Farmacotoxicologia Flashcards
(149 cards)
1
Q
Ce este farmacotoxicologia?
A
Acea parte a farmacologiei care studiază efectele adverse pe care le pot avea medicamentele asupra organismului uman.
2
Q
Ce sunt reacțiile adverse?
A
Reacțiile adverse sunt fenomene nocive pentru sănătate, care apar la dozele de medicament folosite în mod uzual în scop profilactic, curativ sau pentru diagnostic.
3
Q
Diferența între efectele nedorite și intoxicația acută
A
Efectele nedorite sunt de ordin farmacodinamic și nu sunt dăunătoare sănătății, cum ar fi uscăciunea gurii sau constipația produse de atropină. În schimb, intoxicația acută apare la utilizarea unui medicament în doze mari, care le depășesc cu mult pe cele utilizate în terapeutică.
4
Q
Frecvența reacțiilor adverse
A
Frecvența reacțiilor adverse este diferită în funcție de medicament și de organismul tratat - in functie de caracteristicile sale fiziologice si patologice
Reacțiile adverse pot fi considerate frecvente (peste 10% cazuri), ocazionale (1-10% cazuri), rare (<1% cazuri), foarte rare (<0,1% cazuri) și necuantificabile
(cazuri izolate).
5
Q
Importanța depistării reacțiilor adverse
A
Majoritatea reacțiilor adverse la medicamente sunt puțin importante și reversibile la oprirea administrării substanțelor medicamentoase, iar altele pot fi grave și chiar cu consecințe fatale asupra organismului uman.
Frecvența reacțiilor adverse relativ mari este depistată înaintea introducerii medicamentelor în terapeutică, în timp ce cele cu frecvență foarte mică sunt detectate de obicei în primii ani de utilizare clinică a substanței respective.
6
Q
Ce este patologia iatrogena?
A
Patologia generata de medicamente care apare din cauza utilizarii a unui numar din ce in ce mai mare de medicamente si cresterii posibilitatii de aparitie a reactiilor adverse
7
Q
Ce este farmacovigilenta?
A
Un sistem operational de supraveghere continua a reactiilor adverse aparute dupa comercializarea medicamentelor.
8
Q
De cate tipuri pot fi reactiile adverse in functie de mecanismele de producere?
A
De 4 tipuri: toxic, idiosincrazic, alergic si dependenta, considerata un caz particular de reactie toxica.
9
Q
Care este relatia dintre reactiile adverse de tip toxic si doza medicamentului?
A
Reacțiile adverse de tip toxic sunt dependente de doză, ceea ce înseamnă că sunt cu atât mai frecvente și mai grave cu cât dozele sunt mai mari.
10
Q
Severitatea reactiilor adverse de tip toxic
A
Variaza de la simple tulburari functionale, la leziuni ale unor aparate si sisteme si, in cazurile cele mai severe, pot determina moartea individului.
11
Q
Ce este doza letala 50 (DL50)?
A
Doza letală 50 (DL50) este parametrul care măsoară toxicitatea acută a unei substanțe, reprezentând doza care omoară jumătate dintre animalele de laborator.
12
Q
Ce este doza eficace 50 (DE50)?
A
Doza eficace 50 (DE50) este parametrul care măsoară eficacitatea unui medicament.
13
Q
Ce este indicele terapeutic (IT)?
A
Este raportul dintre DL50 si DE50 si reprezintă un indicator important pentru aprecierea toxicității și implicit a siguranței în utilizarea unei anumite substanțe.
14
Q
Care este cerința minimă pentru indicele terapeutic?
A
Conform normelor internaționale, IT trebuie să fie de minim 10, ceea ce înseamnă că doza letală trebuie să fie de cel puțin 10 ori mai mare decât doza eficace.
15
Q
Ce medicamente cu IT<10 se folosesc in practica clinica si de ce?
A
În practica clinică se folosesc totuși medicamente cu IT mai mic decât 10 (cum ar fi digitalicele sau medicamentele anticanceroase) deoarece beneficiile realizate de acestea în unele boli grave depășesc riscul asumat.
16
Q
Cum poate fi evaluată siguranța unei substanțe?
A
O substanță este considerată cu atât mai sigură cu cât indicele său terapeutic este mai mare, ceea ce înseamnă că doza toxică este mai îndepărtată de doza terapeutică, iar mici creșteri ale acesteia din urmă nu provoacă efecte toxice.
17
Q
Ce factori influenteaza aparitia reactiilor toxice la doze uzuale, apropiate de cele terapeutice?
A
Factori dependenți de bolnav, cum ar fi reactivitatea biologică particulară, insuficiența organelor de epurare (fie la nivelul ficatului, fie la nivelul rinichilor), sau stări patologice de organ sau afectiuni metabolice ale bolnavului respectiv.
18
Q
Ce factori favorizează toxicitatea unei substanțe medicamentoase?
A
Indicele terapeutic mic (digitalice, anticanceroase), biodisponibilitatea variabila a substantei active din anumite forme farmaceutice, folosirea unor cai de administrare cu risc toxic mare ( injectiile intravenoase cu aminofilina, adrenalina), schemele de administrare inadecvate care pot favoriza cresterea nivelului plasmatic al medicamentului, cu risc potential de acumulare, respectiv interactiunile medicamentoase semnificative clinic.
19
Q
Care este primul pas in tratamentul unei reactii de tip toxic?
A
Oprirea administrarii medicamentului si indepartarea acestuia din organism.
20
Q
Cum se poate elimina un medicament din organism in functie de calea pe care a fost administrat?
