macroeconomie1 Flashcards
(20 cards)
Prin ce se caracterizează impozitele directe? Dar cele indirecte?
a) Impozitele directe sunt impozitele percepute nemijlocit de la indivizi şi firme pe activitatea
desfăşurată, astfel că persoanele vizate (fizice sau juridice) trebuie să le plătească efectiv, în cadrul anului fiscal, cu scopul sporirii veniturilor publice ale statului.
b) Impozitele indirecte se aplică asupra tranzacţiilor făcute de indivizi, firme şi instituţii, în special, asupra cheltuielilor făcute de persoanele fizice şi juridice atunci când cumpără bunuri şi servicii.
Enumerați cauzele care au determinat creşterea rolului statului în economie.
- insuficienţa iniţiativei agenţilor economici privaţi în diferite domenii ale vieţii economice;
- complexitatea problemelor ce apar în perioadele dificile din istoria unei ţări;
- modificări în conjunctura economică internaţională.
Ce exprimă și cum se calculează produsul intern brut? Dar produsul național brut?
Produsul intern brut (PIB) – exprimă mărimea valorii adăugate brute a bunurilor economice
finale, produse în interiorul ţării de agenţii economici naţionali şi străini în decursul unei perioade, de regulă un an. Acesta se calculează astfel: PIB = PGB – CI
Produsul naţional brut (PNB) – exprimă mărimea valorii adăugate brute a bunurilor
economice produse de agenţii economici naţionali, care îşi desfăşoară activitatea atât în interiorul ţării cât şi în afara ei. PNB poate fi mai mic sau mai mare decât PIB, în funcţie de soldul, pozitiv sau negativ, dintre VAB obţinută de agenţii economici naţionali în afara graniţelor ţării (VABag.naţ.) şi VAB obţinută de agenţii economici străini în interiorul ţării (VABag.str.), astfel: PNB = PIB + VAB ag.naţ. – VAB ag.str.
Definiți conceptele de creștere economică și dezvoltare economică.
Creşterea economică - se defineşte ca reprezentând sporirea dimensiunilor economiei naţionale, exprimată în totalul bunurilor şi serviciilor obţinute în decursul unei perioade de timp, inclusiv amortizarea.
Dezvoltarea economică - este definită ca fiind ansamblul transformărilor cantitative şi calitative ce survin în structurile economico-sociale şi ştiinţifico-tehnice, în mecanismele economice, precum şi în modul de gândire şi în comportamentul economic al oamenilor.
Enumerați cei patru factori de creştere economică și precizați la ce se referă aceștia.
Economiştii care au analizat acest proces au constatat că „locomotiva
progresului economic se sprijină pe aceleaşi patru roţi”, indiferent cât de bogată sau săracă este o ţară.
Aceste patru roţi sau factori de creştere economică sunt:
a) resursele umane (oferta de forţă de muncă, educaţia, aptitudinile, cunoştinţele, disciplina în muncă, motivaţia muncii etc.) sunt considerate de către majoritatea economiştilor ca fiind elementul cel mai important al creşterii economice, prin volumul, structura, calitatea şi eficienţa utilizării lor.
b) resursele naturale (pământul, resursele minerale, combustibilii, plantele, animalele, calitatea mediului etc.) nu determină în mod automat succesul sau insuccesul unei economii naţionale.
c) formarea capitalului tehnic (utilaje, fabrici, şosele, căi ferate, nave, aeronave, automobile
etc.);
d) progresul tehnic şi inovaţia (ştiinţa, ingineria, spiritul întreprinzător, managementul etc.) Inovaţiile care au contribuit semnificativ
la creşterea productivităţii au fost: motorul cu abur, electricitatea, motorul cu ardere internă, motorul cu reacţie, telefonul, radioul, televiziunea, electronica şi calculatorul, automatizarea şi robotizarea, folosirea
energiilor şi tehnologiilor neconvenţionale etc.
Care sunt și ce reflectă cele patru forme ale echilibrului economic valoric?
Echilibrul economic valoric exprimă concordanţa relativă între diferitele structuri valorice ale rezultatelor economice, şi între acestea şi eforturile depuse. În cadrul echilibrului economic valoric se disting următoarele forme:
* Echilibrul bănesc sau monetar exprimă concordanţa relativă dintre expresia bănească a fondului de bunuri economice existente pe piaţă şi cantitatea de bani aflată în circulaţie.
* Echilibrul financiar reliefează concordanţa relativă între sursele financiare şi necesităţile de plată ale agenţilor economici.
* Echilibrul bugetar reflectă concordanţa relativă între veniturile şi cheltuielile bugetare.
* Echilibrul valutar evidenţiază concordanţa relativă între încasările şi plăţile în valută.
Ce este venitul personal?
