Cadrul instituțional al relațiilor comerciale internaționale I Flashcards
(10 cards)
Instituțiile și organizaţiile economice internaţionale - definiție.
Reprezintă asocieri constituite prin participarea unor state, firme, organizații sau asociații din diferite țări la organizațiile economice din sistemul ONU sau la cele zonale. Ele sunt rezultatul unui tratat, au la bază un act constitutiv și organe comune și au personalitate juridică dinstinctă de aceea a statelor care o compun.
GATT și OMC.
Organizația Mondială a Comerțului și predecesorul său, Acordul General pentru Tarife și Comerț au avut un succes enorm în ultimii 70 de ani în reducerea barierelor tarifare și a altor bariere comerciale, într-un număr din ce în ce mai mare de țări. Predecesorul OMC a început să funcționeze în 1947 cu doar 23 de membri, astăzi are 164 de membri, reprezentând aproximativ 97% din comerțul mondial. Deși OMC, înființată în 1995, este relativ tânără pentru o instituție internațională, își are originile în Conferința de la Bretton Woods de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
1944, în cadrul Conferinței de la Bretton Woods, unde au fost create Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, s-a discutat de asemenea, despre înființarea Organizației Internaționale a Comerțului.
1947, a luat naștere GATT, deoarece Congresul SUA nu a ratificat înființarea Organizației Internaționale a Comerțului, Prin GATT au fost create o serie de reguli care să guverneze comerțul dintre cele 23 de state membre, de la vremea respectivă.
1951-1986, periodic au avut loc runde de negocieri, menite să reformeze GATT.
1986-1994, a fost lansată Runda de negocieri de la Uruguay. Aceasta culminează în anul 1994 cu înființarea OMC.
1995, la finalul Rundei de negocieri Uruguay este creat OMC, care va înlocui GATT.
2003, OMC are 146 de membri.
2016, OMC are 164 de membri, reprezentând aproximativ 97% din comerțul mondial.
GATT
Obiectivele Rundei Uruguay.
- sporirea liberalizării comerțului prin continuarea reducerii taxelor vamale și a altor bariere comerciale
- includerea în cadrul negocierilor GATT a unor domenii de cea mai mare importanță pentru dezvoltarea de la vremea respectivă, a comerțului, investițiile directe de capital, comerțul cu servicii.
- includerea în regulile GATT a unor sectoare exceptate de la tratamentul nediscriminatoriu
- eliminarea limitărilor voluntare la export care înlocuiseră restricțiile cantitative sancționate de GATT în domenii ca cel al oțelului, produselor electrice, vehiculele cu motor, etc
- îmbunătățirea procedurii de soluționare a disputelor și conflictelor din cadrul GATT.
Principiile fundamentale ale GATT / OMC – Reciprocitatea.
Principiul fundamental al reciprocității GATT/OMC intră în acord în mai multe moduri, atât formal, cât și informal. Negocierile s-au desfășurat de obicei pe o bază reciprocă - frecvent între țările care au interes de export pe piața celeilalte. Nu există nimic în textele GATT/OMC care să impună țărilor să negocieze reciproc liberalizarea accesului pe piață. Odată ce o parte contractantă s-a angajat să-și deschidă accesul la piața sa, reciprocitatea a devenit o regulă oficială pentru renegocieri dacă țara respectivă dorea ulterior să renunțe la angajamentul său. Reciprocitatea este un principiu extrem de important atunci când vine vorba de problema disputelor.
Principiile fundamentale ale GATT / OMC – Clauza națiunii celei mai favorizate
Al doilea principiu fundamental al GATT/OMC este tratamentul națiunii celei mai favorizate, adică nediscriminarea importatorilor. Acest principiu în GATT/OMC este o regulă atât pentru negocieri, cât și pentru renegocieri. Într-o rundă de negocieri, atunci când o parte contractantă GATT/OMC oferă să-și reducă tariful pentru a crește accesul pe piață pentru exportatorii străini (altă țară GATT/OMC), același tarif mai scăzut și același termen de acces pe piață trebuie apoi acordat tuturor celorlalte GATT/OMC pe bază nediscriminatorie, conform clauzei.