A
Daca a fost administrat pe cale orala cu maxim 8 ore inainte, se pot provoca varsaturi sau se fac spalaturi gastrice, nu insa si pentru substantele caustice, care pot afecta toxic esofagul. Se poate da si carbune medicinal pentru adsorbtia medicamentului la nivelul tubului digestiv.
21
Q
Cum pot fi utile purgativele si diureticele in tratamentul unei reactii de tip toxic?
A
Purgativele ajuta la eliminarea digestiva a substantelor active, iar diureticele ajuta la excretia renala.
22
Q
Cum poate fi modificat pH-ul urinar pentru grăbirea excretiei unor medicamente?
A
In cazul medicamentelor acide-barbiturice-se alcalinizeaza urina, iar în cazul celor bazice-amfetamina amitriptilina-se acidifică urina pentru a creste polaritatea moleculelor in urina, cu scaderea reabsorbtiei lor tubulare si grabirea eliminarii urinare
23
Q
La ce se poate apela pentru medicamentele care se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice?
A
La dializa extrarenala.
24
Q
Cand se poate folosi un antidot in tratamentul unei reactii de tip toxic?
A
Cand exista antidoturi care actioneaza invers decat toxicul, prin mecanism antagonist competitiv, cu deplasarea acestuia de pe receptori (ex. in intoxicatia cu morfina sau heroina, se administreaza naloxona sau nalorfina).
25
Ce este important in tratamentul unei intoxicatii?
Masurile de sustinere a functiilor vitale - respiratie artificiala, bronhoaspiratie, mentinerea tensiunii arteriale - si tratamentul simptomelor intoxicatiei respective - convulsii, febra, stari de agitatie etc.
26
Diferenta dintre reactiile adverse de tip toxic si intoxicatiile propriu-zise
Reactiile adverse de tip toxic sunt mai putin grave, fenomenele clinice fiind de obicei reversibile la oprirea medicamentului respectiv si la masuri respective de tratare a simptomelor aparute.
27
Tipuri particulare de reactii adverse de tip toxic
Efectele adverse dismorfogene si teratogene, precum si efectele mutagene si cancerigene
28
Ce sunt efectele dismorfogene?
Efectele dismorfogene constau in aparitia defectelor morfologice la produsul de concepție, în cazul administrării unui anumit medicament la femeia însărcinată.
29
Cand se numeste teratogen un defect morfologic aparut la un produs de conceptie?
Cand defectul este major şi apar anomalii anatomice majore, cu caracter de monstruozitate chiar.
30
Ce sunt efectele mutagene?
Efectele mutagene constau in producerea de către un medicament a unor mutații genetice cu afectarea fenotipului chiar după mai multe generații.
31
Care sunt medicamentele cu efect mutagen cert?
Citostaticele anticanceroase şi imunodepresivele.
32
Sunt permise medicamentele cu risc mutagen in terapia umana?
Reglementările actuale nu permit introducerea interapeutica umană a medicamentelor cu risc mutagen, cu exceptia celor indispensabile (ex. citostaticele la bolnavii neoplazici).
33
Ce sunt efectele adverse cancerigene?
Efectele adverse cancerigene constau in producerea unor cancere sub efectul medicamentelor respective.
34
Ce sunt efectele adverse cancerigene?
Efectele adverse cancerigene constau in producerea unor cancere sub efectul medicamentelor respective.
35
Ce se intampla cu medicamentele dovedite cancerigene in studiile pe animale de laborator?
In mod normal, medicamentele dovedite cancerigene in studiile pe animale de laborator nu sunt permise in terapia umană, cu exceptia substantelor anticanceroase, care pe lângă avantajul de a trata neoplazia aflată în curs, pot induce un nou cancer bolnavului respectiv.
36
Cum sunt reactiile adverse idiosincrazice in functie de doza?
Independente de doza
37
Cum apar reactiile adverse idiosincrazice?
Apar după administrarea substanței în doze uzuale la persoane cu o sensibilitate crescută, determinată genetic, la substanța respectivă.
38
Care este un exemplu de reacție idiosincrazică?
Un exemplu de reacție idiosincrazică este deficitul genetic de glucozo-6-fosfat dehidrogenază din hematii, cu declanșarea hemolizei la doze uzuale de chinina, chinidiná, acid nalidixic, fenacetină, unele sulfamide, sulfone, primachinä.
39
Cauzele aparitiei reactiilor idiosincrazice
Ele pot apărea din cauza unui deficit genetic al enzimei care intervine în metabolismul medicamentului sau datorită unei reactivități tisulare neobișnuite => reactii adverse total diferite de efectele normale ale medicamentului.
40
Ce sunt reacțiile adverse alergice?
Reacțiile adverse alergice sunt efecte nocive ale medicamentelor care apar prin mecanism imun
41
Cum influenteaza doza reactiile adverse alergice?
Ele sunt independente de doză și pot apărea chiar la doze foarte mici de medicament cu condiția este ca persoana să fie în prealabil sensibilizată la medicamentul respectiv, adică să fi intrat în contact cu acesta în urmă cu minim 7 zile.
42
Cum funcționează medicamentul într-o reacție alergică și ce se întâmplă cu proteinele organismului?
Medicamentul ca atare sau un metabolit al acestuia funcționează ca o haptenă care se fixează de proteinele organismului, cărora le modifică structura, acestea nemaifiind recunoscute de sistemul imun, devenind antigene, care declanseaza sinteza de anticorpi specifici - asa numita sensibilizare- care se dezvolta dupa o latenta de 7-14 zile.
