LP pozitionarea pacientilor Flashcards
(5 cards)
decubit dorsal
dorsal permite efectuarea puncției intubației traheale și a ma-
sajului cardiac precum și examinarea pacientului. Decubitul dorsal asigură o ventilație
bună, un drenaj al secrețiilor, dar mișcările diafragmului pt fi îngreunate.
Decubitul dorsal este poziție utilizată .la pacienții cu_ lipotimie, sincopă, hipo-
tensiune arterială, șoc. În aceste urgențe, care pt să apară și în medicina dentară, pentru a
pacientul în decubit dorsal se pune fotoliul stomatologic în poziție orizontală sau
chiar în ușoară poziție Trendelenburg. Pacientul aflat în decubit dorsal poate
picioarele ridicate, pentru a stimula întoarcerea venoasă (fig. 7.
În cazul reanimării cardiorespiratorii, victima trebuie să fie poziționată pe un plan
dur, în decubit dorsal, cel mai bine direct pe dușumea.
Pentru așezarea pacientului aflat pe un scaun sau în fotoliul dentar pe un plan
orizontal se folosește manevra Rautek.
Manevra Rautek pate fi folosită în stomatologie pentru a se muta pacientul cu
starea de COAțięDță alterată pe dușumea Filtru primul ajutor sau pe targă sau pentru a
erectua transportul Ia Rautek se folosește și pentru a scoate victimele
accidentelor de circulație din mașină. Poate fi realizată de către o persoană sau de două
persoane.
68
Manevra Rautek constă în efectuarea în rmi mulți timi a mișcări coordonate
asupra pacientului inconștEnt astfel frłcât acesta să pată fi mutat din fotoliul stornatologic
scaunul de autovehicul.
* În primul timp, salvatorul se lateral și spatele victimei, piciorul
drept se pate sprijini pe scaun (fig. 72).
* În timpul următor, salvatorul, aflat în qyatele pacientului, cuprinde pacientul cu bra-
țele introduse pe sub axilă, prinzând cu ambele mâini antebrațul drept al pacientului
(ce e flectat braț în unghi de 90 grade), în timp ce celălalt membru superior
lăsat să atârne liber pe lângă corp (fig. 7.3).
Apoi se trage trunchiul pacientului de pe pe coapsa salvatorului și se depla-
sează până Ia locul unde va fi pziționat (fig. 7.4.). Salvatorul se deplasează cu spatele,
trăgând pacientul spre locul unde va fi poziționat.
Dacă mai există o Frsoană, aceasta ajuta prin prinderea membrelor inferioare
și deplasarea în același timp cu salvatorul.
pozitia tredelenburg
Această poziție constă dintr-o rmdificare a poziției de decubit dorsal (capul pacientu-
lui este rnai cotm*ât față de trunchi iar picioarele sunt rnai ridicate). Este o pziție utilizată
pentru pacienții cu hiptensiune sau șoc, pentru a crește întoarcerea venoasă și a facilita
fluxul sangvin cerebral.
Nu poate fi menținută mult timp datorită fiptului că ventilația poate fi dificilă iar
drenajul venos cerebral este afectat (fig. 7.5.).
decubit dorsal cu capul ridicat
Pacientul are trunchiul ridicat față de planul bazinului Ia 30 sau Ia 40-450.
Ridicarea cu aproximativ 30 de graď a truâhililui atrage după sine ameliorarea
circulației venoase Ia nivel cerebŕal și” este de aceea realizată mai ales în traumatisme
craniocerebrale și suspiciune de hipertensiune intracraniană.
Ridicarea trunchiului Ia 40-450 se utilizează pentru transport Ia pacienții conștienți (și
Ia cei inconștienți cu cale aeriană liberă sa.l asigurată), stabili hemodinamic dar care
avea tulburări respiratorii (dispnee), vezi fig. 7.6.
Aceasta Ete poziția obișnuită și ńtoliul pentru că ficilitează inter.
ventia dentară și respirația.
