LP asigurarea libertatii cailor aeriene superioare Flashcards
(15 cards)
caile aeriene superioare
Căile aerietE Sunt situate deasupra glotic și includ: cavitată
nazală, cea și firingele oroâringele, hipoâringele).
Căile aeriene inferioare sunt aflate sub orificiul laringele, traheea,
bronhiile și ramificațiile lor, *łsiv alveolele pulrmmre.
Obstrucția căilor aeriene pate apărea difrrite niveluri: pt exista Ia
nivelul cavității bucale sau al nasului, Ia nivelul faringelui. Ia nivelul laringelui, al
al twonșiilor și alveolelor pulmonare. Obstrucția se manifestă clinic și pate fi parțială, cu
semne și sau poate{ótală, manifestată prin rmirației.
cauzele obstructiei CAS
Cauzele obstrucției căii aeriene superioare Ia diferite niveluri sunt reprezentate de:
* relaxarea musculaturii orofaringelui Ia pacientul comatos sau cu starea de
conștiență alterată, cu limbii” — alipirea limbii de peretele posterior al
faringelui. Apare astfel obstrucție Ia nivelul hipofiringelui, cu reducerea sau
chiar absența fluxului de aer. Aceasta apare mai ales dacă victima este culcată
pe spate și are bărbia flectată pe stern (vezi fig. 3.1.);
* obstrucția cu corpi străini a cavității orale, nazale a faringelui: sânge, apă,
hipersecreție salivară, vărsătură, fragmente dentare;
* edem sau infecții ale căilor aeriene superioare (epiglotită, crup, pseudocrup,
angioedem, abcese).
circumstante obstructia cailor aeriene inferioare
Obstrucția căilor aeriene inferioare poate apărea în diferite circumstanțe:
laringospasm;
bronhospasm;
încărcare traheobronșică cu secreții Ia bolnavii comatoși sau cu stare generală
alterată care nu pot să tușească și să expectoreze (au reflexul de tuse și cel de
expectorație deprimat sau absent);
inundare traheobronșică prin inhalarea conținutului gastric, a sau a
sângelui, Ia sau accidentați cu deprimarea stării de conștiență;
aspirația de corpi străini, inclusiv fragmente dentare, bucăți din instrumentar,
alimente;
obstrucție extrinsecă a laringelui, traheii, bronșiilor prin compresiuni din afiră
(tumri, hematoame, strangulare);
edem alveolar cu înrăutățirea schimburilor gaz)ase pulmonare.
dezobstructia cailor aeriene superioare
Eliberarea (dezobstrucția) căilor aeriene superioare (supraglotice) poate și trebuie să
fie executată de orice persoană instruită, mră instrumente cu diferite dispozitive simple.
La orice pacient cu alterarea stării de conștiență se urmărește prezența, absența sau
alterarea respirației. Pentru aceasta se evaluează prezența sau absența semnelor de obstruc-
ție a căii aeriene.
Există mai multe metode de dezobstrucție a căilor aeriene superioare. Ele se utili-
zează în fincție de particularitatea cazului și de posibilitățile tehnice.
După realizarea dezobstrucției căii aeriene superioare se poate efectua ventilația
spontană, cu ameliorarea hipoxiei și a hipercapniei. Dacă ventilația spontană este absentă
după ce s-a efectuat dezobstrucția, se va realiza ventilația artificială.
În tabelul 3.I. sunt prezentate modalitățile de realizare a dezobstrucției căii aeriene
Manevrele de a căii aeriene
Hirrrexteosia capului
antăimră a rmndihllei
Manevra Esmarch apului și sau luxația mterimră a tmndihllei)
Tripla manevră Safir (Enarch plus cavității orale)
Intubția Inei sonde croaringime Guedel)
* Intuuția sondei nazcfiringime
Arățarea mamnlă a mońńłgelui
Aspirația ârinSană
Manevra Heimlich
*
Insăarea măștii laringime
*
Insaarea combitubului
*
Alegerea metodei sau metodelor de dezobstrucție se va face în fincție de
nismul de producere și de posibilitățile tehnice. În cele ce urmează vor fi prezentate pe
scurt mijloacele de dezobstrucție a căii aeriene superioare. Manevrele cu ma.scă laringiană
și combitub vor fi prezentate în capitolul următor.
hiperextensia capului
l. Hiperextensia capului se efectuează Ia pacientul inconștient aflat în decubit
dorsal și care prezintă obstrucție a căii aeriene prin relaxarea structurilor anterioare ale
gâtului determină alipirea limbii de peretele posterior al hipofaringelui (așa-numita
„cădere a limbii” în cornoții, Ia pacienți sedați). Prin realizarea hiperextensiei
capului se realizează întinderea structurilor anterioare ale firingelui, cu ridicarea bazei
limbii de peretele posterior al faringelui și eliberarea căii aeriene.