43
Care este calea de administrare a medicamentelor cea mai sensibilizantă pentru reacțiile alergice?
Cea mai sensibilizantă cale de administrare a unui medicament este cea locală (cutaneo-mucoasă)
44
Cand apar cele mai grave reactii alergice?
reacțiile alergice cele mai grave apar după administrarea injectabilă, în special intravenoasă sau intramusculară.
45
Ce este încrucișarea alergiei pe grupe chimice de medicamente?
Încrucișarea alergiei pe grupe chimice de medicamente se referă la faptul că o persoană alergică la o anumită substanță medicamentoasă este, de obicei, alergică și la alți compuși înrudiți structural, cum ar fi clasa penicilinelor sau a sulfamidelor.
46
Cat se mentine alergia?
Pe perioade lungi de timp, uneori chiar toata viata individului.
47
Cate tipuri de reactii alergice exista si prin ce difera ele?
4 tipuri de reactii alergice care difera prin mecanismele imunologice de producere si prin manifestarile lor clinice.
48
Care sunt reactiile alergice de tip I?
Reactiile alergice de tip I sunt reacții rapide care apar după cuplarea antigenului (medicamentul) cu anticorpii (imunoglobulinele E- reaginele) de pe suprafața mastocitelor şi a bazofilelor, care determină vasodilatatie cu hipotensiune arterială, permeabilizare capilară, edeme si bronhospasm.
49
Ce manifestari clinice pot avea reactiile alergice de tip I anafilactice?
Manifestari clinice ale reactiilor alergice de tip I anafilactice pot varia de la simple leziuni urticariene, angioedeme, crize de bronhospasm şi rinite, până la reactia cea mai severă, reprezentata de socul anafilactic, cu prabusirea tensiunii arteriale si potential letal prin edem glotic, bronhospasm si colaps.
50
Ce exemple de manifestări sunt asociate cu reacțiile alergice de tip II?
Exemple de reactii alergice de tip II sunt anemiile hemolitice autoimune la alfametildopa, chinidina, chinina, sulfamide, leucopeniile autoimune la aminofenazona sau la tioamide antitiroidiene sau sindromul lupus-like la hidralazina.
51
Ce sunt reacțiile alergice de tip III?
Reactiile alergice de tip III presupun formarea unor complexe imune circulante formate din antigen (medicamentul) si anticorpi IgG sau IgM) care se fixeaza in peretii vaselor mici din diverse tesuturi si organe, cu activarea complementului si generarea unor procese inflamatorii
52
Ce manifestări clinice pot apărea în reacțiile alergice de tip III?
Vasculite diverse, glomerulonefrite, boala serului, urticariile, edemul Quincke, eritemul polimorf, sindromul Stevens-Johnson și sindromul Lyell.
53
Ce sunt reacțiile alergice de tip II și ce anticorpi sunt implicați?
Sunt reactii citotoxice si se produc prin formarea de anticorpi IgG si IgM impotriva celulelor pe suprafata carora s-au fixat medicamente cuplate cu proteine.
54
Care sunt medicamentele incriminate in reactiile alergice de tip III?
Medicamentele incriminate in reactiile alergice de tip III sunt penicilinele, sulfamidele, fenitoina, barbituricele etc.
55
Ce manifestări cutanate pot apărea în reacțiile alergice de tip IV?
Dermatită de contact, eritem, edem și veziculație.
56
Ce sunt reacțiile alergice de tip IV și ce celule sunt implicate?
Reacțiile alergice de tip IV sunt reacții de hipersensibilitate întârziată mediate celular prin sensibilizarea limfocitelor de tip T.
57
Cum se comportă o substanță chimică în reacțiile alergice de tip IV?
Substanța chimică se comportă ca o haptenă prin combinarea cu proteinele din piele, formând un antigen.
58
Ce rol au celulele Langerhans în reacțiile alergice de tip IV?
Ele preiau antigenul format și declanșează răspunsul imun de către limfocitele T.
59
Cum se diagnostichează reacțiile de hipersensibilitate întârziată?
Prin metode precum testele epicutane și testele de transformare limfoblastică (TTL).
60
Cum se stabilește diagnosticul pozitiv al reacțiilor alergice la medicamente?
Pe baza datelor obținute din anamneză, examenul clinic și investigațiile paraclinice.
61
Care este importanța anamnezei în diagnosticarea reacțiilor alergice la medicamente?
Anamneza este de o importanță covârșitoare, ajutând la stabilirea contactelor anterioare cu medicamentul sau substanțe înrudite și a prezenței fenomenelor alergice.
62
Ce se întâmplă dacă se stabilește că o persoană este alergică la un anumit medicament?
Medicamentul va fi contraindicat pe viitor, cu excepția cazurilor în care situația clinică impune terapia și se poate încerca o desensibilizare specifică.
63
Ce este desensibilizarea specifică și când se utilizează?
Desensibilizarea specifică este o metodă prin care se reduce sensibilitatea organismului la un alergen. Se utilizează în cazul reacțiilor alergice de tip I (anafilactic), când situația clinică impune terapia cu medicamentul alergen.
64
Ce precauții se iau dacă rezultatul anamnezei este incert în privința alergiei la un anumit medicament?
Administrarea medicamentului se face după o prealabilă testare cutanată a sensibilității și sub supraveghere strictă, cu intervenție specifică la nevoie.
65
Ce este toxicomania și dependența?
Toxicomania și dependența reprezintă o stare de intoxicație cronică, care apare în special după consumul în doze mari și pe durată lungă a unor medicamente cu acțiuni psihofarmacologice
66
Ce substanțe pot induce dependență?
