Diagnostic si evaluare Flashcards

1
Q

Care sunt tipurile de evaluare
clinica (in functie de scop)

A

Pentru luarea unor decizii privind tratamentul (la inițiativa psihiatrului, a pacientului sau a aparținătorilor) sau cu rol consultativ (ex. la inițiativa unor instituții ale statului)

In cadrul psihoterapiei, ca parte a anatomiei actului psihoterapeutic:
- evaluare
- conceptualizare
- interventie
=> pe baza relatiei terapeutice

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q

Care sunt modalitatile prin care se poate face diagnosticul si evaluarea clinica?

A

Diagnostic nosologic (încadrarea pacientului într-o categorie nosologică şi particularizarea acesteia pe subiect);
Diagnostic funcţional (pe problemă) - fiecare problemă este tratată separat (accent pe factorii activatori, consecinţe, factori ce fac să fluctueze simptomul, etc.).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

Faza 1 a procesului de evaluare clinica

A

Discuție inițială menită să dezanxietizeze pacientul
Inregistrarea unor date demografice
Motivul trimiterii
Interviu inițial:
- simptomatologie
- debut și evoluție
Istoric psihiatric și medical
Condiții social-economice și
background familial
Stabilirea unui diagnostic prezumtiv și a unor factori etiologici ipotetici

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q

Faza 2 a procesului de evaluare clinica

A

Investigare a comportamentului și a funcțiilor psihice:
- percepție
- comportament
- memorie
- trăsături de personalitate
- obsesii
- compulsii
Clarificarea diagnosticului prezumtiv

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q

Faza 3 a procesului de evaluare clinica

A

Diagnostic prin interviu
Teste psihologice:
- nivelul afectiv
- cognitiv
- comportamental
- interpersonal
- somatic
- socio-profesional,
- abilități etc

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q

Principii de facilitare a diagnosticarii si evaluarii clinice

A
  1. alternarea întrebărilor deschise cu întrebări închise
  2. comunicare non-verbală adecvată
  3. utilizarea reflectărilor empatice
  4. atenție la ceea ce spune pacientul, dar și la felul în care spune
How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q

Sursele rezistentelor

A
  1. afectare funcțională marcată
  2. expectanțe neîntrunite față de terapie sau terapeut
  3. nu a venit la terapie/evaluare din proprie inițiativă
How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q

Tehnica de spargere a rezistentelor - afectare funcțională marcată

A

Obținerea informațiilor de la aparținători
reflectare empatică, abordare indirectă, oferirea de întăriri

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q

Tehnica de spargere a rezistentelor - expectanțe neîntrunite față de terapie sau terapeut

A

Reflectare empatică, abordare indirectă, oferirea de întăriri

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q

Tehnica de spargere a rezistentelor - nu a venit la terapie/evaluare din proprie inițiativă

A

Reflectare empatică, abordare indirectă, oferirea de întăriri

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q

Limitele diagnosticului descriptiv/categorial

A
  • comorbiditatea crescută a unor tulburări
  • heterogenitatea (posibilitatea prezentării unor seturi complet diferite de manifestări)
  • tulburări fără alte specificații
How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q

Directii noi in evaluare si diagnostic

A

realizarea unui diagnostic dimensional
realizarea unui diagnostic focalizat pe simptom
realizarea diagnosticului pe bază de prototip
dezvoltarea unui diagnostic categorial focalizat pe mecanisme etiopatogenetice
utilizarea unor instrumente adecvate din punct de vedere teoretico-metodologic

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

Criterii pentru a ne asigura ca un instrument este util in contexte clinice

A

Standardizare: instrucțiunile, administrarea, cotarea și interpretarea sunt detaliate și nonambigue - repetabilitatea rezultatelor
Fidelitate: acuratețea instrumentului de diagnostic (prin consistență internă, test-retest sau interevaluator)
Validitate: instrumentul măsoară ceea ce își propune să măsoare (conținut, convergentă, discriminantă, concurentă, predictivă)
Validitate diagnostică: măsura î care instrumentul este util pentru luarea unor decizii clinice (pragurile sale permit detectarea unei tulburări)
Validitate incrementală: măsura în care utilizarea instrumentului prezice decizii clinice superioare
Fezabilitate: raportul cost beneficii

