Elemente de poetica si retorica literara Flashcards

Question

F intertextuala

Answer 1

epocile mai recente (modernitatea postmodernitatea) au re-evaluat funcţia estetică a versului, redefinind-o ca o funcţie intertextuală. Versul, în acest caz, este elementul structural care face legătura între textele denumite generic „poezie”. Versul defineşte integrarea unui text într-o clasă de texte mai amplă sau mai restrânsă: poezie, sonet, rondel etc

Answer 2

 Sunt acele deviaţii de la norma lingvistică ce pot fi urmărite la nivelul morfologic al limbajului.  Conform mecanismelor de deviaţie pot fi împărţite în două categorii: figurile abaterii morfologice şi figurile echivalenţei morfologice

Answer 3

1.Repetitiile in acelasi vers 2.Repetitiile in strofa 3.Repetitii flexionare

Answer 4

Geminatie: repetarea unui cuvânt în spaţiul unui singur vers: “cine face bine, bine găseşte”

Answer 5

a. anafora: repetiţia unui cuvânt la începutul versurilor, sau în fruntea a cel puţin două propoziţii: “Pe dealurile albastre / De sânge urcă luna / De sânge pare lacul” (Bacovia); b. epifora: repetiţia unui cuvânt la sfârşitul versurilor, sau la sfârşitul propoziţiilor: Eu stau la covată şi cânt / Dar singură nu ştiu ce cânt (G. Coşbuc);  c. Anadiploza: repetiţia unuia sau mai multor cuvinte la sfârşitul unui vers şi reluarea sa la începutul versului următor: “Vine! Vine! Vine! Şi-n sfârşit s-arată / Şi-n sfârşit s-arată vornicul Moţoc” (B. P. Haşdeu)

Answer 6

poliptoton: Repetarea aceluiaşi cuvânt sub forme flexionare diferite: „De-i vezi murind, să-i laşi să moară, / căci moartea e menirea lor (G. Coşbuc). (+ parigmenon)

Answer 7

Sunt acele deviaţii care pot fi urmărite la nivelul sintactic al limbajului (unitatea de bază fiind propoziţia).

Answer 8

1. adiţia unei unităţi sintactice: PARANTEZA 2. substracţia unei unităţi sintactice:  a. ELIPSA: „Suflete-n pătratul zilei se conjugă / Paşii lor sunt muzici, imnurile – rugă (L. Blaga).  b. ZEUGMA: Figură de stil prin care se unesc părți de propoziție (verbul predicat, un adjectiv-atribut, un complement circumstanțial) într-o relație gramaticală cu mai multe cuvinte din propoziție, dintre care numai cu unele poate fi justificată din punct de vedere strict logic: “În tumultul unor amici, al unor griji, al unor mâhniri” 3. permutaţia: ANASTROFA sau inversiunea gramaticală: „Te uită cum ninge decembrie” (G. Bacovia)

Answer 9

Sunt acele abateri care pot fi urmărite la nivelul semantic al limbajului.

Answer 10

1.Izotopiil semantice 2.Comparatia 3. Antiteza

Answer 11

Izotopia semantică = dominanta semantică a unui text (în cazul nostru, de exemplu, oglindirea ca metaforă paradoxală a relaţiei identitate – non-identitate);  Izotopiile semantice, însă, se raportează la universuri semantice de largă circulaţie culturală, structuri de semnificaţie care, într-o formă sau alta, pot fi observate în mai multe texte literare. Aceste structuri de semnificaţie cu largă circulaţie culturală sunt denumite TEME.  Tema – generalitate / izotopie semantică– particularitate a textului  Atenţia acordată TEMELOR literare (neexcluzând analiza nuanţelor particulare) poate fi punctul de plecare al studiului relaţiilor între textele diverşilor autori ori al studiului relaţiilor dintre opere scrise în diverse epoci istorice sau orizonturi culturale.

Answer 12

E un termen împrumutat din pictură și muzică (înseamnă subiectul compoziției / parte a subiectului)- E de obicei identificat în literatură ori cu o situație tipică (motivul singurătății), ori cu un element de Inimă. (Apă de lacrimă). semnificație care iese în evidență și care poate fi întâlnit și-n alte texte (motivele acvatice, de ex.)- E, la fel ca tema, o semnificație cu circulație culturală- Identificând motive, nu discutăm neapărat despre nuanțele de semnificație ale textelor particulare, ci despre semnificații separate de text trebuie să fim atenți la text!

Answer 13

: punerea în relaţie de echivalenţă sinonimică a două 55 semantici, una “necunoscută” (abstractă, problematică) şi cealaltă “cunoscută” (concretă, inteligibilă): “râde ca un apucat”; “merge ca o maimuţă”

Answer 14

punereaînparalel a douăsemnificaţiide naturăantonimică; “Ea un îngercese roagă.El un demon cevisează Ea o inimăde aur.El un sufletapostat;

Answer 15

Adiţia semantică: TAUTOLOGIA (tautos /acelaşi –logos /cuvânt): “Crima nu e politică... Crima e crimă” Substracţia semantică: OXIMORONUL

Answer 16

Mecanismul substituţiei semantice: “de prea mult aur / soare crapă boabele de grâu” “pisica– diavol” reprezintă folosirea unui cuvânt nu pentru sensul său primar, ci pentru unul secundar: de natură metaforică, simbolică,

