Imuno 4+5+6 Flashcards
(18 cards)
APC
Celula prezentatoare de antigen - APC
Definiție = Celulele prezentatoare de antigen (Ag) sunt celule cu rol esențial în declanșarea și derularea răspunsurilor imune atât umorale cât și celulare față de Ag timodependente pentru
că ….
● sunt primele celule ale sistemului imun care vin în contact cu Ag native,
● limfocitele T sunt activate doar de epitopi rezultați din prelucrarea și procesarea Ag native în și de către APC,
● APC reprezintă substratul morfologic care stă la baza cooperării celulare cu
limfocitele. Limfocitele aderă prin receptorii lor de suprafață la acestea.
APC îndeplinesc trei funcții…
1. sunt respnsabile de declanșarea răspunsurilor imune
2. contribuie la întreținerea răspunsurilor imune
3. au o cotă de participație la controlul intensității răspunsurilor imune.
Realizarea acestor funcții presupune participarea APC la cooperarea celulară cu…
● limfocitele efectorii - Tc
● limfocitele imunoregulatorii - Th, Ts, Tcs
Clasificarea APC
● APC profesionale
○ macrofagele
○ celulele dendritice
○ limfocitele B într-un anumit stadiu morfofuncțional
● APC ocazionale
○ neutrofile
○ celule epiteliale
Macrofagele
Din monocite
● captarea Ag- nu si Ag solubile
Captarea este mediată receptorial, macrofagul exprimând pe membrane receptori de
recunoaștere a anumitor componente…
○ receptori pentru fragmentul Fc al imunoglobulinlor G - FcᵧRs
○ receptori pentru complement - CRs
○ receptori pentru manoză, fucoză
○ TLRs
Primele două categorii de receptori sunt receptori pentru opsonine. Cele mai eficiente opsonine sunt imunoglobulinele G (IgG). IgG recunosc specific prin fragmentul antigen binding (Fab) fragmente antigenice de pe suprafața microbiană, sau exprimate pe celule modificate, tapetează astfel (opsonizează) particula și apoi fragmentul Fc al acestor IgG va fi
recunoscut de receptorii macrofagici. Componenta C3b este, de asemenea, importantă ca opsonină, crescând viteza de captare a Ag. C3b rezultă în mod permanent din calea alternă a complementului care funcționează continuu la un nivel bazal, producerea ei fiind crescută exponențial dacă este accelerată această cale și dacă este activată calea clasică. C3b nu rămâne în stare fuidă, ci are tendința de a se atașa de orice membrană non-self. PRIN ACESTEA EL E ESTE CAPABIL SA RECUNOASCA Ag
● endocitarea Ag corpusculate= Endocitarea particulei este un proces înalt consumator de energie. principala cale de activare a celulei este cea a cascadei fosfatidil-inozitolilor.
● liza enzimatică a Ag endocitat= Atacul cu radicali liberi de oxigen prin activarea NADPH-oxidazei este mai puțin important pentru macrofag în comparație cu neutrofilul. Și macrofagul poate ucide microbii endocitați, dar în procesul de liză a acestora predomină liza enzimatică a particulei antigenice, având drept rezultat producerea de epitopi.
● fragmentarea Ag nativ în epitopi care au diverse destinații în celulă= În cea mai mare parte, epitopii vor fi cuplați cu molecule prezentatoare de Ag care sunt
molecule MHC. Cuplul format – Epitop-molecula MHC – va fi exprimat pe membrana macrofagului.
Epitopii proveniți din Ag endogene sunt cuplați cu molecule MHC-I, iar epitopii proveniți din Ag exogene sunt cuplați cu molecule MHC-II
● migrarea macrofagului din țesut în organe limfoide secundare - ganglioni
locoregionali SAU zona PALS - partea interna a splinei
● prezentarea epitopilor
În organele limfoide secundare, în ariile timodependente are loc întâlnirea dintre APC și celule Th. La acest nivel, macrofagele pot prezenta epitopii în complex cu moleculele MHC.
LimfociteleTh recunosc doar epitopii prezentați în complex cu moleculele MHC-II.
