Floare Albastra Flashcards
Încadrare în epoca
Mihai Eminescu poet, prozator și jurnalist, este considerat a fi cea mai importanta voce poetica din literatura romana. Făcând parte din epoca “marilor clasici” imprima asupra secolului al XIX lea o înflorire accentuata prin promovarea unei literaturi autentice care sa înlocuiască “formele fără fond”
Încadrarea în opera
“floare albastra” aparține etapei de tinerețe a creației eminesciene, numărându-se printre “Sara pe deal”, “Dorinta”, “lacul”, “povestea teiului” și anunțând ulterioara dezvoltare, culminând cu “Luceafărul”.
E scris în anul 1872 și publicata un an mai târziu în “Convorbiri literare”
Titu Maiorescu despre Mihai Eminescu
Maiorescu apreciază însemnătatea creației sale în articolul “Eminescu și poeziile lui” menționând ca “Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetica romana va începe secolul XX lea sub auspiciile geniului lui și formarea limbei nationale, care și a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasa înfăptuire pana astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmantului cugetării românești “
Specii literare
Nucleu al romantismului în cadrul căreia sunt asociate, în maniera specifica, mai multe specii literare: poem filozofic, egloga și elegie.
Trăsături romantice
Poate fi privita drept un nucleu al romantismului.
-mai multe specii literare: poem filozofic, egloga (lirica peisagistica care înfrumusețeaza viata rustica, prezentând scene de dragoste naiva, idila cu dialog) și elegie (sunt exprimate sentimente de tristețe, regret, melancolie)
-accent pus pe sentimente
-cadru de natura nocturn
-motivul lunii și a stelelor
-antiteza ca figura de stil a construcției
-natura ca stare sufleteasca
-motive specifice (omul de geniu, înger și demon)
-eul poetic dezamăgit de prezent
Trăsătură clasica
Motive: “vanitas vanitatum”, “ fugit irreparabile tempus”
Specii prem meditația pe tema iubirii și a condiției umane =>egloga /idila
Care este tema?
Iubirea în corelație cu natura în dubla ipostaza, cea terestra, ocrotitoare, familiara, părtășa la evenimentele și vibrațiile stărilor sufletești si cea cosmica, rece, a absolutului, perfecțiunii, care îndeamnă spre cunoaștere. Depășind cadrul unei idile, se remarca tema condiției omului de geniu care aspira la absolut
Viziunea poetica
Este romantica, punând în opoziție doua moduri de existenta ori ipostaze ale cunoașterii, respectiv lumea cunoașterii absolute și cea a iubirii concrete, a cunoașterii terestre, explorând astfel incapacitatea ființei umane de a putea îndeplini atât idealul intelectual cât și cel sentimental
Care este laitmotivul
“floare albastra” care apare de 3 ori în text. E preluat de scriitorii romantici, din literatura germana, in lirica lui Novalis, floarea albastra se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei și tulbura d inima îndrăgostitului. In literatura italiana, în poezia lui Leopardi, motivul florii albastre sugerează puritatea iubirii și candoarea iubitei
Motivele din text
Luna, Valea, codrul, izvoarele, prăpastia.
Ce planuri sunt antitetice
-planul eului poetic care aspira către cunoaștere absoluta vs planul fetei care aspira către împlinirea prin dragoste, către atingerea fericirii prin trăirea clipei “carpe diem”
-planul poetic reprezentat în ipostaza apolonica, contemplatitiva vs planul fetei repr într o ipostaza dionisiaca
-planul trecutului (în care iubirea era încă posibila) vs planul prezentului (al singurătății)
-planul cosmic vs natura terestra
-atitudinea eului poetic masculin, calma vs exuberanta fetei
Comentează titlul
Titlul reprezinta motivul central al textului și este alcătuit din două sintagme “floare”, simbolizând efemeritatea, delicatețea și “albastra”, sugerând infinitul cosmic dar și aspirația. Floarea albastra exprima: aspirația către perfecțiune, melancolia generata de pierderea iubirii, a frumuseții fetei; sentimentul de dragoste; imposibilitatea de a fi veșnic fericit; puterea mintii umane de a retrăi cele mai frumoase experiențe prin intermediul invocarii. Titlul e o metafora simbol, care apare și în alte literaturi. Sintagma de regăsește în text de 3 ori:
- o data în in versiunea “albastra mi dulce floare”, în care accentul cade pe epitet, astfel sugerând perfecțiune, infinit și sentimentul de eternitate a omului când iubește, puterea de a iubi
-repetiția pune accent pe idealul de feminitate și de iubire, dar şi efemeritatea relației de dragoste.
Se observa persistenta sentimentului de dragoste în inima îndrăgostitului prin asocierea cu floarea de nu ma uita
Cum e structurata
Pe doua planuri distincte, inegale ca intindere: un plan al femeii, ilustrând monologul liric, iar cel al bărbatului, ilustrând monologul lirico filozofic. Femeia este o copila naiva, dornica sa se maturizeze prin iubire, iar bărbatul este un contemplatuv, sedus de dulceață jocului inocent, dar preocupat de idei filozofice