Morfina, heroina, opioide, amfetamine, cocaina, cafeina, nicotina, alcoolul etilic, barbiturice, benzodiazepine, lisergida (LSD), marijuana și hașișul.
67
Care sunt cele 4 tipuri de manifestări definitorii ale toxicomaniei și dependenței?
Dependența psihică, dependența fizică, toleranța și psihotoxicitatea.
68
Ce este dependența psihică?
Dependența psihică este o stare psihică ce determină pe individ să consume în mod repetat un toxic pentru a obține un anumit efect așteptat.
69
Ce este sindromul de abstinență?
Sindromul de abstinență reprezintă simptomele care apar la oprirea bruscă a administrării unei substanțe medicamentoase, corespunzând unor efecte inverse celor produse de medicamentele sau toxicele respective.
70
Ce este toleranța în contextul toxicomaniei și dependenței?
Toleranța reprezintă diminuarea progresivă a efectului unui medicament odată cu repetarea administrării, impunând necesitatea creșterii dozei pentru a obține efectul scontat.
71
Ce este psihotoxicitatea?
Psihotoxicitatea constă în producerea de manifestări toxice de ordin psihofarmacologic (tulburări de comportament, stări euforice, de tip maniacal, halucinații etc.) de către droguri.
72
Ce aspecte urmărește tratamentul dependenței?
Tratamentul dependenței urmărește atât aspectul medical, cât și pe cel psihosocial.
73
Ce este sindromul de abstinență încrucișat?
Sindromul de abstinență încrucișat se referă la faptul că simptomele de abstinență pot apărea în urma întreruperii consumului de substanțe din aceeași grupă farmacodinamică (ex. de tip alcool-barbiturice sau de tip opioid).
74
Care este cea mai frecventă reacție adversă medicamentoasă la nivelul regiunii orofaciale?
Xerostomia.
75
Care sunt zonele de interes ale reacțiilor adverse medicamentoase în regiunea orofacială?
Glandele salivare, mucoasa bucală (linguală, jugala, gingivală, receptorii gustativi, gingiile), buzele, dinții și inervația acestei regiuni.
76
Care sunt principalele cauze ale apariției xerostomiei?
Xerostomia poate fi cauzată de o multitudine de substanțe medicamentoase, de tutun, alcool sau băuturi răcoritoare ce conțin cafeină, dar și de anumiți factori psihologici (frica, emoția etc.) sau patologii asociate, cum ar fi maladia canceroasă, diabetul, diverse afecțiuni psihice (depresie, anxietate etc.).
77
Ce clase de medicamente produc frecvent xerostomie prin blocarea receptorilor muscarinici?
Atropina și compușii înrudiți (bromură de ipratropiu, tiotropiu, pirenzepină, trihexifenidil), unele substanțe utilizate pentru tratamentul vezicii hiperactive (oxibutinină), unele antiemetice sau antispastice (scopolamina, butilscopolamina).
78
Ce alte clase de medicamente acționează prin alte mecanisme, dar au ca reacție nedorită şi blocarea receptorilor muscarinici?
Antidepresivele, in special cele triciclice (imipramina, amitriptilina), neurolepticele, in special cele fenotiazinice (proclorperazina), dar si unele neuroleptice atipice (olanzapina, risperidona, quetiapina), antihistaminicele anti-H1, de primă generație, care traverseaza bariera hematoencefalică (prometazina, clorfeniramina, difenhidramina, clemastina, ciproheptadina).
79
Ce alte clase de medicamente pot provoca xerostomie prin mecanisme diverse?
Alte clase de medicamente care pot provoca xerostomie prin mecanisme diverse includ opioidele, benzodiazepinele și alte hipnotice (zopiclonă), canabinoidele, blocantele receptorilor H2 și ale pompei de protoni (omeprazol), antimigrenoasele agoniste serotoninergice (sumatriptan, rizatriptan), miorelaxantele agoniste ale receptorilor a2 (tizanidina), litiul, citotoxicele anticanceroase, retinoizii aromatici (isotretinoin, etretinat), antiviralele anti-HIV (didanozina), anorexigenele (amfetamina, sibutramina, fenfluramina), decongestivele (pseudoefedrina), unele antiaritmice (propafenona), sucralfatul și unele diuretice (tiazide, furosemid, triamteren).
80
Cum poate fi accentuată manifestarea clinică a xerostomiei?
Consumul de medicamente cu efect de scădere a secreției salivare se supraadaugă afecțiunilor preexistente ale pacienților.
81
Ce sunt receptorii muscarinici M3 și ce rol au aceștia în contextul xerostomiei?
Receptorii muscarinici M3 sunt implicați în neurotransmisia colinergică la nivelul glandelor salivare. Blocarea acestor receptori de către anumite medicamente poate duce la apariția xerostomiei.
82
Ce sunt receptorii a1-adrenergici și ce rol au aceștia în contextul xerostomiei?
Receptorii a1-adrenergici sunt implicați în funcționarea glandelor salivare. Blocarea acestor receptori de către anumite medicamente poate duce la apariția xerostomiei.
83
Care sunt efectele consumului de medicamente cu efect de scădere a secreției salivare asupra pacienților cu afecțiuni preexistente?
Consumul de medicamente cu efect de scădere a secreției salivare se supraadaugă afecțiunilor preexistente ale pacienților și manifestarea clinică este accentuată, fiind greu suportată de către pacient.
84
Care sunt unele dintre medicamentele antihipertensive care pot induce xerostomie?