Astfel, am putea schița o clasificare funcțională a macrofagelor
● macrofage fagocitare și scavenger - au rol bactericid, de curățare a focarului
inflamator, fagocitând resturi celulare, bacteriene, elemente proteice degradate, aglutinate, dar și de recrutare a altor leucocite, eliberând în cursul activării citokine cu rol chemotactic.
● macrofage reglatorii - active în inflamația acută locală, dar îndeplinind și funcții prin care pot realiza cuplarea inflamației cu răspunsul imun. Secretă TNF�� Il-1, activează axul hipofizo-corticosuprarenalian prin citokinele eliberate și care ajung în circulație, stimulează sinteza și secreția de proteine de fază acută (prin citokine - Il-1
mai ales - care ajung la nivel hepatic), favorizează chemotaxisul (prin chemokine), participă la modularea răspunsurilor imune - prin secreția de interleukine (mai ales Il-
10), participă la cooperarea celulară în cadrul răspunsurilor imune, prezentând Ag.
● macrofage reperatorii - în ultimele faze de activare, favorizează fibroplazia și
angiogeneza.
● celule efctorii - stimulate în cursul răspunsului imun celular (RIC), în cooperare cu limfocitele Th, în focar, devin celule efectorii ale RIC, distrugân d celulele-țintă.
Avem clasificare si in macrofage rezidente sau migratorii
Celulele dendritice
Caracteristici…
● celulele dendritice sunt produse de măduva hematogenă
● în repaus, aceste celule prezintă pseudopode extrem de numeroase, foarte fine și foarte lungi - de 4-5 ori diametrul celulei
● dispun de rceptori pe membrană precum CRs, FcᵧRs, prin intermediul cărora preiau antigenul prin macropinocitoză
● pot elabora și expune molecule MHC-II
Avem 3 cai de distributie
1. cel sg— cel Langerhans – cel valuroasa— cel interdigitata
2. cel sg—cel interstitiala— cel valuroasa—cel interdigitata
3. cel sg—cel foliculara (Ag SOLUBILI)
Limfocite B
…prezintă pe membrane receptori de recunoaștere și captare a antigenului, cu structura imunoglobulinică - anticorpi membranari am putea spune (impropriu). Prin intermediul
acestor receptori limfocitele B captează Ag solubile, după care încep să se activeze, devin limfoblaști B care prelucrează Ag captat și expun pe membrane molecule MHC-II, prin intermediul cărora prezintă determinanții antigenici rezultați din prelucrarea Ag nativ limfoblaștilor Th care au migrat în aria bursodependentă. În această stare de limfoblaști B,
aceste celule îndeplinesc funcții de APC.
MHC
major histocompatibility complex - reprezintă un locus în ADN-ul vertebratelor care conține un set de gene cu mare polimorfism care decodează o serie de proteine exprimate
pe membranele celulare specializate în prezentarea antigenelor.
Sunt trei grupe de gene MHC, clasificate în clase.
MHC clasa I includ
● molecule care leagă scurte secvențe de aminoacizi pentru a le prezenta (ppeptide
binding proteins)
● molecule implicate în procesarea Ag, preccumTAP, tapasina
MHC clasa II includ
● peptide binding proteins
● proteine care asistă încărcarea moleculelor MHC cu peptide
MHC clasa III includ
● componente ale complementului precum C2, C4, factorul B
● citokine ale semnalizării în procesele imune (ex. TNF-��)
● proteine de șoc caloric
Funcțiile moleculelor MHC-I= distributie la toate celulele cu exceptia de eritrocite si trobocite
● sunt specializate în prezentarea Ag endogene
● au rol important în cooperarea celulară
○ APC - limfocit Tc
○ APC - limfocit Ts
Cooperarea între APC și Tc sau Ts se poate realiza prin stabilirea de contacte între aceste limfocite și APC pentru că aceste limfocite exprimă receptorul CD8 ce angajează legături cu domeniul monomorf ��3 al moleculei MHC-I exprimată pe APC.
