LP mijloace avansate de dezobstructia caii aeriene Flashcards
(7 cards)
insertia mastii laringiene
Masca laringiană Brain (fig. 4. I.) este un dispozitiv care se pate folosi în realizarea
dezobstrucției și menținerii libertății căii aeriene și în efectuarea ventilației artificiale.
Constă dintr-un tub care are o terminală ovală ce poate fi umflată și dezumflată cu
ajutorul unui tubuleț cu un balonaș. Există măști de dimensiuni diferite, în funcție de
greutate. Masca se introduce orb în hipofaringe, iar balonașul se umflă pentru ca porțiunea
distală să se fixeze mai bine în jurul orificiului glotic. Deși nu protejează complet
împotriva aspirației pulmonare, are avantajul că plasarea ei rmte fi făcută și de persoane mai puțin calificate, spre deosebire de intubația traheală. Masca laringiană poate fi reutili-
zată după sterilizare prin autoclavare, dar există și măști laringiene de utilizare unică.
Există rnăști laringiene prin care se poate introduce sonda de intubație traheală în
cazul intubației dificile precum și măști flexometalice, utile în chirurgia maxilofacială, sau
măști prin care se poate realiza aspirația gastrică printr-un lumen suplimentar aflat Ia vârftl
măștii — mască Proseal (fig. 4.2.).
Masca laringiană fi folosită și în resuscitare, are avantajul că se evită intubația
traheală și se inserează mult mai rapid. Inserția măștii laringiene se poate fice în mai puțin
un minut, chiar și de către persoane mai puțin experimentate. După inserție se verifică
imetria ventilației pulmonare și absența fluxului aerian lângă mască.
insertia combitubului
Combitubul este un dispozitiv care poate fi inserat și de persoane neantrenate, atunci
când e necesar să fie intubat pacientul, și intubația nu este posibilă sau nu există persoane
calificate pentru a efectua această manoperă.
Combitubul este o sondă care are două lumene, unul care deschide distal și prin
care, în cazul plasării esomgiene, poate fi realizată aspirația gastrică. Prin lumenul care se
deschide proximal, Ia nivelul orificiului glotic, se poate realiza ventilația pacientului. Dacă
orificiul lumenului proximal se deschide în trahee, se face ventilația pacientului prin eL
Acest dispozitiv are avantajul că evită gastrică și protejează de aspirația
pulmonară.
Totuși, au fost înregistrate și complicații grave în cazul folosirii combitubului:
traumă tisulară Ia introducere, cu hemoragii și pericol de ruptură esŔiană,
balonașelor Ia introducere, cu lipsă de etanșeitate și de protecție, pericol de hipoxie prin
ventilație prin lumen greșit.
intubatia traheala
Intubația endotraheală, de multe ori urmată ventilație artificială, este o manoperă
importantă care se efectuează în urgență. Momentul intubației trebuie bine evaluat în
situații de urgență, ținând seama de avantajele și dezavantajele acestei tehnici. De ase-
menea, manopera trebuie efectuată de către o pemană specializată și antrenată pentru a se
reduce riscurile de cornplicații.
În anestezia generală, multe tehnici implică realizarea traheii și a ventilației
mecanice Filtru perioada operației și uneori și în postoperator.
Prin intubație endotraheală se înțelege fie intubația orotraheală realizată prin
cavitatea orală, fie intubația nazotraheală realizată printr-o fosă nazală.
În chirurgia generală și pentru urgențe se folosesc pentru intubația traheii sonde din
material plastic sau silicon, prevăzute cu un manșon în porțiunea distală. Acest manșon se
poate umfla cu aer pentru a se etanșeitatea prin intermediul unui tubuleț ce
are Ia porțiunea distală o valvă și un balonaș prin care se poate controla presiunea din
manșon.
La copiii sub 12 ani se preferă cu sonde traheale mră balonaș. Au fost
confecționate și sonde endotraheale cu balonaș care pt fi folosite și Ia copii, dar acestea au
un manșon adaptat formei traheii Ia această vârstă, iar presiunea din manșon este mică.
