Ion - caracterizare Flashcards
(109 cards)
Ion – an
1920
Încercându-şi penelul în creionarea
„de oameni şi viaţă” (Cred – 1924),
Liviu Rebreanu va reuşi prin romanul „Ion” (1920) să surprindă
„pulsaţia vieţii” printr-o particularizare a voinţelor înfrânte, a resemnărilor, a eşecurilor
romanul devenind o
„imago mundi”.
Intro – caracterizare ion
Încercându-şi penelul în creionarea „de oameni şi viaţă” (Cred – 1924), Liviu Rebreanu va reuşi prin romanul „Ion” (1920) să surprindă „pulsaţia vieţii” printr-o particularizare a voinţelor înfrânte, a resemnărilor, a eşecurilor, romanul devenind o „imago mundi”.
Personajul eponim al romanului este
Ion al Glanetaşului
Ion din punct de vedere social este
fiu de ţăran sărac, urmărit din perspectiva mai multor instanţe narative,
auctorial
(prezentarea impersonală a naratorului)
Auctorial - el beneficiind de
o construcţie complexă.
Încă din incipitul romanului, printr-un
conotativ validat ca „motiv anticipativ”
printr-un conotativ validat ca „motiv anticipativ” este anunţată
perpetua pendulare a personajului între „glasul pământului” şi „glasul iubirii”:
perpetua pendulare a personajului între „glasul pământului” şi „glasul iubirii”:
„şoseaua… întovărăşind Someşul, când în dreapta, când în stânga”.
Drumul devine însuși
Protagonistul
Drumul devine însuși protagonistul, naratorul omniscient
concentrând întreaga acțiune într-o singură frază
„Drumul urcă întâi anevoie”
redă dorinţa lui Ion de a urca pe treapta socială şi dobândirea pământului
„până ce-şi face loc printre dealurile strâmtorate” –
supunerea Anei pentru obligarea lui Vasile Baciu de a-şi da fata şi pământul;
„înaintează vesel, neted” redă
fericirea lui Ion pentru că a dobândit pământ;
„fagii tineri ai Pădurii Domneşti”,
naşterea copilului,
„Cişmeaua Mortului” anticipează
moartea Anei
pentru ca structura „unde picură veşnic apă de izvor răcoritoare” să redea
un nou început prin moartea Anei, pentru că ea e purtătoarea vinei tragice.
Drumul continuă „sub râpele Dracului”
marcând moartea copilului, „ca să dea buzna” peste Florica, în casa ei şi a lui George.
Astfel, Ion este caracterizat direct, din perspectiva
naratorului și a altor personaje, dar mai ales indirect, prin fapte, vorbe, gesturi, atitudini și mediul de viață.
Personajul eponim al romanului este Ion al Glanetaşului, care, din punct de vedere social este
fiu de ţăran sărac, urmărit din perspectiva mai multor instanţe narative, dar auctorial (prezentarea impersonală a naratorului) el beneficiind de o construcţie complexă.
Încă din incipitul romanului,
printr-un conotativ validat ca „motiv anticipativ” este anunţată perpetua pendulare a personajului între „glasul pământului” şi „glasul iubirii”: „şoseaua… întovărăşind Someşul, când în dreapta, când în stânga”.