LP Flashcards
(52 cards)
- Concentrația procentuală reprezintă:
a. Cantitatea (g) de substanță dizolvată în 100 g soluție;
b. Numărul de moli de substanță dizolvați în 1 L soluție;
c. Cantitatea (g) de substanță dizolvată în 1000 g soluție.
a. Cantitatea (g) de substanță dizolvată în 100 g soluție;
- Concentrația normală reprezintă:
a. Numărul de echivalenți de substanță dizolvați în 1 mL de soluție;
b. Numărul de moli de substanță dizolvați în 100 mL soluție;
c. Numărul de echivalenți de substanță dizolvați în 1 L de soluție;
c. Numărul de echivalenți de substanță dizolvați în 1 L de soluție;
- Concentrația molară reprezintă:
a. Numărul de moli de substanță dizolvați în 1000 mL de soluție.
b. Numărul de moli de substanță dizolvați în 100 mL de soluție.
c. Numărul de echivalenți de substanță dizolvați în 1 L de soluție;
a. Numărul de moli de substanță dizolvați în 1000 mL de soluție.
- Titrul unei soluții reprezintă:
a. cantitatea de substanță (g) conținută în 1 mL de soluție;
b. Numărul de echivalenți de substanță dizolvați în 1 L de soluție;
c. Cantitatea (g) de substanță dizolvată în 100 g soluție;
a. cantitatea de substanță (g) conținută în 1 mL de soluție;
- Din punct de vedere nutritiv, mierea furnizează:
a. 300 kcal la 100 g produs;
b. 150 kcal la 100 g produs;
c. 500 kcal la 100 g produs
a. 300 kcal la 100 g produs;
- Puritatea mierii se evaluează prin:
a. aprecierea prezenței sau absenței unor fragmente de albine, ceruri;
b. aprecierea prezenței sau absenței ciupercilor și bacteriilor;
c. aprecierea gradului de cristalizare.
a. aprecierea prezenței sau absenței unor fragmente de albine, ceruri;
- Din fermentarea a 17 g glucide rezultă aproximativ:
a. 0,5 % vol. alc.
b. 2 % vol. alc
c. 1 % vol. alc.
c. 1 % vol. alc.
- Dozarea glucidelor se poate realiza prin mai multe tehnici, precum:
a. Tehnici cromatografice, spectrofotometrice, titrimetrice, prin procedee enzimatice, cu ajutorul
refractometriei sau prin imunoanaliză.
b. Numai prin titrare, cu ajutorul metodei Schoorl.
c. Prin titrimetrie și refractometrie.
a. Tehnici cromatografice, spectrofotometrice, titrimetrice, prin procedee enzimatice, cu ajutorul
refractometriei sau prin imunoanaliză
- Evaluarea hidraților de carbon reducătoare prin metoda iodometrică se bazează pe:
a. Proprietatea aminoacizilor de a reduce soluția Tollens de către hidroxilul glicozidic din
molecula lor;
b. Proprietatea glucidelor de reduce soluția Fehling la oxid cupric de către hidroxilul glicozidic
din molecula lor.
c. Proprietatea zaharurilor de a reduce soluția Fehling la oxid cupros de către hidroxilul glicozidic
din molecula lor
c. Proprietatea zaharurilor de a reduce soluția Fehling la oxid cupros de către hidroxilul glicozidic
din molecula lor.
- Caracteristicile senzoriale de interes major în analiza calității fructelor și legumelor sunt
reprezentate de:
a. Forma, mărimea, aspectul epidermei și miezului, consistența, gustul, suculența, starea de
prospețime, de sănătate și curățenie, gradul de maturitate, mirosul, gustul, persistența pieliței.
b. Forma, mărimea, aspectul epidermei și miezului, fluiditatea, gustul, suculența, starea de
prospețime, de sănătate și curățenie, gradul de maturitate, mirosul, gustul.
c. Aspectul miezului și semințelor, mirosul, gustul, nivelul umidității, starea de sănătate și
curățenie, gradul de maturitate.
a. Forma, mărimea, aspectul epidermei și miezului, consistența, gustul, suculența, starea de
prospețime, de sănătate și curățenie, gradul de maturitate, mirosul, gustul, persistența pieliței
- În prezența vitaminei C, 2-6-diclofenolindoenolul se reduce trecând în:
a. Acid dehidroascorbic;
b. Leucoderivat;
c. Ascorbat de sodiu
b. Leucoderivat;
- În condiții ideale de laborator, determinarea analizelor fizico-chimice a alimentelor se face la
temperatura de:
a. 20 °C;
b. 15 – 20 °C;
c. 22 °C
a. 20 °C;
- Valoarea acidității fructelor variază:
a. Invers proporțional cu nivelul zaharurilor fermentabile;
b. Crește odată cu acumularea zaharurilor fermentabile pe timpul maturării fructelor;
c. Rămâne constantă.
a. Invers proporțional cu nivelul zaharurilor fermentabile;
- În funcție de specie, conținutul în glucide totale variază după cum urmează:
a. 2,2 % - 28,0 % în cazul fructelor şi între 1 % - 27 % în cazul legumelor.
b. 1,2 % - 18,0 % în cazul fructelor şi între 0,5 % - 17 % în cazul legumelor.
c. 2,0 % - 25,0 % în cazul fructelor şi între 1 % - 22 % în cazul legumelor.
a. 2,2 % - 28,0 % în cazul fructelor şi între 1 % - 27 % în cazul legumelor.
