contractul de expeditie Flashcards
În cea de-a treia etapă, contractul de expediţie îşi păstrează individualitatea, devenind, în
plus, un contract numit.
Astfel, acesta beneficiază de o reglementare a regimului său juridic,
realizată prin Codul civil, art. 2064-2071. Potrivit art. 2064 din Codul civil, contractul de
expediţie este o varietate a contractului de comision, deci, în completarea art. 2064-2071, devin
incidente art. 2043-2053, reglementând contractul de comision. La rândul său, contractul de
comision este o varietate de mandat fără reprezentare, fiindu-i aplicabile dispoziţiile generale
din materia mandatului fără reprezentare, respectiv, art. 2039-2042. Mai mult, în temeiul
art. 2039 din Codul civil, dispoziţiile din materia mandatului fără reprezentare se completează
cu acelea aplicabile mandatului cu reprezentare, respectiv 2009 – 2038.
Definiţia contractului de transport de expediţie
Contractul de expediţie este contractul prin care o parte, numită expeditor, se obligă faţă de
cealaltă parte numită comitent, să încheie în nume propriu şi în contul acesteia din urmă un
contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii, contra unei remuneraţii
numită comision.
Comitentul
Comitentul este persoana în contul căreia se va încheia contractul de transport şi vor fi
îndeplinite operaţiunile accesorii acestuia. Calitatea de comitent poate fi deţinută de orice
persoană faţă de care a fost asumată obligaţia de a se încheia pe contul său, un contract de
transport şi de fi îndeplinite operaţiunile accesorii acestuia
Expeditorul
Expeditorul este persoana care se obligă să încheie, în nume propriu şi pe contul comitentului,
un contract de transport şi să îndeplinească operaţiuni accesorii acestuia, desfăşurând această
activitate cu titlu profesional. Desfăşurarea activităţii cu titlu profesional constituie o trăsătură
esenţială a contractului de expediţie. Pentru ca un acord de voinţă să aibă vocaţia de a fi calificat
drept contract de expediţie este deci absolut necesar ca partea care îşi asumă obligaţia de a
încheia în numele său şi pe contul celeilalte părţi un contract de transport şi de a îndeplini
operaţiuni accesorii acestuia din urmă să realizeze astfel de activităţi cu titlu profesional.
Necesitatea ca partea ce îşi asumă obligaţia de a încheia în numele său şi pe contul
celeilalte părţi un contract de transport şi de a îndeplini operaţiuni accesorii
acestuia din urmă să realizeze
Necesitatea ca partea ce îşi asumă obligaţia de a încheia în numele său şi pe contul
celeilalte părţi un contract de transport şi de a îndeplini operaţiuni accesorii
acestuia din urmă să realizeze astfel de activităţi cu titlu profesional rezultă din
aplicarea art. 2043 din Codul civil, în materia contractului de expediţie. Art. 2043 din
Codul civil reglementează o condiţie similară pentru contractul de comision, în ceea ce
priveşte partea care îşi asumă obligaţia de a încheia anumite contracte în numele său şi
pe seama cocontractantului. Această parte trebuie să acţioneze cu titlu profesional.
Aplicabilitatea art. 2043 din Codul civil în materia contractului de expediţie este
determinată de art. 2064 potrivit căruia contractul de expediţie este o varietate a
contractului de comision.
Obiectul contractului de expediţie este reprezentat
Obiectul contractului de expediţie este reprezentat pe de o parte de încheierea unui contract
de transport în contul unei alte persoane (cocontractantului) şi realizarea unor operaţiuni
accesorii, iar pe de altă parte, de plata unei remuneraţii, denumite comision.
ncheierea unui contract de transport în contul unei alte persoane (cocontractantului)
reprezintă prestaţia
Încheierea unui contract de transport în contul unei alte persoane (cocontractantului)
reprezintă prestaţia caracteristică a contractului de expediţie, deosebind acest contract de
alte contracte care presupun încheierea unor acte juridice pe seama (în contul) altor persoane.