Există pe traiectul sondei de intubație traheală un fir radioopac, pentru a se putea
vedea radiologic adâncimea Ia care a ajuns vârfrl sondei.
La vârful sondei traheale, în partea laterală stângă, există un orificiu — așa-numitul
„ochi Murphy*’ prin pate ajunge amestec gazos în bronșia stângă în cazul alunecării
incidentale intraoperatorii a sondei endotraheale în dreapta, cu unilaterală drmtă.
Sondele traheale sunt marcate a se pută verifica adâncimea Ia sunt
introduse.
Pe sondele endotraheale este notat numărul sondei, care reprezintă diametrul intem al
tubului traheal și calea de intubație pentru sonda respectivă. Diametrul intern al sondelor
traheale variază între 2-12 cm. La adult, cele mai utilizate sunt sondele traheale 6, 6,5, 7, 8.
‘Există sonde speciale preformate pentru intubația orotraheală (fig. 4,3.) care respectă
curbura de Ia nivelul orofiringelui și a cavității orale. Ele pot avea dimensiuni diferite, pot
avea sau nu balonaș de etanșeizare. Se folosesc în chirurgia maxilofacială și în chirurgia
ORL pentru intervenții Ia nivelul foselor nazale și Ia unele intervenții pe palat. Au
avantajul că datorită curburii preformate sondele își păstrează lumenul mai bine decât cele
normale, care se îndoi.
Alte sonde preformate au profil diferit, care respectă curbura dintre nazomringe și
fosele nazale — sonde preformate nazotraheale (fig. 4.4.).
Sondele flexometalice (fig. 4.5.) pot fi introduse atât pe cale orală cât și cale na-
ulă. Sunt confecționate din material plastic sau silicon dar au în interior o spirală metalică,
pe toată lungimea sondei.
Sondele flexometalice au dimensiuni diferite, pot fi utilizate atât Ia adulți cât și Ia
copii. Sondele flexometalice pot avea sau nu manșon de etanșeizare.
Sondele flexometalice au avantajul că nu se îndoaie dacă sunt curbate (fig. 4.6.). Se
indică în operațiile lungi sau atunci când intraoperator sunt poziționări ale
pacientului care pot să cudeze o sondă de intubație obișnuită (decubit ventral).
echipament si materiale necesare pentru intubatia traheala
laringoscoape cu lame scurte și drepte de diferite dimensiuni;
sonde endotraheale de mai multe mărimi (diametrul intern Ia bărbați este de
7,5-8,5 mm, iar Ia femei 6,0-7,5 mm; Ia copii este aproximativ egal cu
grosimea degetului mic);
seringă de 10 ml sau 20 ml pentru umflarea balonașului;
— pensa Magill;
balonul de ventilare (tip Ambu, Rutm) cu mască facială de ventilație;
aspirator și sonde de aspirație;
tifon și leucoplast sau altă modalitate pentru fixarea sondei traheale;
— stetoscop.
tehnica intubatiei orotraheale
Intubația orotraheală se folosește în urgențe atunci când este necesară protecția și
asigurarea căii aeriene de mai lungă durată.
Timpii intubației traheale sunt:
* Poziționarea capului pacientului. Pacientul se află în decubit dorsal, pe paț sau pe masa
de operație. Medicul se află în spatele pacientului și efectuează o ușoară extensie în
articulația occipitală a pacientului. Este contraindicată hiperextensia sau atârnarea
extremității cefalice.
* Deschiderea cavității bucale. Având laringoscopul în mâna stângă se realizează deschi-
derea cavității orale a pacientului (în caz de trismus, se administrează 10 mg diazepam
i.v. sau alte medicamente);
* Introducerea laringoscopului. Expunerea orificiului de intrare în laringe. Se introduce
lama laringoscopului până Ia baza limbii, în șanțul glosoepiglotic (fig. 4.8.) în cazul
cu Iama curbă. Limba se împinge ușor spre partea stângă cu lama larin-
goscopului.
