Analiza naratiunii Flashcards
(28 cards)
Cele 3 planuri a instantelor narative
Real-a concret + abstract
Cultural- A concret + abstract
Fictional/textual- Narator + Naratar
Nivel narativ (diegetic)
nivelul extradiegetic (actul narativ se desfășoară în afara diegezei),
nivelul intradiegetic (nararea se face din interiorul diegezei)
nivelul metadiegetic (e cazul povestirilor în ramă, atunci când unul dintre personaje își
asumă rol de narator al unui istorii situate la alt nivel diegetic)
Nar la pers 1
(participă la acţiune sau relatează din interiorul lumii povestite);
Situare la același nivel diegetic (lumea reprezentată) cu evenimentele
povestite;
Acest tip de narațiune are caracteristicile unei naraţiuni spuse din
punct de vedere subiectiv;
Derivată istoricește din narațiunea experiențială
Are aparențele unui tip narativ „natural”
A evoluat încet spre narațiunea autobiografică și abia odată cu
devenirea modernă a romanului va fi integrat ca tehnică de natură
„epică” în literatură
Nar la pers a 3 a
Situare la un nivel diegetic diferit (nivel al reprezentării)
Are caracteristicile unei naraţiuni „aparent obiective”.
Tip narativ construit cultural din instituția poetului oral și din formele
narative populare;
Va deveni unui dintre instrumentele importante ale funcționării
8
„mimetice” a literaturii (realismul / istoria)
Naratiunea auctoriala
perspectivă externă istoriei narate
naratorul pare a-și asuma rolul de cronicar impersonal care se situează la o
depărtare „obiectivă” de evenimente
Dominant în literatura europeană datorită unor forme canonice care își
asumă obiectivitatea (epopeea, narațiunea istoriografică, romanul realist
etc.)
Atributele narațiunii auctoriale: omnisciența (capacitatea de a privi în
„mințile personajelor”), omnipotența (controlul total asupra elementelor
lumii narative) și obiectivitatea (imparțialitatea reprezentării „realului”).
Nar personala (figurala)
intermedierea narativă e mascată înapoia unui personaj-reflector (Stanzel
10
preia această noțiune de la Henry James).
Clasificarea naratorilor facuta de G. Genette
naratorul heterodiegetic: narator care se află în exteriorul
diegezei.
narator homodiegetic – narator care este şi personaj;
narator autodiegetic– narator care este şi personaj principal (I.l.
Caragiale, La hanul lui Mânjoală);
narator intradiegetic (metadiegetic) – naratori care produc o
poveste ca personaje ale unei naraţiuni principale (cadru)
Şeherezada (actul sau – metadiegeză, hypodiegeză)
NARATORUL HETERODIEGETIC - SUBTIPURI:
auctorial: centrul de greutate se situează în narator (perspectivă externă ilimitată, posibilitatea
omniscienței (externe și interne), perceperea totalității lumii narative (vizibilă în porțiuni ample ale
romanului realist);
actorial: centrul de greutate se situează în actor (personaj); narațiunea se focalizează pe relația
personajului cu ceva din lumea narativă; perspectiva e orientată de unul dintre personaje (și atunci
este fixă ca la Henry James - Ambasadorii, de exemplu) sau de mai multe personaje (și atunci este
variabilă ca în Doamna Bovary de Flaubert, de exemplu);
neutru: nu există niciun centru de orientare; viziune panoramică (proza scurtă a lui Hemingway, de
exemplu)
Naraţiunea homodiegetică – naratorul joacă şi un rol în diegeză
auctorial: centrul de greutate se situează în narator / perspectiva e a personajului
narator: „Munca la care eram supus zi de zi pricinui în câteva săptămâni o
schimbare serioasă în starea sănătății mele. Cu cât stăpânul meu câștiga mai
mult de pe urma mea, cu atât devenea mai nesățios. Îmi pierduse cu totul pofta
de mâncare și ajunsesem un adevărat schelet” (J. Swift, Călătoriile lui Gulliver,
p. 104) – subiectivitate experiențială
actorial: centrul de greutate se situează în actor / perspectiva e a personajului
actor: „Mi-am amintit în acele momente de o întâmplare pe care mama mi-o
povestise în legătură cu tatăl meu. Eu nu-l cunoscusem. Tot ce știam cu exactitate
despre acel om, este poate ceea ce îmi spune atunci mama: el s-a dus să vadă cum
era executat un asasin. Era bolnav la gândul că se ducea. S-a dus totuși iar
întorcându-se a vomitat o bună bucată de vreme în dimineața aia” (A. Camus,
Străinul) - „martor
Focalizarea
-functia de interpretare a naratorului
Relaţia de focalizare este o relaţie între un
focalizator (punctul din care elementele sunt vizualizate)
„poate fi inclus într-un personaj (adică într-un element al fabulei), sau în afara lui”
(Bal, 2008,153)
focalizat (“obiectul”, “personajul” focalizat)
personaj, obiect, peisaj sau eveniment
Obiectele focalizate sunt de două feluri, după M. Bal: perceptibile (evenimente,
contururi personagiale etc.) sau non-perceptibile (gânduri, sentimente etc.)
