s. digestiv Flashcards
(14 cards)
cavitatea bucala
- segmentul incipient
- asigură
o masticaţia,
o digestia,
o deglutiţia,
o fonaţia - delimitată anterior de buze,
- posterior de faringe,
- lateral de obraji,
- superior de bolta palatină,
- inferior de planşeul bucal.
Arcadele dentare delimitează - vestibulul bucal - cavitatea bucală propriu-zisă Conţine: - dinţii, - limba - orificiile de deschidere ale glandelor salivare. Mucoasa bucală - epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat - corion cu glande salivare mici oseroase, omucoase oseromucoase
Macroscopic - culoare roz-roşie, - este umedă şi lucioasă, - stări patologice se poate modifica. Morfofuncţional poate fi - fixă, aderentă de structurile subjacente ogingie, opalat dur - mobilă - unde repauzează pe o submucoasă o buze, o palat moale, o obraji.
În raport cu localizarea ea este: - mucoasă labială (buze), - mucoasă linguală (limbă), - mucoasă jugală (obraji), - mucoasă gingivală (gingie), - mucoasă palatină (palat).
buzele
- formaţiuni musculo-membranoase
- delimitează orificiul bucal.
Histologic - “ax conjunctivo-muscular”
- bogat vascularizat,
- faţă anterioară, - tegument şi anexele sale (fir de
păr, gladele sebacee şi sudoripare), - faţă internă - mucoasa labială şi submucoasă cu
glande salivare mici (glande labiale), - margine liberă sau roşul buzelor,
o mucoasă mai subţire de tranziţie
o Culoarea roşie este asigurată de prezenţa
eleidinei şi a papilelor conjunctive foarte înalte,
bogat vascularizate.
limba
- organ muscular,
- învelit de mucoasa linguală.
Macroscopic - vârf,
- corp
- rădăcină.
Are rol în - deglutiţie,
- supt,
- vorbirea articulată
- sensibilitatea gustativă şi senzitivă.
Axul limbii conţine - fascicole de fibre musculare striate, - ţesut conjunctiv, vase, nervi - glande salivare mici (glande linguale). Mucoasa - pe faţa inferioară este onetedă şi subţire, - pe faţa superioară oaspect catifelat, opapile linguale.
Fiecare papilă conţine - un ax conjunctivo-vascular (corion) - epiteliul mucoasei linguale. Papilele filiforme, - cele mai numeroase, - pe faţa superioară a limbii. - formă conică, îngustă - pot fi acoperite la vârf de celule keratinizate - sunt lipsite de muguri gustativi având doar rol mecanic şi senzitiv.
Papilele fungiforme, - dispersate printre papilele filiforme, - au un aspect de ciupercă, - conţin câţiva muguri gustativi. Papilele foliate, - aşezate de-a lungul marginii limbii - forma unor pliuri (foi de carte), - slab organizate la om - au puţini muguri gustativi.
Papilele circumvalate, - sunt cele mai mari, - în număr mic (9 – 15), - dispuse la baza limbii, - în formă de “V” cu vârful orientat anterior. - formă mamelonată, - mărginite de un şanţ (vallum) o se deschid glande mici seroase (glandele Ebner) - bogată în muguri gustativi.
dentina
- ţesut dur
- 69% săruri minerale,
- 31% apă şi substanţe organice,
- culoare galbenă,
- avascular şi acelular,
- înveleşte camera pulpară şi canalul radicular,
- la exterior
oînvelit de smalţ la nivelul coroanei
ociment la nivelul rădăcinii.
Este formată - numeroase canalicule dentinare - dispuse radiar - cu traiect sinuos. - În interiorul canalelor dentinare se află olimfă oprelungire citoplasmatică a odontoplastelor, numită “fibra lui Tomes”. Între canalicule - matrice intercanaliculară - substanţă fundamentală (mucopilizaharide), - fibre de colagen dispuse în reţea - cristale de hidroxiapatită.
Dentina se formează sub formă de lamele circumpulpare, -ritmic -în etape succesive, -dispuse exterior de camera pulpară, -apar sub forma unor linii paralele, unele mai bine, altele mai slab mineralizate (liniile de contur ale lui Owen). -Ultima lamă, peripulpară, este întotdeauna o structură organică, nemineralizată (predentina). În structura dentinei pot rămâne spaţii nemineralizate care facilitează apariţia şi extinderea cariilor.
smaltul
- cel mai dur ţesut din organism
-97% săruri minerale,
-3% apă şi substanţe organice
-avascular şi acelular
-transparent.