Hiperextensia este contraindicată atunci când există fractură de coloană cervicală
sau suspiciunea de fractură de colÓană cervicală (în accidentele de mașină, căderi de Ia
înălțime sau sărituri în apă cu capul în jos).
Hiperextensia se efectua cu reanimatorul plasat Ia capul victimei sau
lateral de
Hiperextensia capului se poate prin mai multe modalități:
* Din poziție laterală se introduce o mână sub ceafa pacientului aflat în decubit
dorsal, iar cu cealaltă mână se împinge fruntea pacientului spre spate (vezi fig.
3.2.).
* se aplică una din mâini pe mentonul pacientului, care se ridică și se menține în
contact mandibula cu maxilarul, iar cealaltă mână se aplică pe frunte și execută
o mișcare de hiperextensie ușoară a capului prin împingere spre spate (fig. 3.3.).
* din poziția cranial față de pacient se împinge fruntea pacientului prin aplicarea
policelui de Ia ambele mâini pe frunte, iar celelalte degete susțin mandibula și
împing în sus mentonul (fig. 3.4.).
La copilul sub 5 ani hiperextensia pate accentua obstrucția și se preferă menținerea
capului în poziție neutră.
Niciodată nu se poziționează capul pacientului în flexie, dacă starea de conștiență
alterată, deoarece poate apărea obstrucție a căii aeriene, iar Ia pacientul sedat sau co-
matos nu se pune pernă sub cap pentru că apărea obstrucție a căii aeriene superioare.
La unii pacienți inconștienți, cu obstrucție a căii aeriene, efectuarea doar a hiper-
extensiei capului nu este suficientă pentru pasajului aerian. De aceea, se
efectuează adițional manevra Esmarch sau manevra Safar.
luxatia anterioara a mandibulei
- Luxația anterioară a mandibulei se poate efectua fără hiperextensia capului Ia
pacienții cu suspiciune de fractură a coloanei cervicale. Salvatorul se poziționează Ia capul
pacientului aflat în decubit dorsal și va efectua împingerea mandibulei înainte și în sus prin aplicarea unei presiuni pe unghiul mandibulei cu degetele 2-4 de Ia ambele mâini. Această
manevră va realiza și limbii împreună cu mandibula și va elibera pasajul aerian,
sau rezolvând obstrucția prin căderea limbii (fig. 3.5).
manevra esmarch
- Manevra Esmarch. Pe lângă hiperextensia capului se efectuează și luxația
anterioară a rnandbulei. Salvatorul se poziționează Ia capul pacientului și efectuează
hiperextensia capului, policele situat pe menton, degetele IV și V se Ia
nivelul ramurii posterioare a mandibulei, înapoia unghiurilor mandbulare iar degetele II și
III de-a lungul ramurii orizontale a mandibulei. Degetele de Ia ambele mâini împing
anterior mandibula, efectuând o subluxație anterioară a rnandlhilei din articulația
temoromandibulară (fig. 3.5.). Astfel se tracționează mandibula anterior și ușor rostral
pentru a se realim dezobstrucția. Manevra nu se efectuează Ia pacienții cu fracturi
mandibulare și Ia cei cu fracturi sau luxații ale articulației temporonundlbulare.
tripla manevra safar
- Tripla manevră Salar. Dacă dezobstruqia prin primele două metode nu este
suficientă, lângă hiperextensia capului și ridicarea și mandbulei, se pate
realiza și deschiderea gurii prin tracțiunea între police și index a arcadei dentare inferioare.
Manevra Safar presupune realizarea a trei timpi, cu salvatorul poziționat Ia capul
pacientului aflat în decubit dorsal (fig. 3.6.):
hiperextensia capului se aplicând o mână fruntea pacientului și
cealaltă pe menton, apoi se menține această poziție;
subluxația anterioară a rnandibulei se Obține prin efectuarea unei mișcări de
propulsie anterioară și superioară cu degetele 2-4 sau 2-5 de Ia mâini situate
Ia nivelul ramurii verticale a mandibulei, în timp ce eminențele hipotenare mențin
hiperextensia capului;
deschiderea gurii se face prin imprimarea unei presiuni pe menton cu plicele de Ia
mâini. Această presiune realizează întredeschiderea gurii prin îndepărtarea
mandibulei de maxilar.
La pacienții Ia care este necesară realizarea respirației artificiale gură Ia gură, tripla
manevră Safar se va face cu medicul situat lateral fiță de pacient (fig. 3.7.), urmând
aceleași etape și în cazul salvatorului situat Ia vertexul pacientului.