- În funcție de condițiile agro-pedo-climatice, nivelul de glucide din fructe variază după cum
urmează:
a. fructele provenite din zone mai răcoroase şi cu precipitații ridicate, precum şi cele provenite de pe
soluri lutoase vor prezenta un conținut mai mare de glucide totale.
b. fructele provenite din zone mai călduroase şi cu precipitații reduse, precum şi cele provenite de pe
soluri nisipoase vor prezenta un conținut mai mic de glucide totale.
c. fructele provenite din zone mai călduroase şi cu precipitații reduse, precum şi cele provenite de pe
soluri nisipoase vor prezenta un conținut mai mare de glucide totale.
c. fructele provenite din zone mai călduroase şi cu precipitații reduse, precum şi cele provenite de pe
soluri nisipoase vor prezenta un conținut mai mare de glucide totale.
- Repartizarea glucidelor în țesuturile fructelor variază astfel:
a. nivelul de glucide hidrosolubile scade de la peduncul înspre caliciu, dar și din centru înspre
exteriorul fructului, precum și de la zonele verzi înspre cele colorate în galben și roșu.
b. nivelul de glucide hidrosolubile crește de la caliciu înspre peduncul, dar și din exterior înspre
interiorul fructului, precum și de la zonele mai colorate înspre cele mai verzi;
c. nivelul de glucide hidrosolubile crește de la peduncul înspre caliciu, dar și din centru înspre
exteriorul fructului, precum și de la zonele verzi înspre cele colorate în galben și roșu.
c. nivelul de glucide hidrosolubile crește de la peduncul înspre caliciu, dar și din centru înspre
exteriorul fructului, precum și de la zonele verzi înspre cele colorate în galben și roșu.
- După granulație și dimensiuni, zahărul cristal poate fi:
a. cu granulație mare, cu dimensiuni de 1,3 – 2,5 mm; cu granulație medie, 0,7 – 1,3 mm; cu
granulație mică, cu mărimea cristalelor de 0,3 – 0,7 mm.
b. cu granulație mare, cu dimensiuni de 1,0 – 2,0 mm; cu granulație medie, 0,7 – 1,3 mm; cu
granulație mică, cu mărimea cristalelor de 0,3 – 0,6 mm.
c. cu granulație mare, cu dimensiuni de 1,0 – 2,5 mm; cu granulație medie, 0,5 – 2,3 mm; cu
granulație mică, cu mărimea cristalelor de 0,3 – 0,5 mm.
a. cu granulație mare, cu dimensiuni de 1,3 – 2,5 mm; cu granulație medie, 0,7 – 1,3 mm; cu
granulație mică, cu mărimea cristalelor de 0,3 – 0,7 mm.
- Nivelul umidității zahărului trebuie să se încadreze în intervalul:
a. Maxim 0,10 – 0,15 %;
b. Minim 0,10 – 0,15 %;
c. Maxim 0,05 – 0,10 %.
a. Maxim 0,10 – 0,15 %;
- Proporția de cenușă a zahărului trebuie să fie:
a. Maxim 0,02 % la zahărul cristal și pudră;
b. Minim 0,03 % la zahărul cristal și pudră;
c. Maxim 0,03 % la zahărul cristal și pudră.
c. Maxim 0,03 % la zahărul cristal și pudră.
- În funcție de specia de plante de la care provine, mierea se clasifică:
a. Miere de mană, monofloră, polifloră.
b. Miere monofloră și polifloră;
c. Miere de flori, de mană, polifloră.
b. Miere monofloră și polifloră;
- Nivelul umidității mierii nu trebuie să depășească:
a. 20 %, indiferent de sortiment;
b. 20 – 35 %, în funcție de sortiment;
c. 15 %, indiferent de sortiment
a. 20 %, indiferent de sortiment;
- Valoarea acidității mierii trebuie să fie:
a. maxim 4 – 5 grade de aciditate;
b. maxim 3 – 3,5 grade de aciditate;
c. minim 5 grade de aciditate.
a. maxim 4 – 5 grade de aciditate;
- În funcție de gradul de extracție, făina se clasifică în:
a. 30 %, 50 %, 70%;
b. 30 %, 60 %, 90 %;
c. 30 %, 70 %, 80 %.
c. 30 %, 70 %, 80 %.
- Aciditatea făinii se va încadra în următoarele limite:
a. Maxim 2,2 la făina 480; maxim 3,0 la cea 780; maxim 4,0 la făina de tip 1300;
b. Maxim 2,2 la făina 780; maxim 3,0 la cea 480; maxim 4,0 la făina de tip 1300;
c. Maxim 2,2 la făina 1300; maxim 3,0 la cea 780; maxim 4,0 la făina de tip 480.
a. Maxim 2,2 la făina 480; maxim 3,0 la cea 780; maxim 4,0 la făina de tip 1300;