte din dreptul de proprietate (art. 637).
Trebuie să ținem seama că, odată ce fructele au fost separate de bun, ele însele devin obiect al dreptului de proprietate. Dacă fructele nu au fost culese proporțional cu cota-parte a acestuia, cel care a primit mai puțin poate să ceară diferența de la cei care au primit mai mult, fie mai înainte de partajul bunului, fie în momentul partajului bunului.
In cazul in care un singur corproprietar a cultivat terenul, el poate cere cel mult contravaloarea cheltuielilor facute in raport cu cotele-parti ale celorlalti coproprietari, dar nu poate refuza restituirea fructelor (art. 638 alin. 1).
Dacă este vorba de fructe naturale sau industriale, nu se pune problema prescripției, întrucât dreptul de proprietate este imprescriptibil. Daca nu mai exista in natura, se pot cere despagubiri (in termen de 3 ani), daca nu au pierit in mod fortuit. Dacă e vorba de fructe civile, fiind vorba de drepturi de creanță, dacă un coproprietar a încasat mai multe venituri decât i se cuveneau, celălalt poate să ceară diferența, dar numai în termen de 3 ani de la data la care s-au încasat – art. 637 + art. 638 alin. (2), (3)
Dispozitia
A. Dispoziția materială
- în principiu, regula unanimității – este nevoie de acordul tuturor coproprietarilor, indiferent daca sunt direste sau indirecte, adica facute prin inetrmediul unor terti (ex. culegerea productelor)
! actele materiale de intretinere sau reparare a bunului sunt acte care tin de folosinta, nu de dispozitie
Dispozitia
B. Dispoziția juridică
a) Dispozitia juridica avand ca obiect dreptul de proprietate in ansamblul sau
i) Solutia de principiu
se aplica regula unanimitatii, acordul coproprietarilor trebuie sa fie expres (art. 641 alin. 4)
Dispozitia
B. Dispoziția juridică
a) Dispozitia juridica avand ca obiect dreptul de proprietate in ansamblul sau
Situatia actiunii in revendicare
- s-a apreciat ca: act de dispozitie juridica – are ca scop recunoasterea dreptului de proprietate asupra bunului, nu asupra unei cote-parti din acest drept => ar fi necesar acordul tuturor coproprietarilor
- DAR art. 643 alin. 1: fiecare coproprietar poate sta singur in justitie, indiferent de calitatea procesuala, in orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv cea in revendicare
- hotararile judecatoresti pronuntate in folosul coproprietatii profita tuturor coproprietarilor, iar hotararile judecatoresti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalti coproprietari (nu nasc drepturi si obligatii in legatura cu acestia)
- paratul poate cere introducerea in cauza a celorlalti proprietari