Dacă manevrele neinstrumentale nu se pot efwtua sau nu au fost suficiente, se va
utiliza o manevră instrumentală de dezobstrucție a căii aeriene superioare, dacă există Ia
dispoziție dispozitive adecvate.
introducerea unei sonde orofaringiene geudel
- Introducerea unei sonde orofaringiene Guedel mai este cunoscută sub
denumirea de intubație orofaringiană. Pipele (sondele) orofaringiene Guedel sunt confec-
ționate din material plastic și au un lumen cu rol de a menține deschisă calea aeriană. Au o
formă asemănătoare unei jumătăți de S. La capătul proximal au o porțiune mai efilată cu
rol de a Ie menține în poziție Ia nivelul arcadelor dentare.
Sondele orofaringiene au dimensiuni diferite după talia accidentatului (fig. 3.8.).
Alegerea mărimii sondei orofaringiene se face luând în considerare ca distanța de Ia colțul
gurii până Ia tragusul ipsilateral să fie aproximativ egală cu lungimea sondei oromringiene.
Capătul distal al sondelor orofaringiene ajunge în faringe și va împinge baza limbii
de pe peretele faringian posterior, restabilind permeabilitatea căii aeriene Ia nivelul farin-
gelui.
Inserția lor este indicată Ia pacienții cu tulburări ale conștienței care au obstrucție a
căii aeriene, pentru nmținerea căii aeriene Frrneabile.
La pacienții obnubilați sau treji inserția lor poate declanșa reflex de vomă, laringo-
spasm sau aceste dispozitive nu sunt tolerate.
Există două tehnici de inserție o sondei orofiringiene.
La adult, după deschiderea cavității orale, se introduce sonda orofaringiană printre
arcadele dentare, cu concavitatea spre pala%iar când aceasta ajunge Ia nivelul palatului
moale se rotește cu 180 grade și se introduce în continuare până în hipfaringe (fig. 3.9.).
Dacă există mobile, acestea se vor îndepărta. De se vor îndepărta corpii
străini (dacă se decelează) și se vor aspira sau curăța secrețiile.
La copii (dar se poate utiliza și Ia adulți) există o altă tehnică. Astfel, se pate intro-
duce sonda oromringiană cu spre limbă, până în hipofaringe, apăsând limba,
având grijă limba să nu fie împinsă spre âringe și să accentueze obstnqia.
După inserția corectă a sondei orofiringiene apare flux de aer expirat sau se poate
efectua ventilația eficientă Ia pacientul în apnee.
Introducerea unei sonde de dimensiuni prea mici poate accentua obstrucția prin
împingerea bazei limbii spre faringele posterior.
Introducerea unei sonde de dirnensiuni prea mari pate împinge epiglota glotă și
să accentueze obstrucția de căi aeriene.
Dacă după inserarea sondei oroâringiene nu se poate realiza respirația, sonda Guedel
se va îndepărta și se va încerca inserția unei sonde de altă rnărirne sau se va alege o altă
măsură de dezobstrucție.
Introducerea forțată a oromringiene poate să producă leziuni ale buzelor,
dinților, limbii sau faringelui psterior. Sonda orofaringiană nu poate fi introdusă dacă
pacientul prezintă trismus sau are gura încleștată sau în cazul de leziuni ale cavității orale.
introducerea sondei nazofaringiene robertazzi
- Introducerea sondei nazofaringiene Robertazzi. caz de trismus sau de
alte condiții care împiedică inserarea sondei orofiringiene, pentru realizarea dezobstrucției,
se poate insera o sondă nazońringiană (vezi fig. 3.10.) din cauciuc, silicon sau plastic
(sonda nazofaringiană Wendl - Robertazzi).
Sonda nazofaringiană este împinsă cu grijă printr-o nară în faringe, printr-o mișcare
atentă de răsucire și ușoară presiune (figura 3.11.). Inserția se face după ce sonda a fost
lubrificată cu gel sau cu o soluție uleioasă. Este bine să se aplice o soluție de vasocon-
strictor local în orificiile narinare, pentru scăderea incidenței epistaxisului.
Ajunsă în faringe, sonda împinge limbii anterior și rnenține calea
aeriană (fig. 3.12.). Poate fi tolerată și de pacienții cu tulburări mai ușoare ale con-
știenței. Într-un ridicat poate determina epistaxis cu riscul aspirației de sânge
cheaguri de sânge în plămân. Au fost descrise cazuri de pătrundere intracraniană a dis-
pozitisąllui și există rezerve pentru folosirea sa Ia pacienții cu fractură de bază de craniu. O
de dimensiuni prea mari poate pătrunde în esońg și poate produce distensie gastrică
și o ventilație ineficientă. Poate să fie imposibilă inserția Ia pacienții cu deviație de sept și
nu este indicată în de fracturi de oase proprii nazale.
