Luceafarul Flashcards

1
Q

intro eminescu

A

Ultimul romantic al literaturii europene, Mihai Eminescu se alătură triadei Marilor Clasici, grație geniului său artistic și viziunii estetice inedite.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q

intro opera

A

Publicat inițial in 1883, la Viena, în almanahul ,România jună”, poemul ,Luceafărul” reprezintă rezultatul a zece ani de trudă asiduă și jertfă de cuvânt, devenind magnum opus-ul creatiei eminesciene.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

curent

A

Opera se încadrează în curentul romantic, deoarece întruneste toate dezideratele estetice ale acestuia.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q

heliotropismului erotic

A

Se remarcă prezenţa heliotropismului erotic, în conturarea iubirii dintre Cătălin și Cătălina, fata devenind centrul lumii sale interioare (,Cu.farmecul luminii reci/Gândirile străbate-mi”,”,Căci ești iubirea mea dintâi/Și visul meu din urmă”)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q

autotrofie

A

a autotrofiei, în tabloul al patrulea, natura reflectând starea de spirit a celor doi îndrăgostiți

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q

ataraxie

A

precum și a ataraxiei, Hyperion retrăgându-se în finalul poemului în sfera sa de existenţă, detaşându-se de tumultul existenţei umane (.Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor și rece”)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q

clase sociale inferioare

A

Totodată, se observă prezenţa personajelor aparținând unor clase sociale inferioare (Cătălin)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q

apelul la antiteza

A

si apelul la antiteză ca mijloc fundamental de caracterizare, atât între Luceafăr și Cătălin, cât și între Luceafăr și fata de împărat

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q

surse de inspiratie

A

folclorice si filosofice

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q

surse de inspiratie folclorice

A

atat folclorice, precum basmul popular românesc ,Fata în grădina de aur”, cules de austriacul Richard Kunisch, și mitul Sburătorului

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q

surse de inspiratie filosofice

A

cât și filosofice, flind influenţat cu precădere de scrierile lui Arthur Schopenhauer cu privire la antiteza dintre omul comun, instinctual și aflat în căutarea fericiri, și omul de geniu, ce își depăşește limitele pentru a obține cunoașterea pură, trăind veșnic înstrăinat de restul societăţii

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q

titlu sintetic

A

Titlul operei este constituit sintetic din vocabula substantivala proprie, Luceafărul”, ce dezvăluie identitatea personajului-simbol cu rol de protagonist, personaj eponim.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

lucci şi ferre

A

Entitate cosmică aparținând dimensiunii eterice, el se suprapune finţei de geniu, numele său find compus prin alăturarea a două lexeme: lucci şi ferre, adică ,făcătorul de lumină”, ,revelatorul”, ceea ce îl asociază figurii de daimon.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q

ntiteza dintre cele două lumi, dintre omul comun și omul de geniu

A

In urma călătoriei către Demiurg, Luceafărul va deveni Hyperion, ,,cel ce merge pe deasupra”, reconfirmându-și apartenenţa la planul sideral şi nuanțând antiteza dintre cele două lumi, dintre omul comun și omul de geniu.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
15
Q

tema fundamentala

A

Tema fundamentală a poemului vizează condiția omului de geniu, care, aşa cum afirma Eminescu, atât timp cât trăiește, nu poate fi fericit și nici nu poate ferici pe altcineva.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
16
Q

alte teme, secundare

A

Aceasta este dublată de alte teme, secundare, precum cea a cunoaşterii, a iubirii (în cele două ipostaze ale ei - androginică și tangibilã), a naturii cosmice şi terestre și a timpului tripartit.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
17
Q

Din punct de vedere structural, poemul este organizat pe patru tablouri, ce urmăresc, în ordine,

A

*iubirea intangibilă dintre Luceafăr și fata de împărat,
*iubirea tangibilă dintre Cătălin și Cătălina,
*călătoria cosmică a Luceafărului, soldată cu redobândirea conștiinţei de sine,
*întoarcerea lui Hyperion, prezentarea antitetică a celor două planuri și discursul final al entităţii superioare.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
18
Q