Unele antihipertensive care pot induce xerostomie includ a-blocantele neselective sau selective pe receptorii a1, ganglioplegicele (trimetafan), neurosimpatoliticele (metildopa, guanetidina, clonidina) și beta-blocantele (prin blocarea simpaticului central și a receptorilor b1-adrenergici din glandele salivare).
85
Cum pot afecta unele medicamente antidepresive sau neuroleptice producția de salivă?
Unele antidepresive, în special cele triciclice (imipramina, amitriptilina), neurolepticele, în special cele fenotiazinice (proclorperazina) și unele neuroleptice atipice (olanzapina, risperidona, quetiapina) pot cauza xerostomie prin blocarea receptorilor muscarinici, care afectează secreția de salivă.
86
Ce medicamente pot induce hipertrofia glandelor salivare?
Hipertrofia glandelor salivare poate fi indusă în special de unele antiinflamatorii nesteroidiene - AINS (fenilbutazonă, oxifenbutazonă, naproxen), de clorhexidină (antiseptic din diverse soluții de igienă orală), substanțe de contrast iodate, clozapină (antipsihotic care poate produce și sialoree).
87
Care sunt unele medicamente care pot provoca dureri la nivelul glandelor salivare?
Durerile la nivelul glandelor salivare pot fi induse de blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, nicardipină), sulfamide, agenți antitiroidieni, fenilbutazonă, nitrofurantoină, blocante H₂ (cimetidină, famotidină), ganglioplegice (guanetidină), clonidină, metildopa, citostatice anticanceroase cu acțiune citotoxică, fenotiazine, substanțe de contrast iodate.
88
Ce medicamente pot provoca hipersalivație sau sialoree?
Hipersalivația sau sialoree este produsă în principal de anticolinesterazice, prin acumularea de acetilcolină la nivelul receptorilor muscarinici din glandele salivare. Sialoree mai pot produce aminoglicozidele (gentamicina, kanamicina, tobramicina), amiodarona, substantele de contrast iodate, buspirona, haloperi- dolul, unele benzodiazepine (alprazolam, clonazepam), ketamina, clozapina, precum și pentoxifilina.
89
Ce medicamente pot provoca colorarea salivei și a altor secreții glandulare în roșu-oranj?
Colorarea salivei precum și a altor secreții glandulare în roșu-oranj poate fi indusă de tratamentul cu rifampicină, rifabutină, levodopa sau clofazimină.
90
Ce medicamente pot provoca tulburări ale senzației gustative?
A: Tulburări ale senzației gustative pot fi cauzate de inhibitorii enzimei de conversie (captopril, enalapril, perindopril, ramipril, quinapril), isotretinoin, litiu, biguanide anti-diabetice, claritromicină, terbinafină, griseofulvină, metronidazol, rifampicină, clorhexidină și lansoprazol. Alte tulburări ale gustului pot fi date de amfetamine, amitriptilină, azatioprină, metotrexat și alte citostatice, săruri de aur, propafenonă, amrinonă, blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, diltiazem),
Tulburări ale senzației gustative pot fi cauzate de inhibitorii enzimei de conversie (captopril, enalapril, perindopril, ramipril, quinapril), isotretinoin, litiu, biguanide anti-diabetice, claritromicină, terbinafină, griseofulvină, metronidazol, rifampicină, clorhexidină și lansoprazol. Alte tulburări ale gustului pot fi date de amfetamine, amitriptilină, azatioprină, metotrexat și alte citostatice, săruri de aur, propafenonă, amrinonă, blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, diltiazem), atorvastatină, tiazide, zopliconă, fluoxetină etc.
91
Ce medicamente pot provoca modificări ale culorii salivei și a altor secreții glandulare?
Colorarea salivei și a altor secreții glandulare în roșu-oranj poate fi indusă de tratamentul cu rifampicină, rifabutină, levodopa sau clofazimină.
92
Ce tipuri de tulburări ale senzației gustative pot apărea ca efecte secundare ale anumitor medicamente?
Tulburările senzației gustative pot fi diverse, de la reducerea acuității gustative (hipogeuzie), la modificări ale senzației gustative (disgeuzie), până la pierderea gustului (ageuzie).
93
Ce medicamente pot provoca disgeuzie (modificări ale senzației gustative)?
Inhibitorii enzimei de conversie, cum ar fi captopril, enalapril, perindopril, ramipril, quinapril, pot provoca disgeuzie, care este auto-limitată și reversibilă după câteva luni de tratament.
94
Ce medicamente pot provoca hipogeuzie (reducerea acuității gustative) sau ageuzie (pierderea gustului)?
Medicamentele care pot provoca hipogeuzie sau ageuzie includ isotretinoin, litiu, biguanide, antidiabetice, claritromicină, terbinafină, griseofulvină, metronidazol, rifampicină, clorhexidină și lansoprazol.
95
Ce alte medicamente pot provoca tulburări ale gustului?
Alte medicamente care pot provoca tulburări ale gustului includ amfetaminele, amitriptilina, azatioprina, metotrexat și alte citostatice, săruri de aur, propafenonă, amrinonă, blocante ale canalelor de calciu (nifedipina, diltiazem), atorvastatină, tiazide, zopliconă, fluoxetină etc.
96
Cum acționează medicamentele asupra senzației gustative?
Medicamentele acționează fie prin interferarea cu compoziția chimică sau cu fluxul salivar, fie prin afectarea funcției receptorilor gustativi sau a transmiterii semnalului nervos.
97
Ce substanțe pot cauza arsuri sau ulcerații ale mucoasei bucale?
