bottez Flashcards
datare relativa
Datare relativă este direct legată de metoda stratigrafică și presupune observația că stratul
de sus, cu toate elementele componente, este mai recent decât cel inferior, cel mai de jos fiind cel
mai vechi
Datare prin analize chimice/fizice
Arheometria: termenul a fost creat în 1958 de către arheologul britanic Chr. Hawkes,
presupune folosirea metodelor din domeniile “dure” pentru analiza și interpretarea informației
arheologice (aici regăsim o mai veche colaborare cu geologia și paleontologia). Astfel, în anii
1920’ Andrew Douglass aplică metoda dendrocronologiei – tehnnică de datare astronomică
adaptată la arheologie. În anii 1920-30 el s-a ocupat cu analiza polenului din depuneri, având o
echipă ce cuprindea și geologi și botaniști,
1930’, Anna Shepard folosește tehnici microscopice și
chimice în descoperirea căilor comerciale
dendocronologia
A fost creată în 1929 de Andrew Ellicott Douglass (1867–1962), un astronom care a contribuit
la construcția mai multe observatoare, inclusiv la Harvard.
a ]nceput s[
fie tot mai interesat de efectele petelor solare asupra climei prin analiza creșterii inelelor din
copaci (pini din Arizona), făcând o corelare între cantitatea de apă și grosimea inelului și între
ciclurile de creștere ale inelelor și cele ale petelor solare.
datare radiocarbon
limitări ale acestei metode, deoarece este
vorba de un proces regulat (descompunere) și dependent de timp, ceea ce face ca el să nu aibă o
precizie foarte mare. Însă capacitatea de a crea un cadru cronologic absolut pentru preistorie, ba
chiar unul în paralel pentru fazele diferite de dezvoltare a societăților, datate diferit în diverse
locuri (în funcție de nivelul de dezvoltare la care ajunseseră acestea), este esențială în arheologie.
el a demonstrat că înjumătățirea cantității de radiocarbon în materiile
organice (plante și animale) are loc la distanțe regulate de timp.
Datarea prin rezonanță a rotirii electronului
Datarea ESR este folosită cu mare succes în situri arheologice și paleoantropologice, fiind
responsabilă de ex. cu demonstrarea faptului că oamenii moderni din punct de vedere anatomic
au apărut acum 100.000 ani. Tehnica este bazată pe acumularea în timp a electronilor și
cavităților în mantaua cristalină a anumitor minerale,
Datarea potasiu–argon (K-Ar):
K-Ar a fost folosită de la începutul anilor 1960’ pentru datarea rocilor
în care se găseau fosile umane
bazată pe descompunerea naturală și spontană a izotopilor de potasiu,
Datare arheomagnetică:
bazată pe schimbarea polului magnetic în timp
Acest tip de datare trebuie corelat cu datările radiocarbon pentru verificare. Datarea
arheomagnetică presupune cunoașterea nordului magnetic dintr-un anumit loc. Metoda
presupune prelevarea unor mostre (3 x 1 cm cub), care trebuie să fie de lut ars puternic, aproape
solide, cunoscând exact poziția lor; mostrele trebuiesc puse într-o matrice de alamă în care se
toarnă ghips, ale cărui urme lăsate de mostre indică nordul magnetic din momentul arderii.
dacă arsura vine de la prelucrarea
inițială a materialelor de construcție
bioarhologie
Inițial, prin acest termen se înțelegea studiul oaselor animale, sau zooarheologia.
Antropologia fizică este analiza fizică a scheletelor: determinarea sexului și vârstei celor
îngropați, ceea ce poate da informații deosebit de importante despre societatea respectivă –
procentajul femei/bărbați, durata medie de viață
calitatea vieții: aceasta este o problemă subiectivă, datorită informațiilor la care nu avem acces
– condițiile sociale (condiția socială, care îl punea sau nu la adăpost de anumite situații
periculoase), culturale
dieta,boli
proveniența populațiilor: aceasta se poate stabili prin analiza de izotopi stabili din țesuturile
osoase care se formează la diferite vârste.
abordări bioculturale: identificarea sexului rămășițelor umane și asocierea lor cu diferite
condiții de viață pot aduce informații importante despre funcționarea comunității respective.