Incipitul textual

A

Incipitul textual, de tip captatio benevolentiae, este marcat de prezenţa unei formule tipice basmelor, ,A fost odată ca-n povești/A fost ca niciodată”, care plasează acţiunea în illo tempore, într-un timp în care totul este posibil, nuanţând veridicitatea.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
19
Q

Il vede azi, il vede mâni/Astfel dorința-i gata/El iar privind de săptămâni,/ Ii cade dragă fata’

A

Fata de împărat, o întruchipare a idealului feminin romantic, își petrece zilele privindu-l pe Luceafăr de la fereastra camerei, contemplaţia reciprocă devenind catalizatorul iubirii dintre cei doi: ‘Il vede azi, il vede mâni/Astfel dorința-i gata/El iar privind de săptămâni,/ Ii cade dragă fata’

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
20
Q

Căci o urma adânc în vis / El tremura-n oglindă

A

Comunicarea dintre cele două fințe aparţinând unor paliere diferite de existență este mediată prin dimensiunea onirică (,Căci o urma adânc în vis’) și prin oglindă, un mediu de trecere între lumi (,El tremura-n oglindă’).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
21
Q

‘Cobori în jos, Luceafăr blând/Alunecând pe-o rază/Pătrunde-n casă şi in gând/Și viața-mi luminează!’

A

Dorinţa de a comunica în mod tangibil, substanţial, cu Luceafărul o determină pe fată să lanseze o primă invocație de iubire: ,Cobori în jos, Luceafăr blând/Alunecând pe-o rază/Pătrunde-n casă şi in gând/Și viața-mi luminează!”.

22
Q

,,Mort frumos cu ochii vii/Ce scânteie-n afară”.

A

Luceafărul dă curs chemării și se materializează sub o formă antropomorfă, prima sa întrupare fiind una neptunică, născută din apa mării. Acestei forme umane perfecte îi lipsește însă sufletul, căldura interioară find înlocuită focul cunoașterii absolute, ceea ce îl transformă într-o prezenţă nenaturală şi îi trezeşte aprehensiunea fetei, aşa cum reiese din oximoronul ,,Mort frumos cu ochii vii/Ce scânteie-n afară”.

23
Q

,,Dară pe calea ce-ai deschis/N-oi merge niciodată”

A

La rândul său, Luceafărul o invită pe fată să vină cu el și să devină o regină a adâncurilor, însă ea îi refuză propunerea, având conştiinţa propriilor limite umane: ,,Dară pe calea ce-ai deschis/N-oi merge niciodată”.

24
Q

Si soarele e tatăl meu,/lar noaptea-mi este muma

A

Nevoia ontologică de Absolut, dublată de dor, reînvie însă în sufletul fetei, care lansează o nouă chemare. Cea de-a doua întrupare a acestuia este una uranică, finţa luând naştere din principii antitetice: focul solar si noaptea eternă (‘Si soarele e tatăl meu,/lar noaptea-mi este muma’).

25
Q

Au nu-nţelegi tu oare/Cum că eu sunt nemuritor/Și tu ești muritoare?

A

Ritualul curtării se repetă, de această dată Luceafărul oferindu-i întreaga împărăție a cerurilor, însă este refuzat din nou. Iubirea dintre cele două fiinte este irealizabilă datorită evidentei diferențe dintre planurile lor de existență, fapt constatat de Luceafăr: ,Au nu-nţelegi tu oare/Cum că eu sunt nemuritor/Și tu ești muritoare?’

26
Q

‘Tu te coboară pe pământ/Fii muritor ca mine’.

A

Întrucât fata de împărat știe că nu are puterea de a se inălţa in dimensiunea Luceafărului, încercarea însăși conducând la moarte, ea îi cere acestuia să coboare definitiv în a ei: ‘Tu te coboară pe pământ/Fii muritor ca mine’.

27
Q

‘Cu vecinia sunt legat/Ci voi să mă dezlege’

A

Luceafărul acceptă cererea și pleacă spre Demiurg pentru a-și renega nemurirea și a renaște cu suflet muritor (‘Cu vecinia sunt legat/Ci voi să mă dezlege’), acest moment reprezentând apogeul crizei dionisiace trăite de finţa apollinică.

