legea 302/2004 Flashcards
legea 302/2004
Certificatul prevăzut în anexa nr. 9 se completează de către
judecătorul delegat cu executarea din cadrul instanței care a pronunțat în primă instanță hotărârea judecătorească a cărei recunoaștere se solicită
Atunci când hotărârea a fost dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, certificatul se completează de către judecătorul delegat cu executarea din cadrul Tribunalului București.
Certificatul, hotărârea judecătorească și, dacă este disponibil, referatul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune înainte de
pronunțarea hotărârii judecătorești sau pe perioada supravegherii, după caz, sunt transmise prin fax, e-mail sau prin orice mijloc de comunicare sigur, care lasă o urmă scrisă, autorității străine competente să îl primească sau să îl execute.
Odată cu transmiterea documentelor prevăzute la art. 220 alin. (2), judecătorul delegat cu executarea solicită informații cu privire la:
a) durata maximă a privării de libertate prevăzute de legislația statului de executare pentru infracțiunea cu privire la care s-a pronunțat hotărârea judecătorească și care ar putea fi impusă persoanei condamnate în cazul încălcării măsurilor de probațiune sau al săvârșirii unei noi infracțiuni de către persoana condamnată;
b) declarația statului de executare cu privire la asumarea sau neasumarea deciziilor subsecvente recunoașterii hotărârii judecătorești.
Ulterior transmiterii documentelor prevăzute la art. 220 alin. (2), judecătorul delegat cu executarea comunică, din oficiu sau la cererea autorității competente din statul de executare
informații suplimentare necesare pentru recunoașterea hotărârii judecătorești sau pentru executarea măsurilor de probațiune.
Certificatul transmis autorității competente din statul de executare poate fi retras atunci când:
a) după transmiterea documentelor prevăzute la art. 220 alin. (2), dar mai înainte de recunoașterea hotărârii judecătorești de către statul de executare, se constată că sunt incidente dispozițiile referitoare la revocarea sau anularea sancțiunii;
b) după primirea informațiilor solicitate potrivit art. 221 alin. (1) se constată că durata maximă a privării de libertate prevăzută de legislația statului de executare pentru infracțiunea cu privire la care s-a pronunțat hotărârea judecătorească și care ar putea fi impusă persoanei condamnate în cazul încălcării măsurilor de probațiune sau al săvârșirii unei noi infracțiuni de către persoana condamnată este superioară celei prevăzute de legea română;
c) după primirea deciziei de adaptare a măsurilor de probațiune sau a duratei termenului de încercare aplicate prin hotărârea judecătorească a cărei recunoaștere a fost solicitată, se apreciază că măsurile de probațiune stabilite de statul de executare nu sunt de natură să corespundă celor dispuse în hotărârea judecătorească română ori să asigure reintegrarea socială a persoanei condamnate.
Termenul de retragere a certificatului de recunoastere a hotararii judecatoresti:
În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), certificatul poate fi retras cel mai târziu la expirarea unui termen de 10 zile de la primirea informațiilor, în afară de cazul în care s-a început executarea măsurilor de probațiune.
În luarea unei decizii cu privire la retragerea certificatului, judecătorul delegat cu executarea poate solicita
punctul de vedere al serviciului de probațiune care este competent să supravegheze executarea sancțiunii în România.
Executarea măsurilor de probațiune aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de statul de executare este guvernată de legea
statului de executare.
Competența judecării unei căi de atac în vederea desființării sau modificării hotărârii judecătorești aparține
statului român.
Amnistia sau grațierea poate fi acordată
atât de statul român, cât și de statul de executare.
Executarea măsurilor de probațiune cu asumarea deciziilor subsecvente de către statul de executare
Ulterior recunoașterii hotărârii judecătorești, statul de executare este competent să
ia toate deciziile subsecvente cu privire la sancțiunea aplicată prin hotărârea judecătorească română, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 225.
Executarea măsurilor de probațiune cu asumarea deciziilor subsecvente de către statul de executare
Pe durata supravegherii, judecătorul delegat cu executarea comunică
din oficiu informații care ar putea duce la modificarea măsurilor de probațiune, la revocarea sancțiunii sau la executarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță ca urmare a nerespectării unei măsuri de probațiune.
În situația în care, înainte de recunoașterea hotărârii judecătorești de către statul de executare, instanța română a procedat la punerea în executare a măsurilor de probațiune, supravegherea acestora
încetează în România de la data la care instanța de executare a fost informată cu privire la recunoașterea hotărârii judecătorești.
În situația în care statul de executare declară că, în anumite cazuri, expres menționate, nu își asumă deciziile subsecvente recunoașterii hotărârii judecătorești, instanța de executare redobândește
competența cu privire la revocarea sancțiunii aplicate prin hotărârea judecătorească. Declarația statului de executare se verifică de către judecătorul delegat cu executarea la data completării certificatului.
Executarea măsurilor de probațiune fără asumarea deciziilor subsecvente de către statul de executare
Judecătorul delegat cu executarea solicită autorității competente a statului de executare ca, pe durata supravegherii, să
informeze instanța de executare din România cu privire la orice constatare care ar putea să atragă revocarea sancțiunii, în special cu privire la nerespectarea măsurilor de probațiune sau săvârșirea unei noi infracțiuni. Informarea se realizează prin completarea formularului prevăzut în anexa nr. 10.