● au rol esențial în reacțiile de repingere a grefelor
Funcțiile moleculelor MHC-II doar pe celulele care participă la RI - APC,
limfocit B, limfocit T= complexe heterodimerice
● sunt specializate în prezentarea Ag exogene, provenite în special din fagocitarea antigenelor native
● au un rol important în cooperarea dintre APC și Th
Această formă de cooperare poate avea loc datorită faptului că se angajează legături între receptorul CD4 exprimat pe membranaTh (CD4 este receptor tipic pentru Th) și domeniul ��2 al moleculei MHC-II
● îndeplinesc rol minor în reacțiile de respingere a grefelor
MHC 1
FORMAREA
Șaperoninele…
● controlează foldarea (împachetarea) lanțurilor peptidice prin împiedicarea agregării lor
● marchează proteinele cu defecte structurale în structurile primară, secundară, terțiară, pe care le dirijează spre sistemul ERAD (degradare asociată reticulului endoplasmic)
Foldazele…
● accelerează foldarea proteinelor
● asigură precizia foldării, catalizând reacții de izomerizare
MHC 2
Trimerul - ��-��-
- este transportat în aparatul Golgi și semnalele intracitoplasmatice inițiate de Ii conduc complexul pe o cale endolizozomală, unde lanțul Ii va fi supus proteolizei și degradat gradual de catepsine la un mic fragment rămas asociat moleculei MHC-II - the class II-associated Ii chain peptide - CLIP.
Prezentarea selectivă a antigenelor de către moleculele MHC-I și -II, ambele sintetizate în RER se realizează prin faptul că Ag endogen tranzitează RER, fiind transportat din proteozomi in RER și cuplat aici la moleculele MHC-I, iar Ag exogen tranzitează endozomii, unde se leagă la moleculele MHC-II, care până în acest moment au fost blocate de Ii și apoi de CLIP.
Metode de identificare, separare și de studiu pentru limfocite
● existența unor markeri membranari specifici, aceștia fiind de regulă receptori care pot interacționa cu anumiți liganzi= punct tehnicile de rozetare și imunofenotiparea sau citometria în flux (flow-cytometry).
● îndeplinirea de către celule a unor funcții biologice, cum ar fi funcția de fagocitoză=citometria în flux sau imunofluorescența sau chiar camp magnetic
● aderarea la anumite suprafețe. In vitro, în anumite condiții, macrofagele, unele
populații de limfocite T și limfocitele B pot adera la coloana de fibre de nylon, sticlă sau plastic
● exprimarea pe membrane a anumitor receptori care pot recunoaște și liga anumiți liganzi, ceea ce face posibilă separarea celulelor cu ajutorul cromatografiei de afinitate.
● mărimea diferită și viteza de sedimentare diferită pentru diversele tipuri de celule= cetrifugare
Produse care au diferite gradiente de densitate - Ficol-Odiston, dextran, sucroza, percoll - pot fi preparate în funcție de numărul de celule care urmează a fi separate.
Separarea limfocitelor și monocitelor din sângelele periferic prin centrifugare în gradient de densitate Ficol-Odiston
Tehnica de separare se bazează pe centrifugarea unei probe de sânge împreună cu gradientul de densitate, timp în care separarea celulelor în funcție de mărime și greutate se face concomitent cu traversarea diferențiată prin gradientul de densitate.
Gradient de densitate = mărime vectorială reprezentând un vector cu modulul egal cu variația densității pe unitate de lungime în lungul direcției în care această variație este maximă și al cărei sens arată sensul creșterii densității.
Dupa centrifugare avem 4 straturi
1 plasma sg
2 strat in care exista monocite si limfocite
3 amestecul de densitate F-O
4 sediment celular cu eritrocite, cel moarte, granulocite si PMN
Testul rozetării
…este utilizat pentru separarea populațiilor de limfocite T și B. Separarea este posibilă astfel pentru că limfocitele T prezintă pe suprafață un marker specific (CD2) care interacționează cu un ligand exprimat pe eritrocitele de oaie. Limfocitele T se vor fixa în jurul eritrocitelor, realizând in vitro agregate cu aspect de rozete - rozete E.
