Teoriile specializării internaționale. Teorii clasice și neoclasice Flashcards
(2 cards)
Teoriile specializării internationale. Teoriile clasice (Mercantilismul, Avantajul absolut – Adam Smith, Avantajul relativ – David Ricardo) – o teorie la alegere.
Avantajul absolut - Adam Smith
- în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, politicile mercantiliste au devenit un obstacol în calea progresului economic.
- AS a adus ca argument în cartea sa “Avuția Națiunilor”, publicată în 1776, faptul că politicile mercantiliste au favorizat producătorii și au dezavantajat consumatorii.
- teoria pleacă de la ideea că exportul este profitabil dacă poți importa bunuri care ar putea satisface mai bine nevoile consumatorilor, în loc să le produci pe piața internă.
- esența teoriei este că regula care conduce schimburile pe orice piață este de a determina valoarea mărfurilor prin măsurarea muncii încorporate în acestea.
- când producătorii aduc pe piață mărfuri care au fost produse la costuri mai mici, obțin un avantaj absolut față de ceilalți producători.
-A.S. spune “Dacă o tară străină ne poate livra mărfuri mai ieftine decăt am produce noi, este mai bine să le cumpărăm din acea țară, cu o parte din produsul activității noastre, folosindu-le într-un mod care ne poate aduce un anumit beneficiu”.
-comerțul internațional se bazează pe aceste idei și în prezent.
Teoriile specializării internationale. Teoriile neoclasice (Teoria proporțiilor factorilor de producție în comerțul internațional (Modelul H-O-S); Modelul standard al comerțului (Modelul Paul Krugman –Maurice Obstfeld); Avantajul competitiv (Modelul lui Michael Porter)) – o teorie la alegere
Avantajul competitiv - Modelul lui Michael Porter
-identifică patru etape de dezvoltare în evoluția unei tari, bazată pe factori, pe investiții,pe inovație și pe prosperitate.
-teoria de bazează pe un sistem de determinanți, numit de autor “diamant”, capacitatea factorilor interni, specificul pieței interne, legăturile dintre industrii și mediul de concurență intern
-competitivitatea reprezintă capaciatea unei țări de a realiza coordonarea creșterii economice cu echilibrul extern și ea stă la baza performanțelor externe ale țărilor industrializate, datorită importanței cheie pe care o are comerțul cu mărfuri și servicii.
-în mod tradițional, analiza competitivității s-a concentrat pe elemente de preț și cost, o țară/firmă este competitivă dacă poate să producă bunuri sau servicii de calitate superioară la un preț mai scăzut decât rivalii săi externi și interni.
-competitivitatea apare ca o reflectare a performanțelor relative în comerțul internațional măsurate pe baza cotelor deținute din piețele de export sau prin nivelul importului sau al unui indicator al avantajului comparativ.