Diferite substanțe cu rol caustic sau iritant (acidul tricloracetic, peroxidul de hidrogen - apa oxigenată, violetul de genţiană, salicilații din compoziția pastelor de dinți sau diferite produse de îngrijire a mucoasei orale) pot cauza arsuri ale mucoasei bucale, urmate de descuamație sau chiar ulcerație. Unele AINS, izoprenalina, cocaina, antitiroidienele sau betablocantele pot cauza și ele ulcerații orale.
98
Ce sunt eruptiile fixe post-medicamentoase?
Eruptiile fixe post-medicamentoase (stomatitele de contact) sunt ulcerații repetate pe aceleaşi zone ale mucoasei orale, care apar ca reacție la administrarea unui anumit medicament sau după utilizarea unor gume de mestecat, ape de gură, paste de dinti, materiale dentare: amalgam, fixatori dentari, nichel.
99
Utilizarea caror medicamente produce eruptii fixe postmedicamentoase?
anestezice locale, sulfamide, tetracicline, antiseptice, fenacetină, barbiturice
100
Care sunt medicamentele care pot induce ulcerații la nivelul mucoasei cavității bucale?
Agenti antineoplazici, citotoxici (metotrexat, 5-fluorouracil, doxorubicină, mercaptopurină, bleomicina) sau de agenți imunosupresori pot induce ulcerații la nivelul mucoasei cavității bucale. Aceste doua clase de medicamente pot favoriza aparitia, la nivelul acestor ulceratii ale cavității bucale, a infecțiilor oportuniste secundare determinate de virusuri (virusul herpes simplex de tip 1, citomegalovirus, virus varicelo-zosterian), de bacterii Gram-negative (Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella, Escherichia coli, Enterobacter, Proteus etc.) sau de fungi (Candida).
101
Ce leziuni pot aparea la nivelul buzelor și mucoasei orale la pacientii aflati sub tratament imunosupresor sau antineoplazic?
La nivelul buzelor şi mucoasei orale pot apărea leziuni displazice (leucoplazie) sau maligne (carcinom spinocelular) la pacienții aflați sub tratament imunosupresor sau antineoplazic.
102
Ce leziuni ale mucoasei bucale caracteristice unor boli dermatologice pot produce anumite medicamente administrate sistemic?
Pemfigoid bulos, eritem polimorf, lupus eritematos si eruptii lichenoide.
103
Ce medicamente induc leziuni la nivelul cavitatii bucale caracteristice pemfigusului?
compuşi tiolici, penicilamina, fenoli, rifampicina
104
Ce medicamente induc leziuni la nivelul cavitatii bucale caracteristice eritemului polimorf?
barbiturice, benzodiazepine, fenitoină, carbamazepină, fenotiazine, salicilați, piroxicam, fenilbutazonă, sulindac, săruri de aur, omeprazol, tetracicline, ampicilină, clindamicină, sulfamide, etambutol, rifamcină, ape de gură ce conțin iod
105
Ce medicamente induc leziuni la nivelul cavitatii bucale caracteristice lupusului eritematos?
poate fi declanşat de peste -70 de agenți terapeutici, printre care cel mai frecvent implicați sunt procainamida și hidralazina, alături de fenitoină, clorpromazină, izoniazidă, metildopa, beta-blocante şi sulfamide;
106
Ce medicamente induc leziuni la nivelul cavitatii bucale caracteristice eruptiilor lichenoide?
antimalaricele (clorochină, mepacrină), sărurile de aur, AINS, penicilamină, inhibitori ai enzimei de conversie, inhibitori ai proteazei HIV, fenotiazine, diuretice tiazidice, săruri de bismut, chinină, clonidină, materiale dentare restaurative (amalgamul, compozitele, sărurile de mercur, aurul, cobaltul);
107
Ce poate cauza candidozele orale?
Terapia cu antibiotice cu spectru larg, corticosteroizi (sistemici sau inhalatori) sau alți agenți imunosupresivi (ciclosporina, ciclofosfamida) sau citotoxici.
108
Ce medicamente pot cauza pigmentarea mucoasei orale?
Amalgam, coroane din aur sau alte metale (mercur, argint, zinc, bismut), antibiotice (minociclina), contraceptive orale, antivirale anti-HIV, antimalarice, fenotiazine, fenitoină etc.
109
Ce medicamente pot cauza hiperplazia gingivală?
Fenitoină, ciclosporină, blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridine (nifedipină, amlodipina), diltiazem, verapamil, imunosupresoare (ciclosporina), contraceptive orale, alte antiepileptice (valproat de sodiu, vigabatrină).
110
Ce poate cauza edemul non-alergic buzelor şi al mucoasei linguale?
poate apărea edem non-alergic al buzelor sau al limbii în primele săptămâni de tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie sau chiar după o utilizare îndelungată a acestora, cauzat de creșterea nivelului de bradichinine.
111
Ce poate cauza edemul alergic buzelor şi al mucoasei linguale?
Mecanism alergic (reactii de hipersensibilitate de tip 1) produs mai frecvent de peniciline, cefalosporine, anestezice locale, inhibitori ai enzimei de conversie, aspirină, barbiturice, chiar și de latexul din mănușile medicului.
112
Ce poate cauza cheilitele?
Contactul buzelor cu cosmetice sau alimente, dar pot fi implicați și agenți citotoxici, fenotiazine, AINS, retinoizi, psoraleni, inhibitori ai proteazei HIV.
113
Ce caracteristici are hiperplazia gingivala indusa de medicamente?
Apare la câteva luni după începerea terapiei, este de obicei generalizată şi răspunde in general slab la indepărtarea plăcii dentare sau reducerea/eliminarea terapiei.