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q

Obstavole in evaluarea bazata pe dovezi

A

Datele arată că deopotrivă psihiatrii și psihologii clinicieni adesea nu au încredere în posibilitatea de a implementa evaluarea bazată pe dovezi, folosesc strategii neștiințifice și/sau se bazează excesiv pe experiența anterioară sau pe perspectiva informală a colegilor; obstacole:
- lipsa timpului, a trainingului și a motivației de a urmări evoluția domeniului
- discrepanțe în angajamentul științific la nivel național și în
- accesibilitatea infrastructurală și lingvistică a resurselor științifice
- urmărirea rigidă a tradiției
- obstacole la nivel atitudinal

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
15
Q

Elemente centrale ale actului psihoterapeutic

A
  1. Diagnostic și evaluare clinică
  2. Conceptualizare clinică (generală și specifică)
  3. Tehnici de intervenție
  4. Relație terapeutică
How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
16
Q

Secventa derularii psihoterapiei

A

Ședința 1: rol explorator
Ședința 2 (sau ședințele 2 și 3): diagnostic și evaluare clinică
Ședința 3 (sau 4): conceptualizare și lista de probleme
Ședința 4 (sau 5) -> : intervenția psihoterapeutică propriu zisă

17
Q

Obiective pentru prima sedinta

A
  1. Imagine de ansamblu asupra problemelor pacientului: ce fel de intervenție ar fi, am competența de a o derula?
  2. Psihoeducație în legătură cu boala: factorii psihologici relevanţi
  3. Psihoeducație în legătură cu terapia: ce este psihoterapia, cum funcţionează, care va fi structura ședinţelor, la ce să se aștepte, numărul estimativ de ședinţe
  4. Administrarea bateriei de teste psihologice (temă de casă)
  5. Stabilirea unor detalii administrative: frecvența și costul ședințelor, programarea și anularea ședințelor etc.
  6. Punerea bazelor relației terapeutice
18
Q

Rolul primei sedinte

A
  1. Educarea pacientului cu privire la probleme și psihoterapie
  2. Inducerea speranței de însănătoșire/ameliorare
  3. Formularea unor așteptări realiste față de terapie
    ⇒ normalizarea reacțiilor pacientului față de boală și terapie
19
Q

Sedinta 2 (sau 2 si 3)

A

Etape:
1. Se colectează rezultatele de la testele psihologice (măsurarea manifestărilor și a mecanismelor etiopatogenetice), care vor fi ulterior cotate și interpretate
2. Se administrează interviul clinic (ex. SCID) în scopul stabilirii diagnosticului - durează 1 sau 2 ședințe în funcție de complexitatea simptomatologiei

20
Q

Sedinta 3 (sau 4)

A

Pacientul trebuie să știe:
1. Care sunt problemele
2. De ce au apărut problemele
3. Ce se poate face pentru a le ameliora
(În cazul consilierii, conceptualizarea și lista de probleme se efectuează în ședința 2)

21
Q

Conceptualizarea modelului stres-vulnerabilitate

A

Stresori - se listeaza stresorii psihosociali si/sau biomedicali
Vulnerabilitate - se listeaza mecanismele etiopatogenetice
Tulburari - se listeaza problemele psihologice conform DSM, iar fiecare este analizata la nivel subiectiv, fiziologic si comportamental
Lista de probleme - cum se traduc problemele conform DSM in probleme de viata

22
Q

Sedinta 4 (sau 5)

A

Abordarea problemelor din lista, pe baza modelelor ABC cognitiv si comportamental.
Structurarea sedintelor:
1. Verificarea stării clinice a clientului
2. Verificarea temei pentru acasă
3. Stabilirea agendei terapeutice
4. Derularea agendei terapeutice
5. Formularea temelor pentru acasă
6. Sumarizare și feedback
Ultimele 4 sedinte → integrare si prevenirea recaderilor