28
Q

In cel de-al doilea tablou este prezentată

A

iubirea umană, firească, dintre fata de împărat, Cătălina, și Cătălin, personaj aparţinând unei clase sociale inferioare.

29
Q

,,Băiat din flori și de pripas/Dar îindrăzneţ cu ochii”

A

,,Băiat din flori și de pripas/Dar îindrăzneţ cu ochii”, ce a copilărit în preajma împărătesei, el observă tristeţea metafizică și melancolia Cătălinei, manifestate in dezacord cu tinereţea acesteia.

30
Q

As vrea să nu mai stai/Pe gânduri totdeauna

A

Cătălin îi face fetei o confesiune de dragoste, exprimându-şi dorinţa sinceră de a o vedea fericită (‘As vrea să nu mai stai/Pe gânduri totdeauna’) şi cerându-i o sărutare, însă aceasta nu fi finţelege intențiile.

31
Q

o inițieze pe fată în etapele erosului

A

Astfel, el se oferă să o inițieze pe fată în etapele erosului: contemplaţia și admiraţia reciprocă, îmbrăţişarea,o formă de contact direct între cele două fiinţe, și sărutul, cea mai profundă atingere, având puterea de a uni sufletele îindrăgostiților.

32
Q

nevoia ontologică de Absolut

A

Cătălina resimte însă nevoia ontologică de Absolut, pendulând între idealurile superioare, ce ar condamna-o la o viaţă de singurătate în așteptarea Luceafărului, și dragostea tangibilă, afecţiunea şi tandreţea oferite de Cătăļin.

33
Q

În veci il voi iubi și-n veci/Va rămânea departe..

A

Confesiunea fetei dezvăluie că iubirea androginică pe care o simte față de Luceafăr este irealizabilă, întrucât ea nu s-ar putea ridica niciodată la nivelul entității cosmice (‘În veci il voi iubi și-n veci/Va rămânea departe..’), pe când ea și Cătălin se află pe același plan existențial, cel uman, fapt reflectat și de asemănarea onomastică dintre cei doi.

34
Q

Tu ești copilă, asta e… / Vei pierde dorul de părinți/Și visul de luceferi

A

Băiatul respinge în final ideațiile Cătălinei drept speranțe deșarte (,Tu ești copilă, asta e…’) și o îndeamnă în schimb să fugă cu el în căutarea fericirii proprii: ‘Vei pierde dorul de părinți/Și visul de luceferi’

35
Q

Cel de-al treilea tablou cuprinde

A

Cel de-al treilea tablou cuprinde călătoria cosmică a Luceafărului către Demiurg, ce are la bază o cosmogonie inversă: Luceafărul trece din timpul cosmic în cel universal, etern și imuabil, ajungând în preambulul Genezei.

36
Q

‘o oră de iubire’.

A

El cere să i se schimbe soarta și să renască drept muritor, aceasta fiind singura cale prin care ar putea trăi ‘o oră de iubire’.

37
Q

Dar piară oamenii cu toţi/S-ar naște iarăși oameni / Ei au doar stele cu noroc/Şi prigoniri de soarte

A

Demiurgul refuză însă cererea, discursul acestuia punând în lumină antiteza profundă dintre fințele superioare, înzestrate cu nemurire si cunoaștere absolută și oameni. Aceștia din urmă sunt priviți drept o substanță amorfă perisabilă (‘Dar piară oamenii cu toţi/S-ar naște iarăși oameni’), supuşi trecerii inexorabile a timpului și destinului implacabil (‘Ei au doar stele cu noroc/Şi prigoniri de soarte’).

38
Q

Numindu-l Hyperion

A

Numindu-l Hyperion, adică ,cel care merge pe deasupra”, Demiurgul il determină pe Luceafăr să devină conștient că are un rol esențial în economia universală și că a-l face muritor ar fi un act gratuit, lipsit de sens, deoarece ar conduce la extincţia întregii Creații.