Ligandul lui CD2 de pe membrana eritrocitelor de oaie este similar cu ligandul exprimat pe membranele APC - CD58 sau LFA3. Acestea sunt molecule de adeziune care permit apropierea celulelor între ele, în timpul cooperării celulare.
1 rozete E totale=limfocite T
2 rozete E de mare afinitate (EM)=limfocit T helper CD2 de mare afinitate pentru eritrocitele de oaie
3 rozete E45= limfocit T supresor
CD2 termostabil
Tehnica rozetării poate fi, de asemenea, folosită și cu eritrocite de bou, modificând legarea eritrocitului la limfocit, și anume, indirect, prin intermediul anticorpilor, la care se mai poate adăuga complementul. Se obțin rozete EA (eritrocite-anticorpi). Astfel se pot separa limfocitele B. Limfocitele B exprimă receptori pentru fragmentul Fc al IgG, receptori pentru complement. Eritrocitele de bou sunt preferate în acest demers pentru că nu reacționează cu CD2 și permit încărcarea cu Ac antieritrocitari în doze mari. Prin această metodă pot fi studiate limfocitele din sângele periferic în diagnosticul și monitorizarea tratamentului unor boli autoimune și neoplazice.
1 rozete EA=limfocit BFc��R
2 rozete EAC + compliment = limfocit B
recptor C3b
Imunofenotiparea sau citometria în flux
Citometria în flux este o metodă de măsurare a proprietăților celulare pe măsură ce celulele se deplasează într-un singur fir (flux) într-o coloană de lichid și întrerup o rază de lumină laser.
Pentru că a devenit o metodă standard pentru evaluarea celulelor hematopoetice și pentru
identificarea populațiilor și subpopulațiilor de limfocite, mai este cunoscută sub numele de
imunofenotipare.
Prin imunofenotipare se pot identifica și separa seturi și subseturi de limfocite din sângele periferic și se pot pune în evidență chiar și limfocite activate.
Tehnica folosește anticorpi
monoclonali (AcMo) și fluorocromi. Antigenele marker de pe suprafața sau din interiorul celulei aflate în suspensie leagă AcMo fluorocromați. Astfel, celulele acoperite cu astfel de anticorpi fluorocromați vor putea fi identificate și separate folosind citometria în flux.
Metoda a fost pusă la punct mai ales datorită necesității de a determina numărul absolut de limfocite T- CD4+ util în stadializarea și în monitorizarea tratamentului la pacienții infectați
cu HIV. Apoi, aceeași metodă a fost găsită utilă în evaluarea bolilor limfoproliferative, a sindroamelor de imunodeficiență, și în alte boli cu mecanisme imune.
Este o tehnică care analizează rapid caracteristicile celulelor (ex: mărime, granulație, proteine de suprafață) în timp ce curg una câte una printr-un fascicul laser.
⸻
Cum funcționează?
1. Celulele sunt marcate cu anticorpi fluorescenți (care se leagă de moleculele de interes, ex: CD4, CD8, MHC etc.).
2. Sunt trimise una câte una printr-un jet fin de lichid care trece printr-un laser.
3. Când laserul lovește celula:
* Se măsoară lumina împrăștiată → dă informații despre dimensiune și complexitate.
* Se măsoară fluorescența → spune ce markeri exprimă celula.
4. Toate aceste semnale sunt înregistrate de computer → rezultă grafice și date cantitative.
Clasificare limfocite
● limfocite mici, cu diametru de apoximativ 6 - 9μm, acestea la rândul lor se împart în două categorii…
○ limfocite T = limfocite rozetante, care, cu ajutorul citometriei în flux, se pot
clasifica în…
■ limfocite T helper - Th
■ limfocite T supresor - Ts
■ limfocite Tcitotoxice - Tc
■ limfocite T contra-supresor - Tcs
○ limfocite B = non-rozetante
● limfocite mari, cu diametru de aproximativ 10 - 16 μm, cu citoplasmă abudentă, conținând granulații azurofile. Acestea reprezintă o populație de aproximatov 15 - 20% din totalul limfocitelor din sângele periferic. Se mai numesc LGL = large granular limfocytes. Acestei categorii morfologice îi aparțin celulele NK - natural killer, celule care își desfășoară funcțiile în cadrul imunității înnăscute și în cadrul răspunsului imnu celular.