Și sondele nazońringiene au dirnensiuni diferite; cu cât mărimea sondei este rmi
mare, cu atât mai mare și diametrul interior. Lungimea a sondei nazoâril>
giene este dată de distanța de Ia aripioara nazală până Ia unghiul mandibulei de aceeasi parte.
curatarea manuala a orofaringelui
- Curățarea manuală a orofaringelui Este O manevră ușor de efectuat pentru a
completa dezobstrucția Căilor aeriene suFrioare.
dacă poziționarea accidentatului este iar acesta a început să respire,
se aud zgormte datorită prezenței unor corpi străini lichidieni Ia nivelul
faringelui: secreții, sânge, vărsătură. Îndepărtarea lor se poate ńce prin aspirație, dar în
multe situații în care instrumentarul de dezobstrucție lipsește, se poate folosi curățarea
manuală a acestora. În acest se înmșoară o batistă sau un tifon curat degetul arătător
(fig. 3,8.) arătător și medius și se curăță gura și faringele accidentatului până Ia
regiunea glotică.
Dacă există, se pate folosi și o pensă Magill cu comprese de tifon pentru curățarea
orońringelui.
Prin curățarea manuală se pot îndepărta și fragmente solide (dinți, proteze, fragmente
dentare sau de freze) din gura sau faringele accidentatului (fig. 3.9.).
curatarea cailor aeriene prin aspiratie
- Curățarea căilor aeriene prin aspirație. Spațiile e nevoie Să se primul
ajutor — ambulanțe, locuri unde se efectuează mici intervenții în spitale sau policlinici,
trebuie să fie dotate cu aspiratoare eficace (manuale, cu pedală, cu motoare electrice sau
pompă de vid).
Pentru o respirație eficientă, este necesară aspirația secrețiilor traheobronșice, a
secrețiilor faringolaringiene sau a lichidului de vărsătură, a sângelui. Aspirația secrețiilor
se ńce atunci când există o deprimare a reflexelor de apărare traheobronșică, cu tulburarea
deglutiției, a tusei sau expectorației (coma, sedarea profundă, anestezia generală).
Se folosesc sonde de aspirație de plastic (fig. 3.10.) sau de nEtal, sterile, care se
atașează de tubulatura aspiratorului (fig. 3.11
_ĄspirațÎa ńrîpgglui se de obicei pe cale promringiană, dar există și
posibilitatea de a se folosi calea naząŔzingiană (trismus).
Aspirația faringelui, uneori chiar și a traheii se poate efectua și în timpul resuscitării,
dar pauzele pentru aspirație trebuie să fie foarte scurte, sub 4-5 secvnde, pentru a nu se
întrerupe masajul cardiac.
Atunci când se aspiră secrețiile Ia pacienții intubați trebuie luate
măsuri ca această manevră să fie efectuată în condiții de sterilitate.
loviturile interscapulare
- Loviturile interscapulare. Tot pentru dezobstrucția căilor respiratorii se poate
apela Ia loviturile interscapulare și Ia manevra Heimlich. Cu ajutorul acestora pot fi ex-
pulzați spre exterior corpii străini de dimensiuni mari, situați mai profund În Căile aeriene,
care nu pot fi extrași manual sau cu pensa Magill.
Lovitura interscapulară reprezintă o manoperă de dezobstrucție în cazul aspirării
accidentale de corpi străini. Noile ghiduri prevăd în cazul aspirației de corpi străini
efectuarea de primă intenție pentru dezobstrucție a unei serii de 5 lovituri interscapulare
(fig. 3.12.).
Copiilor mici Ii se flectează capul și cu lovituri pe spate aplicate între
ornoplați se urmăršte presiunii toracice.
manevra heimlich
- Manevra Heimlich. Manevra Heimlich, prin comprimarea abdornenului supe-
rior, produce o creștere bruscă a presiunii toracice, care se propagă în direcția cavității
orale și poate determina expulzarea corpului străin din laringe sau trahee.
Tehnica de a compresiunilor aMominaIe diferă în funcție de vârstă, starea
fiziologică și starea de conștiență. Astfel:
* La pacientul adult, aflat în ortostatism (fig. 3.13.), se cuprinde dinspre spate
menul superior cu ar:Ne mâini încleștate și se comprimă ritmic;
* La pacientul cormtos, în clinostatism, asistentul așezat călare peste el, comprimă
ritmic cu podul palmelor superior (fig. 3.14.).
Dacă e posibil)iar dezobstrucția simplă a căii nu a dat rezultate sau pentru
menținerea dezobstrucției pe perioade mai lungi, se efectuează dezobstrucția și controlul
căii aeriene prin inserarea măștii laringiene, a combitubului sau prin intubația traheală, care
reprezintă avansate de realizare a dezobstrucției, implicând o instruire specială.