23
Q

Componentele planului de interventie

A
  1. Lista de probleme
  2. Scopurile terapeutice
  3. Planificarea terapiei
  4. Obstacole în terapie
  5. Rezultate și concluzii
24
Q

Blocaje care tin de pacient in CBT

A
  • nu conștientizează că are o problemă
  • expectanțe nerealiste despre terapie
  • abilități cognitive/ nivel educațional scăzut, dificultăți economice, suport social limitat
25
Q

Blocaje care tin de scopul interventiei in CBT

A
  • tulburarea este severă
  • nu se cunosc mecanismele etiopatogenetice sau, dacă se cunosc, nu avem tehnici suficient de eficiente pentru a le aborda
26
Q

Blocaje care tin de terapeut in CBT

A
  • face erori multiple (teoretice sau metodologice)
  • dezvoltă relații contratransferențiale puternice, pe care nu le conștientizează și soluționează
  • nu își adaptează intervenția la pacient
27
Q

Care sunt abilitatile de baza ale terapeutului?

A

Comportament orientat spre client
secventa de baza a ascultarii
- Adresarea de întrebări
- Abilități de observare
- Abilități de ascultare
- Reflectarea empatică

28
Q

Elemente de baza ale comportamentului orientat spre client

A

Contact vizual
Vocea: tonul și ritmul vorbirii să indice preocupare față de client
Menținerea pe subiectul de conversație: sticking to the client’s story
Limbaj non-verbal adecvat, ex. înfățișarea clientului, aplecarea în față, față expresivă, gesturi care să încurajeze comunicarea

29
Q

Ce efecte au tipurile de intrebari adresate

A

Intrebari deschise
- Încurajează clientul să vorbească liber
- Lasă clientul să aleagă el direcţia conversaţiei.
Intrebari inchise
- Ghidează comunicarea
- Eficiente în momentul evaluării iniţiale
- Facilitează iniţierea conversaţiei cu clienţii mai puţin deschişi

30
Q

Ce sa eviti in adresarea de intrebari

A
  1. Bombardarea cu întrebări (un șir lung de întrebări, fără a utiliza parafrazări sau sumarizări între acestea)
  2. Întrebări multiple (adresarea simultană a mai multor întrebări)
  3. Întrebări retorice
31
Q

Aspecte importante in observarea clientului

A

Atenție atât la conținutul celor transmise de client, cât și la formă
- comportamentul non-verbal (ex. postură, gesturi, contactul vizual)
- comportamentul verbal (cu ce începe conversația, când schimbă subiectul, vorbește despre el/alții, focalizat pe aspecte concrete/abstracte)
- discrepanțe între cele transmise verbal vs. non-verbal

Atenție la modificările în comportamentele clientului:
- ce impact are ce îi spunem
- cum i se modifică comportamentul pe parcursul ședinței
- cum i se modifică comportamentul pe parcursul intervenției

32
Q

Cum se face incurajare

A

datul din cap
gesturi deschise
repetarea unor cuvinte spuse de pacient
„mm”, „aham”
tăcere

33
Q

Cum se face parafrazarea

A

Spusele pacientului sunt redate cu propriile cuvinte pentru a ne asigura noi că am înțeles și ca să îl asigurăm pe el că am înțeles
Componente:
- o rădăcină a propoziției (sentence stem): ex. „Din ceea ce îmi spui, înțeleg că…”
- cuvintele cheie: extragem cele mai importante idei transmise de pacient
- reformulare: într-o formă sintetizată
- verificarea acurateței: „am înțeles bine?

34
Q

Cum se face sumarizarea?

A

Similară parafrazării, dar utilizată pentru a clarifica mesajele importante
Ajută la distilarea elementelor cheie
Se realizează la început de şedinţă (ce s-a discutat data trecută), la încheierea unei părţi din şedinţa de terapie şi la final.