Receptorii de recunoastere Ag a limfocitelor T
Au o durată de viață foarte lungă - ani, zeci de ani,
pe membrana limfocitului se exprimă trei categorii de receptori…
● Receprori de recunoaștere antigenică
● Receptori cu rol accesor în activarea limfocitului T
● Receptori de adeziune intercelulară
Receptorii de recunoștere antigenică
1. complexul receptorial TCR-CD3 implicat direct în recunoașterea epitopilor prezentați de APC și în generarea primelor semnale activatorii
2. CD4 sau CD8 care recunosc moleculele prezentatoare de Ag - CD4 recunoaște MHC-II, CD8 recunoaște MHC-I
Împreună, acești receptori de recunoaștere antigenică, recunosc simultan atât epitopul cât și molecula prezentatoare.
Funcțiile receptorilor de recunoaștere antigenică…
● realizează o recunoaștere imunologică asociativă
● reprezintă principala cale de activare metabolică pentru limfocitul T
Caracteristicile recunoașterii antigenice
● Limfocitele T recunosc determinanții antigenici/epitopii doar după structura lor primară și, din aceasta, secvența de aminoacizi hidrofili ce intră în componența determinanților antigenici liniari.
● Limfocitele T recunosc doar antigene prezentate în cmplex cu moleculele MHC, în cadrul cooperării celulare cu APC. Nu recunosc antigene solubile.
● Recunoașterea antigenică realizată de limfocitele T este asociativă.
Recunoașterea prin TCR-CD3
….este un complex receptorial heterodimeric format din două lanțuri transmembranare asociate prin punți disulfurice… cu lanturi alfa si lanturi beta
Ambele lanțuri sunt orientate cu capătul N-terminal extramembranar și cu cel C- terminal intracelular. Segmentul extracelular are conformație imunoglobulin-like, cel transmembranar
conține zona balama, iar cel intracelular este scurt.
Lanțurile α și β în porțiunea lor extramembranară se organizează în bucle/domenii.
Aceste domenii se poziționează față în față, se asociază, formând o cavitate,
care reprezintă situsul combinativ pentru Ag sau situsul de recunoaștere a antigenului. În această structură pot fi recunoscuți epitopii prezentați de APC. Putem spune că acest situs este cel mai important din punct de vedere funcțional, fiind implicat direct în recunoașterea antigenului.
Domeniile constante - Cα și Cβ - sunt secvențe de aminoacizi regăsite în structura TCR de pe majoritatea limfocitelor.
Domeniile N terminale sunt V alfa si V beta. Vα și Vβ nu angajează legături prin toate secvențele de aminoacizi. Se realizează contacte punctiforme cu epitopul prin scurte secvențe de aminoacizi.
Aminoacizii din vârful protruziilor care proemină în interiorul cavității situsului angajează legături cu epitopul prin “complementaritate“. Aceste regiuni care protruzionează în interiorul cavitîții și interacționează cu epitopul se numesc regiuni determinante ale complementarității - CDR
Cele 6 CDR din situsul combinativ pentru Ag angajează contacte selective cu epitopul și cu moleculele prezentatoare când limfocitul T cooperează cu APC. CDR1 și CDR2 ale ambelor domenii variabile angajează legături cu moleculele MHC, recunoscând doar domeniile polimorfe…
● MHC-I ↔ α1 și α2
● MHC-II ↔ α1 și β1
CDR3 de pe ambele domenii variabile sunt singurele implicate în recunoașterea Ag.
Prin TCR limfocitul T realizează o recunoaștere imunologic asociativă intrareceptorială. Cele 6 CDR (1, 2 și 3 de pe ambele domenii variabile) constituie o sub-structură din situsul combinativ pentru Ag care recunoaște în același timp epitopul și molecula prezentatoare prin domeniile ei polimorfe. Această sub-structură se numește paratop.