114
Care sunt unele medicamente care pot determina parestezii ale trigemenului la nivelul regiunii orofaciale?
Interferonul alfa, vincristina, labetalol, inhibitorii ai proteazei HIV sau chiar unele anestezice locale (articaina, prilocaina).
115
Ce medicamente pot determina mișcări faciale involuntare, distonii sau disartrii la nivelul regiunii orofaciale?
Fenotiazine, butirofenone, antidepresive triciclice, metoclopramid, antispastice, metil-dopa. Antipsihoticele pot determina dischinezii tardive, iar carbamazepina poate da mișcări linguale anormale.
116
Ce medicamente pot determina durere sau disestezie la nivelul regiunii orofaciale?
Unii inhibitori ai enzimei de conversie (captopril, lisinopril).
117
Ce poate determina halitoza (miros neplăcut al cavității bucale)?
Halitoza poate fi determinată de medicamente ce induc xerostomie, dar şi de izosorbid dinitrat, dimetilsulfoxid (DMSO), alcool, citotoxice, cloralhidrat etc.
118
Ce substante pot induce modificări de culoare şi formă ale dinților?
Clorhexidina, fluorurile, diverși acizi, tetraciclina, doxiciclina, minociclina, nitrofurantoina, inhibitorii ai enzimei de conversie (ramipril, enalapril, lisinopril) şi propafenona.
119
Ce medicamente pot induce modificări de rezistență ale dinților şi afecțiuni ale smalțului dentar, favorizând apariția cariilor?
Tetraciclinele, morfina, antidepresivele triciclice, litiul şi unele antineoplazice.
120
Ce sunt citostaticele anticanceroase?
Clasa de medicamente care tratează cancerul, dar care pot provoca complicații la nivelul mucoasei orofaringiene.
121
Ce implică managementul bolii canceroase?
Protocoale de chimio-și radioterapie din ce în ce mai agresive.
122
Care este impactul complicatiilor orale asupra pacientului?
Reducerea calității vieții și a compliantei la tratament.
123
Cum pot fi prevenite și tratate cu succes complicatiile orale ale chimioterapiei anticanceroase?
Prin aplicarea de agenți protectori ai mucoasei, analgezice, antiseptice și terapie sistemică cu antivirale antiherpetice. Igiena cavitatii bucale trebuie mentinută prin periaj cu o periuta moale, non-abraziva, prin folosirea de duşuri bucale sau clatirea cu soluții caldute saline sau bicarbonatate, după fiecare masă.
124
Care este cea mai frecventă complicatie orală a terapiei citotoxice?
Mucozita orală sau stomatita, ce apare la 1-2 saptamani după începerea terapiei citotoxice si se vindeca la 2-4 saptamani dupa ultima doza de citotoxic, se localizează mai ales la nivelul zonelor non-keratinizate.
125
Care este managementul stomatitei?
Controlul durerii prin aplicare topică sau prin aerosoli de anestezice locale, agenți protectori ai mucoasei, administrarea sistemică de analgezice, crioterapie cu ajutorul cuburilor de gheață, spălături bucale cu antiseptice, antiinflamatoare, antimicrobiene sau chiar terapie sistemică cu antivirale antiherpetice. Igiena cavitatii bucale trebuie mentinută prin periaj cu o periuta moale, non-abraziva, prin folosirea de duşuri bucale sau clatirea cu soluții caldute saline sau bicarbonatate, după fiecare masă.
126
Cum apar complicatiile orale ale chimioterapiei anticanceroase?
Pot aparea prin citotoxicitate directă asupra mucoasei orale, inclusiv asupra glandelor salivare, sau indirect, prin afectarea altor tesuturi si organe, la care se adauga disfunctia glandelor salivare, cu xerostomie si scaderea functiei de barieră Indeplinită de către saliva. In plus, se pot produce iritarea sau traumatizarea mucoasei bucale sau infectii cauzate de flora orală endogena (oportunista), exogenă sau de reactivarea unor herpesvirusuri latente, prin imunosupresia indusă de chimioterapice sau chiar de boala canceroasa.
127
Care este cauza efectelor toxice directe asupra mucoasei orale?
Turnover-ul ridicat al celulelor epiteliale de la acest nivel, care le face mai vulnerabile la actiunea citostaticelor.
128
Ce acțiune directă au citostaticele asupra funcției glandelor salivare?
Citostaticele afectează funcția glandelor salivare, determinând hiposalivatie sau xerostomie la câteva săptămâni după inițierea terapiei.
129
Care este managementul hiposalivației sau xerostomiei?
Managementul hiposalivației sau xerostomiei constă în clătirea frecventă cu soluții saline fiziologice, utilizarea de substituenți salivari (salive artificiale: Moi-stir, Xerolube, Orex) și consumul frecvent de cantități mici de apă. De asemenea, se mai pot folosi diverse metode de stimulare a secreției glandelor salivare, precum consumul de alimente semisolide (ex. gelatine, sosuri) în asociere cu cele solide, stimulante ale gustului (gume de mestecat sau bomboane)
130
Ce medicamente sunt indicate in managementul xerostomiei?
Parasimpatomimeticele-betanecol, cevimelina, pilocarpina, care stimulează direct secreția glandelor salivare. Trebuie evitate apele de gură comerciale, precum și cafeaua, ceaiul și băuturile carbogazoase de tip cola, deoarece acestea usuca mucoasa bucală.
131
Ce efect pot avea citostaticele asupra inervației din zona oro-facială?