Venitul personal exprimă veniturile curente ale persoanelor provenite dintr-o activitate la care se adaugă veniturile de la guvern şi de la întreprinderi, care nu provin din participarea la activităţile economice (transferuri sub formă de ajutoare, burse, pensii etc.). Venitul personal constituie sursa procurării de bunuri de consum şi servicii, precum şi a economiilor făcute în gospodării.
Enumerați factorii obiectivi și cei subiectivi care influențează consumul.
Factorii obiectivi sunt:
- mărimea şi dinamica venitului;
- modificarea aşteptărilor în ceea ce priveşte raportul dintre venitul actual şi nivelul
viitor al venitului (speranţa că în viitor vor creşte veniturile determină o creştere a consumului curent şi invers).
Factorii subiectivi sunt:
- nivelul consumului atins într-o perioadă care devine cu timpul un minim psihologic;
- publicitatea şi sistemul de ofertă;
- apariţia produselor noi etc.
Ce sunt plasamentele de capital și care este sfera lor de cuprindere?
Plasamentele de capital definesc operaţiunile prin care deţinătorii de capital întrebuinţează fondurile (economiile) de care dispun în afara activităţii lor de bază, în scopul de a obţine profituri cât mai ridicate.
Plasamentele de capital au o sferă largă de cuprindere, astfel:
- plasamentele în hârtii de valoare: acţiuni, obligaţiuni etc.;
- plasamentele imobiliare: terenuri, construcţii etc.;
- achiziţionarea de bunuri mobile: metale preţioase, tablouri, mobilă, obiecte de artă, mărci poştale (care vizează creşterea capitalului când se scontează pe creşterea în perspectivă a preţului bunurilor cumpărate).
Ce reprezintă ciclul economic și care sunt principalele tipuri de cicluri economice?
Ciclul economic reprezintă perioada de timp care separă două crize economice, sau perioada ce se scurge de la începutul unei crize până la începutul crizei următoare.
Cercetarea ştiinţifică în domeniul economic a identificat mai multe tipuri de cicluri economice:
1. Cicluri economice lungi sau seculare (cicluri Kondratiev), cu o durată de 40-60 de ani;
2. Cicluri economice medii sau decenale (ciclurile Juglar) cu o durată de 10-12 ani;
3. Cicluri economice scurte (Kitchin), cu o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 3 ani, cum sunt de exemplu ciclul inflaţionist sau ciclul variaţiei stocurilor etc.
Ce reprezintă și prin ce se exprimă cererea de muncă?
CEREREA DE MUNCĂ reprezintă nevoia de muncă retribuită care se formează în economia de piaţă la un moment dat şi într-un anumit spaţiu. Cererea de muncă se exprimă prin numărul de locuri de muncă necesar.
Atunci când se formulează cererea de muncă are în vedere munca salariată.
Cererea forţei de muncă (pe piaţa acesteia) o formulează agenţii economici. Ei sunt cei care creează şi asigură locuri de muncă apărând ca ofertanţi de astfel de locuri.
Ce reprezintă șomajul? Dar șomerul?
Şomajul reprezintă o latură negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru important al pieţei muncii prin care oferta de forţă de muncă este mai mare decât cererea de forţă de muncă din partea agenţilor economici.
Şomerul este o persoană în vârstă de muncă şi aptă să desfăşoare o activitate, care trebuie să îndeplinească simultan următoarele cerinţe:
- să nu aibă loc de muncă;
- să caute un loc de muncă;
- să fie disponibilă pentru a presta o muncă retribuită, adică să fie dispusă să înceapă lucrul imediat.
Cum se determină rata șomajului?
În teoria şi practica economică, rata şomajului se determină ca raport procentual între numărul şomerilor şi populaţia aptă de muncă sau ca raport procentual între numărul şomerilor şi populaţia ocupată, astfel: Rș=(Nș/Pa)*100%
Care sunt cele două procese economico-sociale care determină apariția șomajului?.
În general se consideră că şomajul apare ca urmare a două procese economico-sociale:
A. Pierderea locurilor de muncă de către o parte a populaţiei ocupate, care, în funcţie de cauzele care îl determină, generează următoarele forme:
a) şomaj ciclic (conjunctural) care se formează ca urmare a reducerii activităţii economice datorită crizelor economice care au loc (crize parţiale sau crize specifice unei conjuncturi).
b) şomajul structural este datorat schimbărilor care au loc în structura economică teritorială, socială, a producţiei etc.
c) şomajul tehnologic este determinat de înlocuirea vechilor tehnologii şi tehnici cu altele noi, precum şi datorită centralizării capitalurilor, care va avea drept consecinţă restrângerea locurilor de muncă.
d) şomajul sezonier este cauzat de întreruperi ale activităţilor care sunt puternic dependente de factori naturali (agricultură, construcţii, turism, lucrări publice etc.).
e) şomaj intermitent sau fricţional apare ca urmare a practicării contractelor de angajare pe durată scurtă, din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit număr de unităţi economice.
f) şomajul de discontinuitate afectează în mod deosebit femeile şi este cauzat de întreruperea activităţii din motive familiale (maternitate, creşterea copilului, îngrijirea copilului bolnav etc.).