39
Q

spre-acel pământ rătăcitor

A

Totodată, Demiurgul decide să i dovedească inutilitatea iubirii sale, trimițându-l înapoi ‘spre-acel pământ rătăcitor’ pentru a observa alegerea fetei de împărat.

40
Q

Tabloul final al poemului

A

Tabloul final al poemului urmărește întoarcerea lui Hyperion, depășirea crizei dionisiace, idila dintre Cătălin și Cătălina și retragerea fiinfei superioare in sfera proprie.

41
Q

pastel terestru

A

Cadrul natural este conturat printr-un pastel terestru și reflectă sentimentele celor doi îndrăgostiți, grație autotrofiei, devenind un spațiu fascinant, pătruns de mister.

42
Q

,,Tu ești iubirea mea dintâi/Și visul meu din urmă”

A

Declarația de iubire al lui Cătălin reliefează metamorfozele profunde pe care iubirea le produce în sufletul omului comun, Cătălina find acum centrul lumii sale interioare: ,,Tu ești iubirea mea dintâi/Și visul meu din urmă”.

43
Q

Norocu-mi luminează!

A

Cei doi trăiesc o iubire împărtășită, existând o evidentă coeziune spirituală, iar fata lansează o nouă chemare adresată Luceafărului, ce invocă binecuvântarea și protecţia, nu iubirea: ,Norocu-mi luminează!”.

44
Q

Ce-ți pasă ție, chip de lut,/Dac-oi fi eu sau altul?

A

Prin urmărirea fericirii ca scop final, fata a devenit un om comun şi nu mai prezintă niciun interes pentru Hyperion, care îi anulează identitatea individuală atunci când o numește ,,chip de lut”, ei findu-i irelevant prin ce mijloace își găseşte propria fericire: ‘Ce-ți pasă ție, chip de lut,/Dac-oi fi eu sau altul?’.

45
Q

strofa finala

A

Strofa finală constituie un corolar al întregului poem, reiterând antiteza fundamentală dintre omul comun, și omul de geniu.

46
Q

Verbul la gerunziu ‘trăind’ / ‘cercul strâmt’

A

Verbul la gerunziu ‘trăind’ are valoare durativă şi permanentizează starea ontologică a omului comun, iar asocierea cu epitetul depreciativ ‘cercul strâmt’, ce simbolizează limitarea, reflectă incapacitatea acestuia de a-și schimba îin -mod semnificativ destinul, toți oamenii find supuși morţii.

47
Q

,,norocul vă petrece”

A

Acest aspect este evidenţiat si de personificarea ,,norocul vă petrece”, care surprinde lipsa de control a omului comun asupra propriei sorţi și valoarea nulă a existenței umane.

48
Q

Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor şi rece

A

Conjuncţia ađversativă ‘ci’ marchează đihotomia dintre cele două lumi, Hyperion confirmându-și apartenenţa la o sferă superioară, aerată, având ca atribute nemurirea și cunoașterea absolută, unde nu poate fi tulburat de tumultul emoțiilor umane: ‘Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor şi rece’.

49
Q

IMPACT ESTETIC :

A

Textul are un impact estetic profund asupra cititorului, având puterea de a-l pune pe acesta faţă in față cu propriul suflet.

50
Q

,,Dacă iți depăşeşti limitele, ești pedepsit; dacă nu ți le depăşeşti, nu eşti om.”

A

Condiția geniului dobândește conotaţii tragice, întrucât între căutarea cunoașterii și căutarea fericirii personale există o excluziune reciprocă, deși fiecare om trăiește în adâncul sufletului cu dorinţa de a atinge Absolutul, căci, așa cum afirma Gabriel Liiceanu, ,,Dacă iți depăşeşti limitele, ești pedepsit; dacă nu ți le depăşeşti, nu eşti om.”

51
Q

OUTRO :

A

Neîndoielnic, în scrierea acestei opere, Mihai Eminescu urmăreşte indeaproape valorile artistice ale romantismului, prezentând o viziune nuanţată asupra diferenţelor dintre omul comun și omul de geņiu, dintre iubirea androginică, perfectă, dar neîmplinită, și iubirea tangibilă, împlinită.