Unele citostatice, în special toxicele fusului de diviziune, de tip vincristina, vinblastina sau paclitaxel, pot avea efect neurotoxic direct asupra inervației din zona oro-facială.
132
Cum se manifesta efectul neurotoxic direct al citostaticelor aupra inervatiei din zona oro-faciala?
dureri mandibulare sau maxilare, dureri în zona facială, cefalee, hipersensibilitate dentară, alterarea gustului și disgeuzie (hiper sau hipogeuzie).
133
Care este tratamentul pentru tulburările determinate de efectul neurotoxic al citostaticelor asupra inervației din zona oro-facială?
Simptomatic, cu analgezice non-opioide sau opioide, miorelaxante, anxiolitice sau fizioterapie (masaj ușor, aplicări de căldură umedă etc.).
134
Ce consecințe poate avea chimioterapia instituită în copilărie asupra dentiției și a tesutului osos din teritoriul orofacial?
Aceasta poate afecta dezvoltarea dentiției definitive și a tesutului osos din teritoriul orofacial, putând avea implicații ortodontice sau cosmetice, cum ar fi dentina sau smalțul dentar hipoplastice, microdontie, chiar agenezie dentară, taurodontism.
135
Ce este osteonecroza mandibulară sau maxilară?
Osteonecroza mandibulară sau maxilară este o complicație relativ recent descrisă pentru terapia cu bifosfonati administrati oral sau intravenos în osteoporoza sau în tratamentul diferitelor forme de cancer insotite de fenomene de resorbtie osoasa.
136
Prin ce se manifesta osteonecroza maxilara sau mandibulara?
Aceasta se manifestă prin denudarea oaselor mandibulare sau maxilare, cu aparitia unei ulceratii cronice la nivelul mucoasei bucale, însoțită frecvent de complicații (durere, edem, suprainfectie).
137
Care este tratamentul pentru osteonecroza mandibulară sau maxilară?
Tratamentul acestei complicatii este practic imposibil, deoarece bifosfonatul persistà in os pe o perioadă de peste 10 ani. În aceasta situație, prevenția este esențială, prin tratarea corectă a oricărei afecțiuni dentare ce necesită terapie chirurgicala inaintea administrarii intravenoase de bifosfonati.
138
Care sunt cele mai importante efecte indirecte ale utilizării cronice a citostaticelor?
Cele mai importante efecte indirecte ale utilizării cronice a citostaticelor sunt suprainfectiile cavității orale datorate imunosupresiei cauzate de tratament.
139
Ce probleme pot cauza suprainfectiile cavității orale?
Problema acestor infectii este legată de posibilitatea diseminarii lor sistemice, folosind ca poartă de intrare cavitatea orală.
140
Care sunt cele mai frecvente suprainfectii fungice ale cavității orale?
Cele mai frecvente suprainfectii sunt cele fungice, cauzate în principal de specia Candida şi, mai rar, de Aspergillus.
141
Ce tratament se utilizează pentru infecțiile orale superficiale cu Candida?
În infecțiile orale superficiale, tratamentul se face cu antimicotice topice (clotrimazol. miconazol, nistatina).
142
Ce tratament se utilizează în cazul infecțiilor fungice sistemice, profunde, la pacienții imunocompromiși?
În infecțiile fungice sistemice, profunde, la pacienții imunocompromiși, se utilizează amfotericina B sau caspofungina.
143
Ce virusuri cauzează suprainfecțiile virale?
Suprainfecțiile virale sunt cauzate în principal de grupul de herpesvirusuri: virusul herpes simplex (herpes simplex virus - HSV) de tip I și II, virusul varicelo-zosterian (varicella-zoster virus-VZV), virusul citomegalic (cytomegalo virus-CMV) și virusul Epstein-Barr (EBV).
144
Cum se manifestă suprainfecțiile virale?
Acestea apar frecvent prin reactivarea unui virus latent și se manifestă prin eruptii veziculoase localizate sau diseminate la nivelul orofaringelui, care se pot ulterior ulcera și suprainfecta bacterian.
145
Care este tratamentul pentru suprainfecțiile virale?
Tratamentul se face cu medicamente antivirale sistemice ca aciclovir, valaciclovir, famciclovir și/sau ganciclovir, alese în funcție de tulpina virală.
146
Care este cauza suprainfecțiilor bacteriene?
Suprainfecțiile bacteriene sunt cauzate fie de reactivarea patogenității microorganismelor din cavitatea bucală sau de captarea/achiziția de alte tipuri de bacterii, care nu se găsesc în mod normal în cavitatea bucală.
147
Care sunt bacteriile cel mai frecvent implicate în suprainfecțiile bacteriene?
În prezent, cel mai frecvent implicate în suprainfecțiile bacteriene sunt bacteriile Gram-pozitive, în special streptococii și stafilococii.
148
Ce măsuri profilactice se pot lua pentru managementul suprainfecțiilor bacteriene?
Managementul acestor suprainfecții constă, de regulă, în măsuri profilactice: igienă orală perfectă (spălături cu soluții orale cu clorhexidină 0,1-0,2%, irigatii cu apă oxigenată, tratarea bacteriilor anaerobe ce colonizează țesutul periodontal, eliminarea mecanică non-agresivă a plăcii dentare), plasarea de antibiotice în zona periodontală (microsferule de minociclină).
149
Când se recomandă profilaxia cu antibiotice sistemice pentru suprainfecțiile bacteriene?
Dacă suprainfecția bacteriană este severă, cu manifestări sistemice, sau apare o neutropenie severă (<1.000/mm³), se recomandă profilaxie cu antibiotice sistemice, cu spectru larg.