Zona balama este o porțiune dotată cu maximă flexibilitate, favorizând net contactul cu antigenul. Lanțurile α și β se asociază și aici prin punți disulfurice.
Functiile TCR si CD3
Funcțiile TCR
1. recunoașterea antigenică
2. generarea unor semnale activatorii
TCR nu poate realiza însă transmiterea / transducția acestor semnale la nivel
intracitoplasmatic datorită capetelor C-terminale foarte scurte.
CD3
…se asociază la TCR și formează un complex receptorial heptameric, CD3 fiind un complex pentameric.
Conține trei lanțuri scurte transmembranare - γ, δ, ε - cu M mici în jur de 20 - 25 kD. Aceste trei lanțuri sunt elaborate după codul unor gene localizate pe cromozomul 11. Lanțurile scurte asociază apoi două lanțuri foarte lungi, de obicei ideentice între ele - ζ - foarte fine de aproximativ 16 kD. Lanțurile ζ sunt elaborate după gene de pe cromozomul 1.
Toate aceste lanțuri - cele trei scurte și cele două foarte lungi sunt asociate între ele și la TCR prin punți disulfurice, formând complexul receptorial heptameric. bogate în tirozină - motivele activatoare tirozinice imunoregulatorii = ITAM - care au rolul de a fixa proteinkinaze.
CD3 este acela care transmite semnale intracelulare de care nu este capabil TCR.
Recunoașterea prin CD4 sau CD8
CD4
…este un marker definitoriu pentru limfocitul T helper. Este sintetizat după codul unor gene de pe cromozomul 12 și are M = 60kD. Este alcătuit dintr-un lanț dispus în trei porțiuni - extracelulară, transmembranară și intracitoplasmatică. Porțiunea extracelulară este organiztă
în patru domenii diferite între ele - D1…4. Segmentul intracitoplasmatic este foarte lung.
Funcțiile CD4…
● Segmentul extracelular joacă un rol important în cooperarea dintre limfocitul Th și APC, realizând legături cu moleculele MHC-II expuse pe APC - prin domeniul D1 care interacționează cu α2 - domeniu monomorf al moleculei MHC-II.
● Segmentul intracelular foarte lung are rol în activarea limfocitului Th. Acest segment se află în contact direct cu o proteintirozinkinază - p56lck
.
CD8
…este marker definitoriu pentru limfocitele T citotoxice si T supresor. Structural, este un complex heterodimeric, cu M = 70 kD, sintetizat după codul unor gene de pe cromozomul 2.
Lanțurile α și β au o configurație imunoglobulin-like. În segmentul extracelular, fiecare lanț se organizează în câte o buclă/domeniu.
Funcțiile CD8…
● Domeniul α din segmentul extracelular are rol în cooperarea dintre limfocitele Tc sau Ts și APC prin legături între acest domeniu și molecula MHC-I exprimată pe APC, prin domeniul monomorf α3.
● Segmentul intracelular se află în contact direct cu p56lck, având rol în activarea limfocitului Tc sau s.
Cei patru receptori - TCR, CD3, CD4, CD8 - realizează recunoașterea antigenică asociativă dublă intrareceptorială și interreceptorială.
Recunoașterea antigenică asociativă dublă are două faze…
- Prin TCR-CD3 se recunosc epitopul și molecula MHC = recunoaștere antigenică
asociativă intrareceptorială, - TCR se asociază cu CD4 sau CD8 care recunosc molecula MHC = recunoaștere
antigenică asociativă interreceptorială
Limfocitul T are contact în aceleași momente atât cu molecula prezentatoare de Ag - prin
CDR 1 și 2 , CD4 sau CD8 = în total 5 contacte - cât și cu epitopul prin CDR3 în total 2 contacte.
Limfocitul T recunoaște doar Ag membranare prezentate.
