HEPATITA AUTOIMUNA Flashcards
DEFINITIE
❑ boala hepatica cronica
❑ inflamaţie hepatocelulară continuă şi necroză, cu tendinţa la evoluţie spre
ciroză.
❑ Biochimic: hipergamaglobulinemie, autoanticorpi
❑ Histologic: hepatita de interfata
❑ Terapeutic: raspuns favorabil la glucocorticoizi si imunosupresoare
EPIDEMIOLOGIE
❑ Raportul femei/bărbaţi - 4/1.
❑ Vârsta de apariţie a HAI
* distribuţie bimodală,
* cu vârf de incidenţă între 10-20 de ani, respectiv 45-70 de ani.
ETIOPATOGENEZA
❑ La persoanele predispuse genetic, un antigen din mediu (posibil un virus sau un medicament – cu rol de factor declanşator) → răspuns imunologic anormal îndreptat împotriva celulelor proprii hepatice (fenomene de autoimunitate).
❑ Factorii declanşatori
* virusul rubeolic, virusul herpetic, citomegalovirusul, virusul Ebstein Barr
* medicamente: diclofenac, izoniazidă, alpha-metildopa, minociclina, nitrofurantoin, statine.
❑ Factorii declanşatori prezintă antigene asemănătoare molecular cu proteine exprimate de celule hepatice proprii (autoantigene)
❑ limfocitele T activate de interacţiunea dintre antigenele factorului
declanşator, complexul major de histocompatibilitate şi receptorii
limfocitelor T.
❑ Celulele sistemului imun activate acţionează împotriva celulelor hepatice proprii.
❑ Histologic se observă infiltrat inflamator şi necroza hepatocitelor la interfaţa dintre lobulul hepatic şi spaţiul port („hepatita de interfaţă”).
❑ Necroza hepatocitelor - creşterea transaminazelor.
❑ Modificările imunologice - creşterea gamaglobulinelor şi prin prezenţa autoanticorpilor circulanţi:
ANA
SMA
LKM1
CLINIC- modalitati de debut
LENT- astenie, mialgii, artralgii, uneori icter şi scădere
ponderală; se poate asocia cefalee, anorexie, amenoree;
ACUT - febră, icter, urini hipercrome, scaune acolice,
simptome pseudogripale, greţuri, vărsături, anorexie, dureri
abdominale, artralgii - manifestări ale insuficienţei hepatice în
contextul unei hepatite fulminante; ± ascita, encefalopatia hepatica: somnolenţă, letargie, dezorientare temporo-spaţială,
bradilalie, bradipsihie;
ASIMPTOMATICI- investigati pentru un sindrom de
hepatocitoliza descoperit intamplator
CLINIC-examen obiectiv
- hepatomegalie,
- splenomegalie,
- icter,
- semne ale cirozei hepatice: sindrom ascitic, steluţe vasculare,
circulaţie colaterală, encefalopatie hepatică. - 25% - examenul obiectiv este normal
CLINIC- asocierea cu alte boli autoimune
tiroidita autoimună
boala Graves
DZ 1
colita ulcerativă
boala celiacă
EXAMINARI PARACLINICE
-↑transaminazelor (uneori de peste 10x valorile normale – asemănător cu o hepatită acută), creşterea transaminazelor depăşeşte creşterea enzimelor de colestază (a fosfatazei alcaline şi a gamma-glutamin transpeptidazei)
-↑gamaglobulinelor (IgG)
-apariţia autoanticorpilor
-alţi markeri serologici
-determinările genetice
-examenul histopatologic
-analize serologice pt a exclude alte afectiuni hepatice
-examenul anatomopatologic hepatic - excluderea altor afecţiuni hepatice
AUTOANTICORPII
- anticorpii antinucleari (ANA),
- antimuşchi neted (SMA),
- antimicrosomali hepatorenali de tip 1 (LKM1).
- niciunul dintre ei nu este patogenic sau patagnomonic pentru boală.
- titrul lor nu se corelează cu severitatea afectării hepatice şi nu este necesară monitorizarea lor în cursul terapiei.
- aceşti anticorpi se determină prin metode de imunofluorescenţă, care presupun diluţii progresive ale serului.
- rezultatul este exprimat în titrul de anticorpi care reprezintă ultima diluţie a serului în care se mai pot identifica autoanticorpi.
- un titru de 1/160 confirmă natura imună a hepatopatiei, dar
<1/40-1/80 nu infirmă diagnosticul.
ALTI MARKERI SEROLOGICI
- anticorpi anti-citosol hepatocitar 1: ALC-1
- anti-antigen solubil hepatic/pancreatic : anti-SLA/LP
- anticorpi atipici perinucleari anti-citoplasma neutrofilelor: atypical pANCA
DETERMINARI GENETICE
- se indică foarte rar.
- determinarea antigenelor de histocompatibilitate poate oferi
informaţii prognostice
EXAMENUL HISTOLOGIC
- esenţial pentru evaluarea naturii afecţiunii indiferent de profilul
serologic. - ”hepatita de interfaţă”, = infiltrat inflamator şi necroza hpatocitelor situate la periferia lobulului hepatic, în apropierea spaţiului port.
- Prezenţa plasmocitelor în infiltratul inflamator - argument în plus
pentru diagnostic, dar acestea nu sunt întotdeauna prezente.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
SEROLOGIC
* virusurile hepatitice,
* pentru ciroza biliară primitivă,
* boala Wilson,
* hemocromatoza,
* deficitul de alfa-1 antitripsină.
ANATOMOPATOLOGIC
o steatohepatita alcoolică sau metabolică,
o hemocromatoza,
o boala Wilson,
o ciroza biliară primitivă.
CLASIFICARE
Tip 1
-Cea mai frecventa
-ANA si/sau SMA
-Femei
-Orice varsta
Tip 2
-LKM1
-Copii
-2-14 ani
-Tendinta evolutiva mai severa
Subclasa 3
-Anti SLA/LP
-Femei
-20-40 ani
DIAGNOSTIC
❑ valori crescute ale transaminazelor serice;
❑ valori crescute ale gamaglobulinelor;
❑ prezenţa autoanticorpilor;
❑ prezenţa hepatitei de interfaţă la examenul anatomopatologic;
❑ excluderea altor tipuri de hepatită cronică, respectiv a hepatitelor virale, boala Wilson, hemocromatoza, deficitul de alfa-1 antitripsină, ciroza biliară primitivă, hepatite toxice sau medicamentoase, steatohepatita metabolică
EVOLUTIE, PROGNOSTIC
❑ prognostic mai sever sunt:
* vârsta tânără la debut,
* HAI tip 2,
* prezenţa coagulopatiei şi
* activitatea histologică iniţială severă.
❑ Fără tratament, 1/2 dintre pacienţii cu forme severe vor deceda în 5 ani.
❑ Pentru pacienţii trataţi, şansa de supravieţuire la 10 ani este de 90%
❑ speranţa de viaţă a celor aflaţi în remisiune clinică este similară cu a populaţiei generale.
❑ Uneori - apare remisiunea spontană a bolii.
❑ Carcinomul hepatocelular (HCC) apare mai rar în ciroza indusă de hepatita autoimună decât în cea de alte etiologii.