Answer 17

Un sens este substituit altuia conform unui raport de contiguitate (legătură sau dependenţă) existent în realitate

Answer 18

efect pentru cauză : “La noi sunt lacrimi multe” (O. Goga); cauză pentru efect : “Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium” (M. Eminescu); Creator pentru creaţie: “am văzut un Picasso”; “conţinător” pentru conţinut: “beau un pahar”; Locul de provenienţă pentru produs: “a bea un Cotnar”; Organ anatomic pentru fenomen psihic: “om cu cap”, “n-are inimă”; Producător pentru produs „și-a luat un Samsung”. Câteodată acest tip de metonimie se lexicalizează, devenind substantiv comun: adidas, xerox, drujbă. Instituție pentru persoanele responsabile: „Palatul Victoria neagă orice responsabilitate” Obiect pentru cel care-l folosește: „Fordul gri m-a lovit”

Answer 19

un transfer semantic care se petrece la un moment dat în istoria culturii (şi a unei limbi, de asemenea) datorită unui raport de contiguitate (dependenţă) sau incluziune.  transferul metonimic este mecanismul primar care care stă la baza simbolului; Ex.: “cruce” pentru “creştinism”

Answer 20

-- Înlocuirea unei semnificaţii literale cu o semnificaţie valorică Înlocuirea este guvernată de un COD CULTURAL

Answer 21

- relaţia metonimică de la care porneşte orice construcţie simbolică (transferul metonimic): v. simbolul crucii, simbolul pisicii;- Fixarea în conştiinţa unei comunităţi şi naşterea codului cultural (intermediatorul descifrării semnelor simbolice - U. Eco

Answer 22

Ca şi simbolul, metafora este definită în mod tradiţional ca transfer de sens bazat însă, spre deosebire de acesta, pe cadrele unei analogii şi nu pe acelea ale unui transfer metonimic care generează un cod cultural.  Simbolul este un transfer de semnificaţie bazat pe intermedierea unui cod cultural, aşadar este un semn static (care nu poate fi interpretat decât in limitele unui cadru /cod cultural/ care-i controlează semnificaţiile).  Spre deosebire de acesta, metafora este transfer de semnificaţie (bazat pe o analogie mai mult sau mai puţin evidentă) fără intermedierea unui astfel de cod cultural şi, datorită ambiguităţii generate, poate fi considerat un semn dinamic.

Answer 23

1.metafora in absentia [acel raport de analogie în care termenul evocat nu este prezent în frază, rămânând cititorului rolul de a-l reconstitui] “trece albă regina nopţii”– “luna”; “leul [Ahile în contextul Iliadei] s-azvârle”; 2.- metafora in praesentia este raportul de analogie care leagă direct doi termeni impunând identitatea între ei [“ea e o floare”] Analizând metaforele conceptuale putem observa că metafora, în general, este departe de a avea exclusiv o funcţie estetică (ornamentală) şi nu se raportează numai la literatură: în fapt metafora are o funcţie cognitivă

Answer 24

a. Substituţia unei semnificaţii abstracte cu una concretă: METAFORĂ CONCRETIZATOARE: “De acum eram încredinţat că firul libertăţii o sa mi-l torc mai departe acelaşi...” (L. Blaga); b. Substituţia unei semnificaţii concrete cu una abstractă: METAFORĂ ABSTRACTIZATOARE: “O, vis ferice de iubire, / Mireasă blândă din poveşti” (M. Eminescu); c. Substituţia unei semnificaţii “in-animate” cu una “animată”: METAFORĂ PERSONIFICATOARE: “Bătrânul fluviu bate-n maluri” (D. Zamfirescu); d. Substituţia unei semnificaţii +(-) pozitiv cu una–(+) pozitiv : METAFORĂ IRONICĂ: “urâtule”; e. Substituţia unei semnificaţii care trimite la “micime” cu una care trimite la “mărime” : METAFORĂ HIPERBOLICĂ („De prea mult aur crapă boabele de grâu.„, “fuge mâncând pământul”); f. Substituţia unei semnificaţii care trimite la “mărime” cu una care trimite la “micime” : METAFORĂ MEIOTICĂ (litotă); (LITOTA – presupune a spune mai puţin, dar a semnifica mai mult – “arde o candela cât un sâmbure de mac”)

Answer 25

Alegoria Parabola

Answer 26

construcţie textuală cu o literalitate insuficientă, care cere, prin „natura” sa, o decupare a unei semnificaţii „non-literale”.  Ex.: fabula elemente de imaginar pe care le introduce într-o structură narativă (o construcţie anecdotică), le pune în mişcare şi le decupează cu precizie sensul, transformându-le în semne simbolice.  Practica alegorică reprezintă narativizarea unor semne cu potenţialităţi simbolice şi fixarea acestora cât mai aproape de univocitate, o univocitate relaţionată de spaţiul socio-cultural.

Answer 27

ceea ce deosebeşte parabola de alegorie este faptul că parabola are un sens literal independent (de cele mai multe ori perfect verosimil), iar sensul figurat se configurează în funcţie de situaţia de discurs, mai precis de circumstanţele în care este spusă parabola.  Acest lucru face ca parabola să aibă mai multe sensuri posibile, în funcţie de contextul în care este spusă.  Parabola – polisemie - metaforă– realitatea “subiectivă” – efort de ilustrare

Elemente de poetica si retorica literara Flashcards

(51 cards)