IN GENERAL Ag membranare pot fi…
● expuse pe membrane în complex cu moleculele MHC
● constitutive = aparțin structural membranei
● atașate = haptene
Limfocitele T nu recunosc Ag atașate, nici Ag constitutive. Ele recunosc doar Ag prezentate în complex cu moleculele MHC. recunoașterea realizată de limfocitele T este MHC restrictivă.
Receptorii cu rol accesor în activarea lmfocitului T
CD28, CD45,…
…reprezintă căi accesorii de activare metabolică a limfocitului T
CD28
…este o glicoproteină transmembranară, cel mai frecvent sub forma unui complex
homodimeric, cu M sub 50 kD.
Acest receptor este exprimat pe suprafețele limfocitelor T citotoxic și helper, niciodata pe T supresor. Realizează o legătură cu un contra-ligand - CD80 - exprimat pe membranele APC profesionale. Odată realizată această ligare, se generează și se transmit semnale activatoare care favorizează maturarea funcțională a limfocitului…
● Th - începe sa producă interleukine
● Tc - eliberează citokine cu rol distructiv
CD45
…este o glicoproteină transmembranară exprimată pe membranele tuturor celulelor de origine hematogenă, cu excepția eritrocitelor și plachetelor.
Pe membrana limfocitului B se exprimă izoformele cu M între 220 - 240 kD. Pe membrana limfocitului T se exprimă izoformele cu M mai mică, între 180 - 220 kD.
Acest receptor ocupă 10% din aria limfocitului T și de obicei este în contact cu lanțurile ζ ale CD3 prin punți disulfurice, fiind asociat la complexul TCR-CD3. CD45 se activează ori de
câte ori are loc recunoașterea antigenică, pentru că semnalele activatoare care vin pe calea
TCR-CD3 au acces și la CD45, care astfel se activează și începe să funcționeze ca o
protein-tirozin-fosfatază (PTP), defosforilând tirozinele…
PTP activă →defosforilează PTK (p56lck) și preia fosfatul de pe tirozina.
CD45 poate și liga independent liganzi exprimați pe APC (CD22)
Receptorii de adeziune intercelulară
CD2, LFA1…
…au un rol important de aducere a celulelor - APC și limfocitul T - în contact pentru a putea interacționa eficient, pentru a avea loc prezentarea Ag și recunoașterea acestuia. Au un rol
esențial în cooperarea celulară dintre APC și limfocitul T, adeziunea celulară fiind, de fapt, prima etapă a oricărui răspuns imun.
CD2
…este exprimat pe membranele tuturor limfocitelor T naive. Este o glicoproteină
transmembranară cu M de 50 kD. Segmentul extracelular se organizează în două bucle/domenii, iar cel intracelulareste foarte lung.
Angajează legături prin complementaritate cu un contraligand de pe membrana APC - LFA3
(CD58). Cele două moleecyle de adeziune - CD2 și CD58 - reprezintă cuplul de adeziune de linia I, afinitatea dintre aceste molecule fiind foarte înaltă.
(LFA = Ag asociat funcției limfocitare)
LFA1
…este o β2-integrină, alcătuită din două lanțuri α și β …
● α = CD11a
● β = CD18
LFA1 este prezent pe membrana limfocitelor T, mai ales cele cu memorie, pe membrana limfocitelor B, pe monocite, macrofage. Acest receptor de adeziune angajează legături cu
contraliganzi de pe APC care aparțin familiei ICAM (inter cell adhesion molecules).
Cuplul LFA1 - ICAM este un cuplu de adeziune de linia a doua.
De ce au receptorii de adeziune un rol esențial în cooperarea celulară?
Funcțiile receptorilor de adeziune…
● permit contacte intime între celule pe arii mari ale membranelor celulare.
● înving forțele elctrostatice de respingere - electropozitive pe versantul extern când celulele sunt în repaus.
● permit stabilirea de contacte antigen-specifice MHC-epitop-TCR-CD3, complexele moleculare participante la recunoaștere difuzează pe membranele celulare.
La finalul acestei încercări de a descrie principalele caracteristici ale limfocitelor T, putem realiza clasificarea lor fenotipică…