Picioarele pt să fie Ia orizontală sau chiar să fie lăsate rmi jos de planul bazinului,
mai ales Ia pacienții cu insuficiență dreaptă (fig. 7.7.). Astfel Eade fritoarcerea
venoasă spre inimă și ameliorată În cazul insuficienței cardiace drepte sau
globale.
ortopneea
Ortopneea este pziția forțată adoptată de pacienții cu dispnee de cauză cardiacă sau
respiratorie efortul ventilator carčăacut în cazul acestora. Pâćientul
stă pe pat cu multe perne sau cu capul ridicat, pe un fotoliu sau pe marginea scaunului și
utilizează mușchii respiratori accesori pentru a realiza o ventilație satismcătoare.
decubit lateral
Poziția de siguranță se indică în cazul în care pacierțul gre tulburări de conștiență
are activitate respiratorie -și cardiacă. Poziția dÎ’dĆGÎit lateral poate fi folosită atât Ia
trezirea din sedare sau din anestezie generală cât și peńtru transport. În cazul pacienților cu
ttaumațisme, această poziție poate fi folosită dacă nu există contraindicații (fracturi care ar
putea îmbÎedica realizarea poziționării — fracturi de extremități, de coloană cervicală).
Decubitul lateral este mult folosit pentru ficilitarea ‘Gąțiląției, a menținerii
a căii aeriene și asigurarea unui drenaj al secrețiilor în părțile dećlive- ale
faringelui,’ urmate fie devexteriorizarea lor prin cavitatea Ia colțul gurii fie
lor gravitațională în stormc.
Dezavantajul poziții constă în îngreunarea executării respirației artificiale.
Poziția laterală pate fi periculoasă în fracturile de coloană cervicală.
Se așează o parte de obicei pacienții aflați în comă care au o respirație proprie
eficientă și rezistă Ia o reducere a acesteia din cauza poziției laterale.
Spre deosebire de pziția de decubit lateral, în cea de decubit dorsal, chiar dacă se
asigură dezobstrucția căii aeriene, sângele, vomismentele sau secrețiile salivare pot ajunge
Ia nivelul căii aeriene (producând glotic sau bronșic sau chiar inundarea căii
respiratorii). Acest lucru poate surveni Ia pacientul cu starea de conștiență alterată (fie Ia
trezirea din sau după o sedare proŔłndă sau prin tulburări ale conștienței produse
de alte afecțiuni), motiv poziția de decubit lateral este de preferat în
acestor
Tehnică de execu#e
Salvatorul se poziționează lateral de victimă. Dacă victima este sol, îngenun-
chează lateral de Există o variantă recentă a pziției și una clasică.
Pentru pziționarea pacientului în decubit lateral drept (varianta rnodemă) se efec-
tuează următoarele mișcări:
* Se flectează membrul inferior drept al pacientului din articulația genunchiului,
mâna stângă se Iasă pe torace iar mâna dreaptă este așemtă pe lângă corp, ca în
figura 7.8.;
* Se trage brațul drept pe sub toracele și pacientului până când ajunge în
partea stângă a pacientului (fig. 7.9.);
* Se rotește pacientului dreaptă, trăgând cu putere, dintr-o sigură
mișcare, de cotul și genunchiul stâng, iar apoi membrul inferior drept se flectează
din articulația genunchiului și se așea.d sub cel stâng iar rnembrul superior drept se
plasează în spatele corpului (vezi fig. 7.10.);
* Se flectează cotul stâng pentru ca mâna stângă să poate fi poziționată sub fața
pacientului, capul fiind poziționat în extensie (fig. 7. I I
La această pziție trebuie avut grijă ca să nu fie obstruată artera axilară dreaptă,
putându-se astfel produce tulburări de circulație Ia nivelul mâinii drepte.
Există și varianta clasică a poziției, în care și brațul stâng este și poziționat
anterior iar palrna dreaptă este așezată sub obraz pentru a ține calea aeriană liberă.
Ambele variante ale poziției de decubit lateral se pot folosi, cu o revenire în ultimii
ani a variantei clasice.
Pentru poziționarea în decubit lateral stâng se procedează asemănător.