Aceasta este, în egală măsură, o trăsătură esenţială a contractului de expediţie. Pentru ca un
acord de voinţă să aibă vocaţia de a fi calificat drept contract de expediţie trebuie să fie
identificată, în sarcina uneia dintre părţi, asumarea obligaţiei de a încheia un contract de
transport în contul celeilalte părţi.
Codul civil nu reglementează nimic în privinţa operaţiunilor accesorii
Codul civil nu reglementează nimic în privinţa operaţiunilor accesorii. Pentru a
determina la ce se referă aceste operaţiuni, pot fi avute în vedere contractele-tip care au
precedat Codul civil. Potrivit acestora, operaţiunile accesorii ar putea viza: depozitarea
bunurilor, executarea obligaţiilor vamale, controlul bunurilor, încasarea unor sume
cuvenite comitentului etc.
Plata unui comision nu reprezintă
Plata unui comision nu reprezintă o prestaţie caracteristică a contractului de expediţie
întrucât caracterizează şi alte contracte (ex. contractul de comision sau contractul de mandat).
Existenţa unui comision este însă o trăsătură esenţială a contractului de expediţie, un contract
cu titlu gratuit neputând fi calificat drept contract de expediţie30.
caractere juridice
Contractul de expediţie prezintă următoarele caractere juridice:
a) contract numit – întrucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1168 din Codul civil,
respectiv este contract reglementat legal. Astfel, art. 2064 – 2071 din Codul civil constituie
reglementarea generală a contractului de expediţie
b) contract sinalagmatic – întrucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1172 din Codul
civil, respectiv obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente
Exemplu:
) Obligaţiei expeditorului de a încheia un contract de transport îi corespunde
obligaţia comitentului de a plăti remuneraţia (comisionul)
c) contract cu titlu oneros – întrucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1172 din Codul
civil, respectiv fiecare dintre părţile contractului urmăreşte să îşi procure un avantaj în
schimbul obligaţiilor asumate
Exemplu:
a) Expeditorul îşi asumă obligaţia de a încheia un contract de transport urmărind
obţinerea remuneraţiei (comisionului)
b) Comitentul îşi asumă obligaţia de a plăti remuneraţia (comisionul) urmărind
obţinerea prestaţiei de a se încheia un contract de transport
d) contract comutativ– întrucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1173 din Codul civil,
respectiv încă de la momentul încheierii contractului, pentru fiecare dintre părţile acestuia
este certă existenţa drepturilor şi obligaţiilor, iar întinderea lor este determinată sau
determinabilă
e) contract consensual – întrucât îndeplineşte cerinţa rezultând din art. 1174 alin. (2) din
Codul civil, respectiv contractul se formează prin simplul acord de voinţă. Acest caracter
rezultă din coroborarea art. 2064 (conform căruia contractul de expediţie este o varietate a
contractului de comision) cu art. 2044 (din materia contractului de comision). Potrivit
acestuia din urmă forma scrisă este necesară pentru dovada contractului, deci nu pentru
încheierea sa valabilă. În absenţa vreunei cerinţe de formă ad validitatem şi în condiţiile
în care încheierea contractului nu este legată de predarea vreunui bun, se impune
aplicarea regulii prevăzute de art. 1178, respectiv caracterul consensual.
f) contract de adeziune – întrucât poate îndeplini cerinţa rezultând din art. 1175 din Codul
civil, respectiv clauzele sale esenţiale să fie redactate de una dintre părţi, cealaltă parte
neavând decât să le accepte ca atare. Contractul de expediţie nu este însă întotdeauna un
contract de adeziune, acesta putând fi, în egală măsură un contract negociat.
g) contract încheiat cu consumatorii – întrucât poate îndeplini cerinţa rezultând din art. 1177
din Codul civil şi a cerinţele prevăzute de legislaţia în materie de protecţie a consumatorilor,
Condiţiile de validitate în materia contractului de expediţie
În ceea ce priveşte condiţiile de fond, acestea sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul
părţilor, obiectul şi cauza. În materia contractului de expediţie nu sunt reglementate aspecte
particulare privind aceste condiţii.