Relația dintre cele două elemente orientează perspectiva discursului narativ
Tipuri de focalizare
focalizarea zero: naratorul știe mai mult decât personajele; este
focalizarea specifică acelui tip de narator heterodiegetic
auctorial (tradițional: pers a III-a, ominscient)
focalizarea internă: perspectiva e plasată la nivelul personajului.
Aceasta poate fi fixă (un singur personaj orienteză perspectiva
actului narativ), variabilă (perspectiva e plasată, pe rând, la
nivelul mai multor personaje) sau multiplă (același eveniment e
evocat de mai multe ori).
focalizarea externă: personajele evoluează fără ca naratorul să
ne spună ceva despre „interioritatea” acestuia. Narațiunea e
concentrată pe faptele brute, mecanice ale personajului.
Perspectiva tipologica asupra personajului
-figură
antropomorfă ce trimite spre amănunte legate de tipologia
umană
-Studiile literare tradiţionale au avut tendinţa de a interpreta
personajele drept reprezentări (verosimile) ale unor tipuri
general – umane
-trimit la o
tipologie umană care se regăseşte în afara „operei”. Această
„imagine” preexistă personajului şi-i determină acestuia
29
interpretarea.
Propp - şapte roluri fundamentale ale naraţiunii (basmului) pe care le numeşte
D.Tucan - Teoria Literaturii
“DRAMATIS PERSONA”
1.Eroul (cautatorul)
2.Fata de imparat (pers cautat)
3.Tatal ei (trimitatorul)
4.Donatorul
5.Raufacatorul
6.Ajutorul
7.Falsul erou
Actantul
Personajul- element activ care actioneaza
Actant-eul logic, functional- aprox rolul personajului in actiune
Actor - unitate discursiva, alcatuita din nume, portret etc - personajul in dimensiunea sa tipologica
Personajul are o dubla dimensiune
-iconica - imag tipologica, rol tematic - el generate in primul rand de discurs
-actantiala - rol al actiunii, actant, elementele generate de “actiune”
Personajul literar
ACTANT: adică reprezintă suma actelor îndeplinite în acţiunea
narativă
IMAGINE ANTROPOMORFĂ ficţională construită cu ajutorul
instrumentelor narative (acţiune, dialog, descriere – portret). Această
imagine poate avea coerenţă tipologică de un anume tip
Naratiune si descriere
Logica evenimentiala _nar propriu zisa, derularea temporala aa actiunii narative
Logica reprezentărilor statice (cadru, figuri personagiale,
„obiecte”) – descriere
Ambele conlucrează pentru a configura „conexiunea esențială a
relațiilor spațiale și temporale”- cronotopul
Ordinea temporala
relația cu o logică a desfășurării
temporale.
Procedee narative generatoare de acronie:
Analepsă (flashback): evocare, retrospecție, întoarcere în trecut
Prolepsă (flashforward): anticipare
Durata (viteza naratiunii)
narațiunea care zăbovește și densifică
narațiunea care survolează cu viteză deasupra evenimentelor
narațiunea izocronică sau narațiunea simultană.
Frecventa
Narațiunea singulativă (a povesti o dată ceea ce se întâmplă o singură dată)
Narațiunea iterativă (a povesti de mai multe ori ceea ce se întâmplă o dată)
Naratiunile trecutului
Temporalitatea mitică (Vergiliu, Eneida)
Timp istoric verosimil, redat autentic (romanul istoric)
Timp istoric disonant (Romanul anacronizant: I. Calvino, Cavalerul inexistent)
Timp istoric personal (narațiunea autobiografică)
Timp istoric alternativ (narațiunea contrafactuală: Philip K. Dick, Omul din
castelul înalt (The Man in the High Castle))
Naratiunile prezentului
determinări realiste (romanul realist) /
determinări autenticiste (romanul modernist)
Naratiunile viitorului
virtuți anticipatoare – romane SF, post
apocaliptice, distopiile etc.
Naratiunile desprinse de istorie
(temporalitate a fabulosului care,
uneori, încadrează un tip de discurs alegoric): basme, romane fantasy,
alegorii politice.