Principiile fundamentale ale GATT / OMC – Tratamentul național al produselor străine.
Ideea de bază este simplă - odată ce un bun produs în străinătate a plătit prețul de intrare pe o piață de import, acesta trebuie tratat la fel ca un bun produs la nivel național. Bunul nu poate fi apoi supus unor taxe suplimentare sau bariere de reglementare care altfel l-ar diferenția de un bun produs intern, odată ce taxa de import a fost plătită. Regula tratamentului național este pentru a împiedica guvernele statelor să elimine accesul pe piață promis prin reducerile tarifare, prin recurgerea ulterioară la alte politici interne, cum ar fi impozitele sau subvențiile.
Principiile fundamentale ale GATT / OMC – Interzicerea restricţiilor comerciale, altele decât taxele vamale.
Spre deosebire de restricțiile cantitative ce limitează importurile la un nivel maxim, taxele vamale prevăzute în tarifele vamale reprezintă un mijloc transparent de a împiedica comerțul datorită informațiilor despre tarifele vamale practicate care sunt ușor de obținut, ele fiind mult mai ușor de negociat decât alte măsuri care sunt greu de identificat și cuantificat. Taxele vamale sunt în concordanță cu condițiile pieței, ceea ce înseamnă că piețele sunt influențate, dar acțiunea lor nu este afectată, cum ar fi în cazul restricțiilor cantitative.
Diferența dintre GATT și OMC
OMC are o sferă de aplicare mult mai mare decât GATT.
OMC creează și asigură pentru toți membrii un sistem unitar de drepturi și obligații.
În timp ce GATT a funcționat ca un acord provizoriu, OMC este creat pe o bază permanentă.
OMC prevede pentru membrii săi obligația de a-și racorda legislația națională la prevederile acordurilor multilaterale administrate de ea.
Având o bază permanentă, activitatea OMC impune aplicarea mai intensă a miniștrilor în activitățiile sale, prin desfășurarea la doi ani a conferinței ministeriale.
GATT s-a ocupat de comerțul cu mărfuri, OMC se ocupă și de comerțul cu servicii și drepturi de proprietate intelectuală.
Sistemul OMC de soluționare a diferendelor este mai rapid și mai automat decât vechiul sistem GATT, hotărârile sale nu pot fi blocate.
OMC a introdus un mecanism de revizuire a politicii comerciale care crește transparența politicilor și practicilor comerciale ale membrilor.
UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare)
Este un organism interguvernamental permanent, parte a Secretariatului ONU, înființat în 1964 de Adunarea Generală a ONU. Are sediul central în Geneva și birouri în New York și Addis Abeba. Are 195 de membri și un sistem propriu de conducere și buget.
Scopul UNCTAD este să sprijine țările în curs de dezvoltare să beneficieze echitabil de globalizare și să gestioneze dezavantajele acesteia. Oferă analiză și asistență tehnică în domeniile comerțului, investițiilor, finanțelor și tehnologiei pentru o dezvoltare durabilă și incluzivă.
Activități principale:
Diversificarea economiilor
Reducerea expunerii la instabilitate financiară și datorii
Atragerea de investiții favorabile dezvoltării
Acces sporit la tehnologie digitală
Promovarea antreprenoriatului și inovării
Integrarea firmelor locale în lanțurile valorice globale
Facilitarea comerțului transfrontalier
Protecția consumatorilor
Promovarea concurenței loiale
Adaptarea la schimbările climatice și utilizarea eficientă a resurselor
OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică)
Misiunea OCDE este de a promova politici care vor îmbunătăți bunăstarea economică și socială a oamenilor din întreaga lume. OCDE
-oferă un forum în care guvernele pot lucra împreună pentru a împărtăși experiențe și a căuta soluții la probleme comune
-lucrează cu guvernele pentru a înțelege ce anume determină schimbările economice, sociale și de mediu.
-măsoară productivitatea și fluxurile globale de comerț și investiții.
-analizează și compară datele pentru a prezice tendințele viitoare
-stabilește standarde internaționale pentru o gamă largă de lucruri, de la agricultură și taxe până la siguranța substanțelor chimice.
A fost înființată în 1961. Are sediu în Paris, Franța și are 38 de membri.