În ceea ce priveşte condiţii de formă, acestea vizează formalităţile cerute de lege pentru
încheierea valabilă a contractului. În materia contractului de expediţie nu sunt reglementate
condiţii de formă ad validitatem.
Contractele-tip în contextul reglementării legale a contractului de expediţie
plicând regula prevăzută de art. 1169 din Codul civil în materia contractului expediţie, se
impune concluzia că persoanele interesate de încheierea unui contract de expediţie, pot
alege să încheie acest contract sub forma unui contract-tip, ca expresie a posibilităţii lor de
a determina conţinutul contractului. Prin clauzele sale, contractul-tip trebuie să nu deroge de la
normele juridice imperative şi să nu încalce ordinea publică şi bunele moravuri.
Obligaţiile expeditorului
a) obligaţia de a încheia un contract de transport şi de a îndeplini operaţiunile accesorii (art.
2064 din Codul civil)
b) obligaţia de a exercita contraordinul (art. 2066 din Codul civil)
c) obligaţia de a respecta instrucţiunile comitentului în ceea ce priveşte alegerea traseului,
mijloacelor şi modalităţilor de transport al mărfii (art. 2067 din Codul civil)
d) obligaţia de a acţiona în interesul comitentului în ceea ce priveşte alegerea traseului,
mijloacelor şi modalităţilor de transport al mărfii (art. 2067 din Codul civil)
e) obligaţia de predare a bunurilor la locul de destinaţie (art. 2067 alin. (2) din Codul civil)
f) obligaţia de a asigura bunurile ce fac obiectul transportului (art. 2067 alin. (3) NCC)
g) obligaţia de a preda comitentului premiile, bonificaţiile şi reducerile tarifelor obţinute de
expeditor (art. 2067 din Codul civil)
h) obligaţia de a avansa sumele reprezentând contravaloarea prestaţiilor accesorii şi a
cheltuielilor efectuate în vederea realizării acestor prestaţii (art. 2069 din Codul civil
Obligaţiile comitentului,
a) obligaţia de a plăti comisionul datorat expeditorului (art. 2069 din Codul civil)
b) obligaţia de a plăti contravaloarea prestaţiilor accesorii şi a cheltuielilor efectuate în vederea
realizării acestor prestaţii (art. 2069 din Codul civil
obligaţia de a încheia un contract de transport şi de a îndeplini operaţiunile accesorii
Observaţii
1) obligaţia de a încheia un contract de transport implică, printre altele alegerea
traseului, a mijloacelor şi a a modalităţilor de transport. Din această
perspectivă, obligaţia de a încheia un contract de transport trebuie corelată cu
obligaţia de a respecta instrucţiunile comitentului, respectiv obligaţia de a
acţiona în interesul comitentului (în lipsa instrucţiunilor) în ceea ce priveşte
alegerea traseului, a mijloacelor şi a modalităţilor de transport.
2) obligaţia de a încheia un contract de transport nu trebuie confundată cu
realizarea propriu-zisă a transportului. Astfel, potrivit definiţiei contractului
de expediţie dată prin art. 2064 din Codul civil, expeditorul îşi asumă obligaţia
de a încheia un contract de transport, nu şi obligaţia de a realiza transportul
propriu-zis. Totuşi, aşa cum rezultă din art. 2070, Codul civil permite asumarea,
de către expeditor, a obligaţiei de a executa transportul. În această situaţie,
expeditorul are drepturile şi obligaţiile transportatorului.