* Printr-o mișcare de basculare a epiglotei, se ridică epiglota și se vizualizează orificiul
glotic (fig. 4.9.).
* Împingerea sondei (tubului) prin glotă sub control vizual. Se introduce sonda traheală
Ia vdere, pe Ia nivelul comisurii drepte a orificiului bucal al pacientului și se
sonda printre corzile vocale până când va ajunge în trahee (fig. 4.10.).
Se umflă balonașul sondei traheale pentru a realim etanșeitatea;
Controlul pziției corecte a sondei, prin ascultarea zgomotelor respiratorii Ia ventilația
asistată cu balonul
Fixarea sondei traheale;
Se pot folosi anestezice locale pentru intubație prin pulverizarea de xilină 4% sau I
în laringe pentru a scădea incidența reflexelor,
Precauții speciale se iau în cazul riscului de aspirație traheală.
Intubația traheală se poate mce și cu ajutorul bronhoscopului flexbil — fibroscop sau
orb în unele situații. În ultimii ani s-au realizat o serie de instrurnente ficilitarea
intubației traheale: videolaringoscopul, laringoscopul Bullard, care pot ficilita realizarea
intubației în cazuri dificile.
indicatiile intubatiei endotraheale
Indicațiile intubației endotraheale
l. necesitatea respirației artificiale
* stop respirator (manevre de reanimare)
* insuficiența rmiratorie
* obstrucția căii aeriene (epiglotită, edem laringian, corpi străini)
2. absența reflexelor de apărare
* comă
* facilitarea aspirației
* generală
complicatiile intubatiei
intubația esońgiană, accidentul cel mai serios, care, dacă nu este recunoscut și
rezolvat prornpt pate contribui Ia decesul pacientului;
intubația bronșică și ventilarea unilaterală de obicei a plămânului drept în timp ce
celălalt exclus de Ia schimburile gazoase (se va retrage sonda 1-2 cm, cu balo-
nașul dezumflat, api se umflă balonașul sondei și se reverifică noua poziționare;
vărsături cu aspirația de conținut gastric în plămâni. Se poate produce înainte de
intubație și umflarea balonașului sondei traheale prin care se asigură protecția căii
aeriene. Prin aspirația conținutului gastric în plămân apare o entitate deosebit de
gravă, cu evoluție dificilă și nefastă într-un procent mare al cazurilor — sindromul
de aspirație pulmonară sau sindromul Mendelson. Pe lângă conținut gastric, Ia
pacienții inconștienți fi aspirat sânge din leziuni nazo-, orofiringiene sau
fragmente tisulare;
producerea de leziuni oculare, Ia nivelul cavității orale, a buzelor, a mucoasei
nazale cu epistaxis, a firingelui sau laringelui, a nervilor laringieni sau chiar a
traheii;
deplasarea dinților cu hemoragie sau chiar extracții dentare accidentale, mai ales în
caz de intubație dificilă (dintele va fi îndepărtat pentru a nu fi aspirat în căile
aeriene inferioare) sau suferințe parodontale;
reflexe vagale cu prăbușirea tensiunii arteriale, bradicardie, asistolie (atropină 0,5-
1,0 mg i.v., resuscitare cardiorespiratorie);
laringospasm; bronhospasm;
diverse aritmii;
răspuns hipertensiv Ia intubație;
detubare accidentală;
obstrucție a sondei cu sânge, secreții (fig. 4.11.), fragrnente tisulare sau cudarea
sondei, cu tulburări sau imposibilitatea ventilației;
deconectări ale sondei de Ia circuitul prin care se asigură ventilația sau furnizarea
de oxigen;
intubație dificilă sau imposibilă cu riscul de complicații respiratorii, cardiace, neu-
rologice. Acestea pt evolua cu sechele neurologice grave sau chiar cu deces.