Este constituit din
-prisme de smalţ
-substană interprismatică. - Prismele sunt structuri cu 5 – 6 laturi,
aşezate perpendicular pe camera pulpară la nivelul suprafeţei
ocluzale şi oblic spre colet. - Sunt formate dintr-o matrice, cu fibre aşezate ordonat şi
cristale de hidroxiapatită. - Substanţa prismatică are aceeaşi structură dar mai slab
mineralizată şi cu fibre dispuse transversal, asigurând legătura
strânsă între prismele de smalţ.
pulpa dentara
- în camera pulpară şi canalul radicular - ţesut conjunctiv în care predomină substanţa fundamentală, gelatinoasă, bazofilă. - populaţia celulară reprezentată de: ofibroblaste (pulpocite), omacrofage, oeozinofile, o plasmocite
Odontoblaste. ▪ celule ovalare ▪ bogate în organite cu rol în secreţia proteică ▪ dispuse într-un strat la periferia pulpei. ▪ apical pleacă fibra lui Thomes ∙ care transportă substanţe organice şi anorganice necesare formării lamelor de dentină. ▪ Paralel cu formarea unei lame de dentină, fibrele lui Thomes se alungesc, odontoblastele se retrag spre ţesutul pulpar şi astfel camera pulpară se îngistează.
- Din polul bazal, prelungiri citoplasmatice scurte, ramificate - Se anastomozându-se cu prelungirile pulpocitelor, - realizează stratul fibrilar subodontoblastic a lui Weill. - Prin vârful rădăcinii (apex) pătrund în pulpă vasele sangvine (arteriola) care se vor capilariza în stratul subodontoblastic. - Aici ajung şi fibrele nervoase amilelinice care formează o bogată reţea periodontoblastică, fără a pătrunde în canaliculii dentinari.
paradontiul/ cimentul dentar
PARODONŢIUL
CIMENTUL dentar,
- înveleşte rădăcina dintelui
- structură asemănătoare ţesutului osos
- mineralizare 46%.
- Este format din
osubstanţă fundamentală (mucopolizaharidică)
ofibre (colagene),
ocimentoplaste cu cimentocite
oLa periferie există o lamă de cimentoid,
▪structură nemineralizată,
▪bogată în cimentoblaste şi cimetoclaste
Cimentul prezintă o mare plasticitate, astfel că el se reorganizezază
continuu în raport cu forţele mecanice care acţionează asupra
rădăcinii.
osul alveolar
-peretele alveolei dentare în care este inclusă rădăcina, -se formază odată cu dintele -dispare după extracţia lui. Osul alveolar este format din - lame de ţesut osos compact, - între care se află lame de ţesut osos spongios. - Lama internă alveolară, orugoasă şi fără periost, - lama externă are suprafaţa netedă, oacoperită de periost şi gingie. - Între doi dinţi adiacenţi osul alveolar proemină şi formează creasta alveolară, acoperită de papila interdentară.
gingia
-partea de mucoasă bucală care înveleşte osul alveolar. -Este alcătuită o epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat pe corion, o aderent de osul alveolar. - În jurul coletului dentar, gingia se ataşează parţial doar smalţului, pentru a forma şanţul dento-gingival, o gingia aderă de smalţ cu ajutorul ligamentelor gingivo-dentare.
peridontiul
-complex de ligamente alveolo-dentare
-fascicole colagene,
odin cimentul dentar, străbat alveola şi se
fixează în osul alveolar.
- Ligamentele sunt situate într-un ţesut
conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat,
o situate în diferite direcţii
▪oblic,
▪transversal,
▪circular.
oPrin structura lor fixează dintele în alveolă,
conferă rezistenţă la invaziile bacteriene şi
reduc presiunea rădăcinii asupra osului
alveolar.
esofagul, mucoasa
- organ tubular, flexibil, rectiliniu
- 20 – 25 cm
- lumen 2 – 3 cm
HISTOLOGIC
Mucoasa: - formează pliuri longitudinale în vacuitate
- aspect festonat pe secţiune
Epiteliu de suprafaţă - relativ gros
- epiteliu stratificat pavimentos nestratificat
- MB relativ rectilinie cu papile puţine şi scurte
- în stratul bazal pot exista cateva melanocite şi celule
neuroendocrine - în startul mijlociu găsim cantităţi variabile de glicogen
Celulele din stratul superficial
- conţin câteva granule de keratohialinp
- fără proces de keratinizare adevărată
Joncţiune faringo-esofagiană se face treptat
Joncţiunea eso-gastrică se face brusc (cardie).
