FUNDAMENTE - (titlu + șapou) Flashcards
(36 cards)
FUNDAMENTE
La început, filosofia a fost la fel ca știința. Filosofii au căutat explicații firești pentru felul în care sunt lucrurile. Însă ei au pus o întrebare crucială: cum știm dacă explicațiile noastre sunt corecte?
SURSA TUTUROR LUCRURILOR
Originile filosofiei occidentale se regăsesc în ideile așa-numitei Școli din Milet, un grup de gânditori conduși de Thales din Milet, din provincia greacă Ionia, în Asia Mică (parte a Turciei de astăzi).
ORIGINI COSMICE
Anaximandru, discipolul lui Thales, a conceput o teorie inovatoare pentru a explica originiea și natura cosmosului, radical diferită de ideile contemporanilor săi din Milet.
GEOMETRIE SACRĂ
Poate cel mai cunoscut dintre filosofii presocratici, Pitagora a fost o figură aproape mitică, despre care se spune că a fondat o comunitate ca o sectă, dedicată studierii științei, matematicii și misticismului.
TOTUL CURGE
În timp ce alți gânditori considerau că arche - principiul fundamental al cosmosului - este o substanță imuabilă, Heraclit credea că universul este guvernat de o perpetuă schimbare.
TOATE SUNT UNUL
Adoptând o poziție diametral opusă de cea a lui Heraclit, Parmenide susținea că schimbarea pe care o percepem în lume este o iluzie, iar realitatea este eternă și neschimbătoare.
Paradoxurile lui Zenon
Ca discipol al lui Parmenide, Zenon din Eleea credea că toate tipurile de schimbare sunt iluzorii. Pentru a dovedii acest lucru, el a conceput o serie de argumente care aparent demonstrează imposibilitatea mișcării.
Elemente și forțe
Spre deosebire de viziunea statică despre cosmos a lui Parmenide, Empedocle a propus o teorie a unui sistem dinamic format din patru elemente stimulate de forțele atracției și respingerii.
Semințe nemuritoare
În teoria sa inovatoare despre cosmos, Anaxagora sugerează că, derivând dintr-o singură substanță inițială, orice lucru din universul fizic conține o porțiune din toate celelalte lucruri.
Teoria atomistă
În secolul V î. Hr., filosoful Leucip și discipolul său, Democrit, au propus noțiunea revoluționară conform căreia totul este format din particule indestructibile care se mișcă în vid.
Examinarea ideilor
Socrate era o prezență familiară în piața din Atena, unde obișnuia să antreneze cetățenii și discipolii în discuții filosofice, contestându-le ideile preconcepute și căutând cunoașterea.
Tărâmuri platonice
În centrul filosofiei lui Platon se află ideea că lumea în care trăim este înșelătoare și că nu putem avea încredere în simțurile noastre. Într-adevăr, pentru Platon, lumea noastră nu este decât o umbră aruncată de tărâmul superior al Formelor.
Platon: mitul peșterii
În dialogul Republica, Platon prezintă un mit pentru a arăta cum informațiile înșelătoare oferite de simțurile noastre ne limitează cunoașterea realității.
Doar o lume
Aristotel, cel mai strălucit discipol al lui Platon, nu a fost de acord cu teoria Formelor propusă de mentorul său. În schimb, a avansat că învățăm despre lume doar prin experiență.
Forma este funcție
Aristotel susținea că a înțelege un lucru înseamnă să știi patru lucruri despre el: din ce este făcut; cum a luat ființă; aspectul său; și ce funcție îndeplinește.
Un cosmos geocentric
Viziunea lui Aristotel despre un cosmos cu Pământul în centru, înconjurat de sfere cerești, a fost modelul astronomiei timp de 1 900 de ani.
Scopuri în natură
În opinia lui Aristotel, tot ce există are o cauză finală sau un scop - ceea ce în greacă se numește telos. Cu alte cuvinte, totul în natură există pentru a îndeplini un țel.
Filosofia scolastică
Cultura europeană medievală a fost dominată de Biserica Catolică, iar filosofia clasică a lui Platon și Aristotel a fost treptat asimilată în învățăturile creștine.
Transubstanțiere
Folosind noțiunile aristotelice de substanță, materie și formă, Toma d’Aquino a susținut că, în timpul Sfintei Împărtășanii, pâinea și vinul devin cu adevărat trupul și sângele lui Iisus.
Briciul lui Occam
William de Ockam (sau Occam) a fost deopotrivă călugăr franciscan și teolog scolastic. Faimosul lui principiu, cunoscut ca briciul lui Occam, spune că, în cazul a două ipoteze concurente, ar trebui să o alegem pe cea mai simplă.
Revoluția Științifică
Deși Renașterea a fost mai ales o mișcare artistică și culturală, importanța acordată libertății de gândire a pus sub semnul întrebării autoritatea religiei și a inițiat o epocă de descoperiri științifice fără precedent.
Îndoiala despre lume
Formulând probabil cea mai cunoscută afirmație din filosofia modernă, René Descartes a inaugurat o nouă abordare a cercetării filosofice, care avea să fie cunoscută drept raționalism.
Minte și corp
Făcând o distincție între minte și corp și acordând întâietate rațiunii în detrimentul observației, René Descartes a pus bazele filozofiei raționaliste moderne.
Corpul ca mașină
Dualismul minte/corp avansat de Descartes a iscat o dezbatere care a continuat pe parcursul secolelor XVII și XVIII. Printre primii care au respins teoria lui Decartes s-a aflat un filosof britanic, Thomas Hobbes.