Având în vedere art. 2064 şi cele ale art. 2070 din Codul civil, în materia
contractului de expediţiei:
În principiu: expeditorul nu are obligaţia de a executa el însuşi transportul
bunurilor la care se referă contractul de expediţie, ci doar de a încheia un contract
de transport în vederea deplasării acestora de către o altă persoană
Prin excepţie (în caz de asumare expresă): expeditorul are obligaţia de a
executa el însuşi transportul bunurilor la care se referă contractul de expediţie
3) Codul civil nu reglementează nimic în privinţa operaţiunilor accesorii. În
această situaţie, conţinutul obligaţiei poate fi stabilit prin raportare la
contractele-tip, contracte care, cel mai probabil, au fost avute în vedere la
elaborarea reglementării legale a contractului de expediţie.
obligaţia de a exercita contraordinul
Observaţie
nefiind parte la contractul de transport, comitentul nu este el însuşi titularul
dreptului la contraordin, Acest drept aparţine cocontractantului comitentului,
dar în calitatea sa de parte la contractul de transport. Întrucât interesul de a
exercita dreptul la contraordin aparţine, în concret, comitentului, art. 2066 din
Codul civil îi conferă acestuia un mecanism prin care să poată exercita
„indirect” acest drept. Astfel i se oferă comitentului dreptul de a-i solicita
cocontractantului său din contractul de expediţie să exercite dreptul la
contraordin, în conformitate cu instrucţiunile pe care i le furnizează.
obligaţia de a respecta instrucţiunile comitentului în ceea ce priveşte alegerea
traseului, mijloacelor şi modalităţilor de transport al mărfii prestatia principala si observatia
obligaţia presupune o prestaţie principală: respectarea cerinţelor formulate de către
comitent. Art. 2067 din Codul civil vizează anumite aspecte cu privire la care comitentul
poate da instrucţiuni expeditorului, respectiv: alegerea traseului, a mijloacelor de
transport şi a modalităţilor de transport.
Observaţie:
a. obligaţia este o aplicaţie, în materia contractului de expediţie, a obligaţiei
generale a comisionarului de a respecta instrucţiunile comitentului,
obligaţie reglementată prin art. 2048 din Codul civi
obligaţia de a acţiona în interesul comitentului în ceea ce priveşte alegerea traseului,
mijloacelor şi modalităţilor de transport al mărfii
observatii
a. obligaţia incumbă expeditorului atunci când comitentul nu a formulat
instrucţiuni exprese. Pentru situaţia în care astfel de instrucţiuni au fost
formulate, devine incidentă obligaţia de a le respecta întocmai
b. obligaţia de a acţiona în interesul comitentului nu este consacrată expres,
cu caracter general, în materia contractului de comision. Totuşi, ea poate fi
interpretată ca existând în sarcina comisionarului, având în vedere mecanismul
juridic al contractului de comision. Astfel, tot ceea ce întreprinde comisionarul,
în temeiul contractului de comision, se răsfrânge asupra comitentului. Din
această perspectivă, în absenţa unei consacrări exprese a obligaţiei de a acţiona
în interesul comitentului, ar fi absurd să se interpreteze că o astfel de obligaţie
nu există, iar comisionarului să-i fie permis a acţiona oricum, chiar împotriva
intereselor comitentului. În concluzie, obligaţia comisionarului de a acţiona în
interesul comitentului apare ca existând implicit.