CORIONUL
- ţesut conjunctiv lax
- fibre elastice organizate în reţea
- celule ce intervin în apărare: izolate (sau foliculi), macrofage,
eozinofile, mastocite, plasmocite
- în vecinătatea cardiei se găsesc glande tubulo-acinoase mucoase de tip
cardial
esofag
MUSCULARA MUCOASEI
- lipseşte în partea proximală
- se organizezază în partea distală
- iniţial se organizezază stratul longitudial apoi cel circular
SUBMUCOASA
- ţesut conjunctiv lax
- conţine:
- vase sangvine şi limfatice
- fibre elastice
- infiltraţii limfoide / foliculi limfoizi
- glande esofagine:
- glande tubulo-acinoase compuse
- musoase
- formate din 2 – 5 lobi
- au canal excretor comun
- ce se dilată înainte de deschidere
- cisterna Schaffer (rezervor mucos)
MUSCULARA
- două straturi musculare
- intern – circular
- extern – lomgitudinal
Treimea superioară – fibre musculare striate
Treimea mijlocie – fibre musculare striate şi netede
treimea inferioară – fibre musculare netede
La nivelul cardie stratul muscular intern participă la formarea
aparatului de contenţie gastrică
ADVENTIŢIA
- ţesut conjunctiv lax
- cu număr variabil de celule adipoase
- în vecinătatea cardie cresc numeric fibrele elastice
- se continuă cu ţesutul conjunctiv mediastinal sau cervical
Plexurile venoase!!!!
stomac
STOMACUL - morfologie generală şi localizare topografică Peretele gastric: - aproximativ 5 mm - patru tunici MUCOASA GASTRICĂ - formează 2/3 din grosimea peretelui - reliefată de pliuri culoare: - alb-cenuşie în stare de repaus funcţional - roşie în cursul digestiei Mucoasa prezintă – ariile gastrice - formă mamelonată - circumscrise de şanţuri - cu numeroase orificii ale criptelor sau foveolelor gastrice (invaginări epiteliale) – se deschid glandele din corion
Funcţional se descriu:
- zona cardiei – cu glande cardiale
- zona fundică – cu glande fundice
- zona pilorică - cu glande pilorice
Pasajul gastro-intestinal:
- trecerea bruscă a epiteliului gastric în epiteliu intestinal
- ambele sunt epitelii cilindrice unistratificate
stomac - epiteliul de suprafata
EPITELIUL DE SUPRAFAŢĂ
- căptuşeşte lumenul gastric
- se invaginează în cripte
- un strat de celule prismatice
- Nucleul:
- ovalar
- bogat în heterocromatină
- în 1/3 distală
Citoplasma:
- eozinofilă
- vacuolară supranuclear
- cu vacuole cu mucus (PAS pozitivă)
- nr. granulelor de mucus diminuează spre fundul criptelor
- în cripte se găsesc celule în mitoză
Celulele de suprafaţă sunt:
- celule mucipare “închise”
- mucusul:
- este eliminat prin mecanism merocrin
- diferă de cel format de celulele caliciforme sau de cel secretat
de glandele gastrice
- conţine predominant polizaharide neutre
Celulele de suprafaţă sunt rapid înlocuite de celulele criptice.
ULTRASTRUCTURAL – celulele mucipare - ap. Golgi – apical - RER perinuclear - mitocondrii - apical – microvili şi glicocalix - pe interfeţe – complexe joncţionale CELULE CAVEOLATE – sau cu caveole - diferenţiate prin ME - prezintă apical microvili lungi şi groşi - coboară până în vecinătatea nucleului - au caveole supranucleare - sărace în organite - rol de chemoreceptor
CELULELE ENDOCRINE SAU ENTEROCROMAFINE - celule mici, clare, cu nucleu hipercrom - intercalate printre celulele epiteliului de suprafaţă şi cele criptice Pot fi: CELULE ARGENTAFINE - au granule ce reduc sărurile de argint - formă piramidală – ajung până la lumenul gastric - citoplasma este clară - au puţine organite - granule ce conţin serotonină CELULELE ARGIROFILE - nu ajung pînă la lumenul gastric - populaţie heterogenă celulară
S-au diferenţiat mai multe tipuri celulare: Celula A - cu granule egale - asemănătoare cu celula A din insulele Langerhans - secretă glucagonul Celula D - cu granule inegale - seamănă cu celulele D pancreatice - secretă somatostatină Celulă G - cu granule sferice - secretă gastrină Celula EC - secretă serotonină şi melatonină
CORIONUL - foarte redus - dispus interglandular - ţesut conjunctiv lax - conţin şi puţine fibre musculare netedă desprinse din musculara mucoasei - conţine glande – diferite topografic GLANDELE CARDIALE - glande tubulare simple sau ramificate - predomină celulele mucipare - conţin şi rare celule parietale şi principale