B. Creşterea ofertei de muncă datorată, în principal noilor generaţii ce ajung pe piaţa muncii sau a celor care nu au mai lucrat dar sunt nevoiţi să se angajeze.
Ce este șomajul involuntar?
Şomajul involuntar este starea specifică persoanelor neocupate care sunt dispuse să lucreze pentru un salariu oferit de piaţa muncii (salariul de echilibru), mai mic decât salariul minim legal, dar nu găsesc locuri de muncă disponibile. Această formă de şomaj nu se datorează voinţei lucrătorilor, ci imposibilităţii agenţilor economici de a angaja un număr atât de mare de salariaţi; chiar dacă salariul efectiv ar fi egal sau mai mic decât salariul de echilibru dat de piaţă.
Ce este inflația? În ce constă procesul inflaționist?
Inflaţia este un dezechilibru de ansamblu al economiei naţionale determinat de apariţia sau creşterea discrepanţei dintre masa monetară şi oferta de bunuri economice, la un moment dat, faţă de situaţia existentă anterior.
Procesul inflaţionist constă, în esenţă, în creşterea generalizată a preţurilor şi scădere puterii de cumpărare a banilor.
Deci, inflaţia reprezintă dezechilibrul structural, monetaro-material, care reflectă existenţa în
circulaţie a unei mase monetare ce depăşeşte nevoile reale ale economiei, ceea ce duce la deprecierea banilor şi la creşterea sensibilă, generalizată şi durabilă a preţurilor.
În ce constă funcția activă pe care o îndeplinește o bancă? Dar cea pasivă?
Funcţia activă, care constă în acordarea de împrumuturi diferiţilor agenţi economici ce îndeplinesc condiţiile de bonitate financiară, adică au capacitatea de a restitui la scadenţă creditele contractate împreună cu dobânzile aferente. Împrumuturile sunt acordate fie din capitalurile proprii, fie din soldul activ calculat ca diferenţă între depunerile în depozite la vedere sau la termen şi solicitările de credite ale agenţilor economici.
Funcţia pasivă se referă la primirea spre păstrare a economiilor populaţiei şi agenţilor nonfinanciari, primirea de depuneri pentru efectuarea unor plăţi la ordinele clienţilor deponenţi şi conducerea operaţiunilor de casă ale agenţilor economici.
Ce rol au și ce funcții îndeplinesc băncile de emisiune în cadrul sistemului bancar?
Bănci de emisiune (Banca Centrală sau Naţională) care au rolul de a emite monedă, de a asigura şi regla masa monetară, de a acorda credite altor bănci prin operaţiuni de rescont, precum şi de a coordona politica monetară a statului. În principal, acestea sunt organizaţii cu capital de stat sau prioritar de stat care au ca principală funcţie asigurarea şi reglarea cantităţii de bani aflată în circulaţie, prevenirea falimentelor bancare, ca şi supravegherea operaţiunilor bancare. Banca de emisiune acordă servicii speciale atât băncilor comerciale (deţine majoritatea rezervelor acestor bănci), cât şi guvernului ţării.
Când se realizează starea de echilibru a pieței monetare?.
Echilibrul pieţei monetare este influenţat de mai mulţi factori, între care rata dobânzii deţine o pondere însemnată. La o dimensiune anumită a ratei dobânzii, presupunând celelalte condiţii neschimbate, mişcarea cererii şi mişcarea ofertei de monedă tind spre obţinerea echilibrului pieţei monetare.
Starea de echilibru a pieţei monetare se realizează atunci când, la o anumită mărime a ratei dobânzii, oferta de monedă este egală cu cererea de monedă, ambele fiind egale cu cantitatea masei monetare de echilibru.
Ce sunt acțiunile? Dar obligațiunile?
Piaţa acţiunilor, este acea piaţă pe care se tranzacţionează acţiuni, adică acele titluri de proprietate care dovedesc participarea deţinătorului lor la capitalul social al unei societăţi comerciale pe acţiuni.
Suma înscrisă pe acţiune, numită valoarea nominală a acţiunii, reprezintă o parte a capitalului social al societăţii comerciale.
Acţiunile pot fi privilegiate, când dau dreptul la un dividend fix, indiferent de mărimea profitului realizat de societate în anul respectiv şi ordinare, când cota de dividend este valabilă în funcţie de dimensiunile profitului.