bligaţia nu poate fi considerată ca instituind,
în sarcina expeditorului, obligaţia de a pune el însuşi bunurile la dispoziţia
persoanei îndreptăţite să le primească la destinaţie
bligaţia nu poate fi considerată ca instituind,
în sarcina expeditorului, obligaţia de a pune el însuşi bunurile la dispoziţia
persoanei îndreptăţite să le primească la destinaţie ar implica să existe, în sarcina expeditorului, în temeiul contractului de
expediţie, obligaţia de a transporta bunurile la destinaţie. Neavând în sarcina sa
obligaţia de a transporta bunurile, nu se poate reţine, în sarcina expeditorului,
nici obligaţia de a preda bunurile la locul de destinaţie. De aceea, cel mai
probabil, textul art. 2067 alin. (2) din Codul civil este o aplicaţie, în materia
contractului de expediţie, a art. 2052 din acelaşi act normativ. Potrivit ultimului
text de lege invocat, comisionarul îşi poate asuma obligaţia de a garanta pe
comitent pentru executarea obligaţiilor terţului. Interpretând art. 2067 alin. (2)
din Codul civil prin prisma art. 2052 din Codul civil, obligaţia de predare a
bunurilor are în vedere, mai curând, obligaţia de garantare a predării bunurilor.
Astfel, expeditorul garantează comitentului executarea de către transportatorul
cu care a încheiat contractul de transport a obligaţiei sale de predare a bunurilor
la destinaţie.
obligaţia de garantare a
predării mărfurilor la destinaţie este asumată
2067 alin. (2) din Codul civil prezumă faptul că obligaţia de garantare a
predării mărfurilor la destinaţie este asumată faţă de comitent şi nu faţă de
destinatar. Astfel, în absenţa predării bunurilor la destinaţie, destinatarul nu se
poate îndrepta, pe temeiul contractului de expediţie, împotriva expeditorului.
Codul civil nu califică prezumţia, rezultând astfel caracterul său relativ. În cazul
răsturnării prezumţiei, între comitent şi destinatar se vor aplica regulile de la
stipulaţia pentru altul (art. 1284 şi urm. din Codul civil
obligaţia de a asigura bunurile ce fac obiectul transportului
obligaţia presupune o prestaţie principală: încheierea unui contract de asigurare care
să vizeze bunurile ce fac obiectul transportului.
Observaţie:
a. potrivit art. 2067 alin. (3) din Codul civil, această obligaţie există doar dacă a
fost asumată expres de către expeditor sau dacă rezultă din uzanţe
obligaţia de a preda comitentului premiile, bonificaţiile şi reducerile tarifelor obţinute
de expeditor
l) obligaţia presupune o prestaţie principală: punerea la dispoziţia comitentului a
tuturor avantajelor materiale obţinute de către expeditor
Observaţie:
a. obligaţia îşi găseşte raţiunea în mecanismul juridic al contractului de comision.
Potrivit acestuia, comisionarul acţionează pe seama comitentului, ceea ce
implică faptul că toate acţiunile comisionarului se răsfrâng asupra patrimoniului
comitentului.
Obligaţiile comitentului
obligaţia de a plăti comisionul datorat expeditorului (art. 2069 din Codul civil)
obligaţia presupune o prestaţie principală: suportarea, de către comitent, a
contravalorii remuneraţiei expeditorului.
Observaţii:
a. în ceea ce priveşte cuantumul comisionului, art. 2069 din Codul civil stabileşte
o ierarhie a modurilor de stabilire. Astfel, comisionul este:
- cel prevăzut de părţi în contract
- cel stabilit potrivit tarifelor profesionale ori uzanţelor (dacă nu există
comision stabilit prin contract)
- cel stabilit de instanţă în funcţie de dificultatea operaţiunii şi de
diligenţele expeditorului (dacă nu există comision stabilit prin contract
şi nici tarife profesionale ori uzanţe)
Obligaţiile comitentului
obligaţia de a plăti contravaloarea prestaţiilor accesorii şi a cheltuielilor efectuate în
vederea realizării acestor prestaţii (art. 2069 din Codul civil)
obligaţia de a plăti contravaloarea prestaţiilor accesorii şi a cheltuielilor efectuate în
vederea realizării acestor prestaţii (art. 2069 din Codul civil) două drepturi independente. Codul civil permite părţilor să deroge şi să
stabilească anticipat o sumă globală, care să acopere atât comisionul, cât şi
prestaţiile accesorii şi cheltuielile conexe acestora.
